Traiesti pentru ca totul este trecator, chiar si viata.Sunt persoane care sufera de boli incurabile dar lupta sa traiasca.Niciodata nu trebuie sa iti para rau pentru
ce ai pierdut ci pentru ce nu poti sa faci. Dupa fiecare lovitura primita omul devine mai puternic.Si exemplele pot continua.
G.J.G.Marquez spunea "nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste ca s-a petrecut ".
Stiu ca nu e usor dar trebuie sa te ridici sa mergi mai departe, nu trebuie sa iti plangi de mila ca nu rezolvi nimic, vei intalni din nou iubirea atunci cand te astepti mai putin. Iubirea e singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.Am 57 de ani, consider ca am o oarecare experienta de viata, te invat ca pe copiii mei (am 5 copii, 2 fete si 3 baieti cu varste intre 20 si 34 de ani). Incearca in limita posibilitatilor sa tratezi totul cu indiferenta, cauta prieteni noi, dar sa stii ca in asemenea momente cel mai bun prieten este mama ta, la mine a functionat, mama mea a fost cea mai buna prietena si la randul meu copiii au fost si sunt prietenii mei.
Traiesti pentru ca nu ai murit si inca poti schimba ceva nu irosi sansa asta
Asa este, cred ca pe unii ii revolt cu gandirea mea. Sunt atatia oameni care sufera de lucruri serioase in viata si eu ma vait cu asa ceva.si totusi desi sunt constienta de asta sunt atat de egoista incat sa ma doara, ca si cum eu sunt singura care conteaza...Imi pare rau si sper sa nu manii pe Dumnezeu doar pentru ca am avut un Paste nefericit si singur cand atatia au nevoie de ajutor.
Sincer sunt i aceeasi situatia mi-am mai revenit dar tot ratacesc spre nicaieri...nu vad sensul la nimic parca totul e fals si mecanic.nu stiu inca o reteta sunt in cautare eu zic sa nu iti spierz speranta sa fi optimista eu atat fac
Pey cand pierzi tot, trebuie s inveti sa te ridici, sa zambesti chiar daca inima iti plange, si intoteauna sa te gandesti ca acei prieteni care te lasa sunt niste tradatori pentru ca un prieten adevarat nu te uita; pup