Ți-ai cuantificat problema în scris. Minunat. Acesta e primul pas: să înțelegi clar ce te deranjează, ce îți provoacă aceste sentimente (furie, supărare, etc).
Următorul pas ar fi să găsești un moment oportun, în care și tu, și mama ta sunteți liniștite și aveți timp să stați de vorbă, preferabil când nu este ocupată cu altceva. Ar trebui să ai o discuție cu ea, fiindcă numai prin comunicare puteți rezolva problema. Începe prin a-i da dreptate, măcar parțial. Spune-i că înțelegi că îi este greu să facă singură treabă prin casă, etc. Apoi începe să îi explici situația din punctul tău de vedere. Explică-i prin ce treci. De multe ori, conflictele se iscă din cauză că nu reușim să îl înțelegem pe celălalt, nu știm partea lui. Dacă nu i-ai explicat niciodată pe larg mamei tale prin ce treci, ea nu are cum să știe situația din punctul tău de vedere. Explică-i mamei tale cât de mult timp și energie îți consumă facultatea din viață și cât de greu îți este. Apoi încearcă să îi transmiți punctul tău de vedere: că ești tânără, că ai nevoie să te relaxezi să îți reîncarci bateriile petrecând timp cu prietenul/prietenii tăi, să creezi conexiuni cu oamenii, să te bucuri de perioada aceasta și de toate oportunitățile ei, fiindcă nu se va mai întoarce, etc. Astea sunt numai exemple. Tu încearcă să îi explici situația în felul tău, să-i împărtășești viziunea ta.
În final, încearcă să ajungi la un acord cu ea. Adică să ajuți și tu prin casă, când îți permite timpul, dar și ea. Nu e rău nici pentru tine să te deprinzi a face treabă, fiindcă o să trebuiască oricum să te descurci singură când vei pleca de acasă.
În niciun caz să nu recurgi la jigniri sau reproșuri de genul „Dacă nu ai folosi atâtea farfurii, n-ar fi atâtea vase de spălat!", chiar dacă tu asta simți. Rămâi la un ton prietenos, calm, nu uita să îi spui că o înțelegi, roag-o să încerce și ea să te înțeleagă pe tine, și că vrei să faci în așa fel încât să fie bine pentru amândouă.
Sunt convinsă că veți ajunge la o înțelegere.
Poate ar trebui să îmi ascult și eu sfaturile astea, că momentan și eu sunt oarecum certată cu mama. e mai ușor de zis decât de făcut, dar chiar sper să îți lași puțin orgoliul la o parte ca să reușești să te împaci cu ea.
Te rog să îmi spui dacă te-am ajutat, aș aprecia mult
Și mult succes!
Foarte simplu si usor daca te face 'curva'si te duci dupa... 'aia'. spune-i ca 'ce se naste din pisica soareci mananca' in plus? stiu si eu femei de genu chinuite de viata.Eu sunt mai rebel, eu ma cert cu tata,dar tata e cam genu mamei tale, cand ies afara "unde te duci?, te duci cu masina? " "Ma duc afara, in caz ca iau masina iti spun cand vin " asa cu un ranjet, si numai ma intreaba deloc stie ca nu suport interogatoriu, nici tu nu ar trebui.Pana la urma o sa te intrebe cum e cu prietenu tau, daca te iubeste bine noaptea. Pune o limita, chiar daca is parinti tai
Vorbeste cu prietenul tau sa va luati o chirie sau sa te muti la el.Ca banuiesc ca are si el ceva bani.
Fetito, esti la Drept. Mai rezista si putin, sa termini facultatea, ca dupa nu te mai intereseaza nimic, esti realizata. Faci fata unei asemenea facultati, dar nu faci fata unor probleme familiale?
Eu le vad pe multe ca fiind cu*ve, iar pe tine nu, deci sigur nu esti. Stiu ca doare sa te jigneasca asa, propria mama... mai ales ca nu esti tocmai un esec, dar nu ne alegem familia, asta este.
Sugestia mea e sa mai taci putin, ca n-ai alta solutie. Indura inca putin "sclavia", ca dupa nu mai ai griji.
Totodata, banuiesc ca prietenul tau nu e un coate-goale, nu? Poate va puteti muta inainte sa te angajezi sau, te angajezi si tu la ceva mai accesibil conditiei actuale. Daca nu poti sa fii inca magistrat (de exemplu), mergi si tu la KFC, ca asta e viata, nu e rusine sa muncesti. Repet, indura situatia, ca nu mai e mult.