Obisnuiesc sa "jignesc" [spun ei] pers din jurul meu.Eu consider ca spun parerea sincera in fata, nu ca ii jignesc, iar daca ei considera cuvintele respective un lucru jignitor [ greu de cap, iQ scazut, si multe altele] ar trebui sa faca o schimbare.Ideea e ca nu ma intereseaza daca imi comenteaza inapoi sau daca au reactii ciudate.
Sunt o persoana mai dura de fel si daca discut cu o persoana, am o contradictie sau o discutie aprinsa le zic in fata treburile astea, nu conteaza ca e iubitul meu sau mama sau vreo prietena.
Nu stiu daca e bine sau nu ce fac, simt ca nu am rusine si de multe ori nici respect fata de persoane, ca nu prea mai am ce respecta in ziua de azi la oameni.
Poate ar trebui sa fiu mai retinuta insa nu pot si nici nu stiu cum.
PS: Am 20 de ani 
.
PS: este vorba doar de persoanele apropiate[iubitul,prieteni, familie
PS: nu imi cer scuze daca " jignesc ' o persoana, consider ca este strict parerea mea si nu retrag ceea ce cred si ce simt.
În cazul în care consideri că ești o persoană sinceră și dorești să rămâi așa, măcar încearcă să o spui într-un mod mai plăcut.
Înainte de a afirma, ar fi bine să pui în balanță sentimentele tale față de respectiva afirmație, comparativ cu sentimentele pe care le vor simți cei din jurul tău după ce le vei spune anumite lucruri.
Poate pe moment, nu îți dai seama de cuvintele aruncate, însă, pe termen lung, e posibil ca persoanele din jurul tău să se distanțeze de tine pentru că văd respectivele afirmații ca pe niște acuze pe care poate ei nu le consideră adevărate.
Una e sinceritatea cu discernamant, alta e sinceritatea de dragul sinceritatii sau din placerea de a jigni pe cineva. Te intalnesti cu cineva, iti zice salut si tu-i raspunzi "wow, cat de naspa arati azi, tu ti-ai mai facut dus in ultimele doua saptamani?" Asta nu e sinceritate.
In plus, adevarul se poate spune in multe feluri. Nu trebuie sa-l alegi mereu pe cel mai neplacut. Chiar si pe o ruta ocolitoare, important e sa ajungi unde vrei. Iar a selecta nu inseamna a minti, atata timp cat esti onest in selectie si nu spui lucruri gratuite. Dar daca cineva te intreaba ceva clar si asteapta de la tine un raspuns clar, nu stiu cat de in masura esti sa faci pe judecatorul si sa apreciezi daca ce va urma sa auda e bine sau nu pentru el.
A fi sincer e o dovada de fair-play, daca nu fata de ceilalti, cel putin fata de tine. Daca nu vrei sa recunosti ceva, sa spui ceva care te-ar discredita in ochii prietenilor, atunci e ceva in neregula cu tine ca nut-i poti asuma anumite adevaruri. Stiu, apare argumentul "oricum n-ar putea intelege". Asa, si? Sigur? Poate ar intelege daca ai gasi ambalajul potrivit. Cei care te cunosc isi vor da seama oricum cand nu spui adevarul, chiar si fara detectorul de minciuni. Fie vor zice "ok, ok, asa e el, lasa-l in pace", fie se vor indeparta de tine, fie iti vor spune ei cu toata sinceritatea ca nu le place ce faci.
Așadar, ai grijă înainte de CE spui, CUM spui and, maybe, it will help.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Poti sa treci foarte usor de la adevar la jignire, mai ales conteaza si cum o spui. Nu te pune nimeni sa zici mereu adevarul si nici nu trebuie (ma refer la defectele altor persoane), altfel e normal sa nu te placa. Trebuie sa inveti sa fii mai relaxata si sa nu te mai intereseze asa mult de alte persoane incat sa le vezi toate defectele si sa te enerveze chestia asta. Poti daca vrei sa te schimbi si ar trebui daca esti chiar asa cum ai zis, daca nu ai respect pentru altii si ii critici, nu stiu cate relatii de prietenie o sa mai ai.
LOL, cand o sa ai copii o sa le spui adevarul in fata sa ii descurajezi total si sa renunte? ca doar e adevarat
chiestia se numeste tact si diplomatie, interesu' poarta fesu', si daca tii la acea persoana nici macar nu e vorba de egoism, pentru ca ar trebui sa te gandesti si la interesul acelei persoane
Trebuie doar sa inveti sa te exprimi intr-un mod mai subtil si sa zici acelasi lucru. In plus trebuie sa te referi la comportament, parere activitate nu la persoana, e o diferenta mica cu efect mare.
O sa presupun ca pentru tine e un mod de a elibera niste presiune dar nu e ok nici sa te certi cu toata lumea, sugerez sa folosesti sarcasmul, e o arma puternica in ziua de azi.
Da. Scopul dicteaza actiunile si mijloacele. Apoi exista abordari legate de respectarea dreptului celuilalt si trepte in a nu fi de acord cu cineva.
In principiu, e de dorit sa se atentioneze manifestarea si nu persoana. In fond nu conteaza ce IQ are mama, sau copilul ei. Pentru ca nimeni nu face la nastere contract cu noi ca daca el nu atinge un anume IQ trebuie sa dispara. Conteaza daca persoana respective, din lipsa de IQ, EQ, sau din prea mult, "comite" ceva care trebuie dezaprobat.
Daca te antrenezi sa te mentii pe linia asta, deci sa atentionezi cand gasesti de cuviinta ca celalalt greseste fata de cei din jur (fata de el insusi e de discutat daca avem dreptul sa ne erijam in aparatorii lui agresindu-l) atunci probabil vei avea mai putine dileme.
In privinta lui IQ scazut, as fi mai rezervat. Pe linga ce am spus mai sus (cine sintem noi sa le pretindem altora IQ?) sa ne gindim la functia normala de distributie a IQ (Clopotul lui Gauss). IQ 100 este definitia mediocrului. Problema e ca in zona cu IQ mare (peste mediocri, care sunt cam 70% din populatie; asta e o lege obiectiva, nu ca vrem noi) este extrem de ingust. Acolo incap cel mult 7% din populatie (persoane cu IQ peste o anumita limita nici nu exista). Atunci e cazul sa ne intrebam daca intr-adevar a mai fost loc acola la IQ > IQmediocru si pentru noi, incit sa ne dea mina sa ridicam piatra. In ce ma priveste, ca sa fiu sigur, ma evaluez singur ca fiind in zona mediocrilor. Daca ai norocul sa posezi un IQ remarcabil (poate chiar si un EQ) atunci te poti gindi ca "noblesse oblige", se asteapta de la tine sa fii sincera directa, dar cu o atitudine eleganta. Cei 70% din populatie care constituie mediocrii, fiind asa de multi, fara voia lor, merita poate si ei o forma de respect. Si ei sunt cei care contribuie in societate facind lucruri utile, acte de eroism, compasiune, devotament.
Ceeace am scris e un comentariu-completare la enuntul tau. Tinind seama si de asta (daca vei vrea) s-ar putea sa constati ca jiltul tau asa cum l-ai descris nu mai e la fel de comod :-) Dar e normal ca la 20 de ani sa ai ceva elan in plus.
Oarecum,inca nu m-am gandit da probabil n-o sa-i mint cu bazaconii legate de bau bau, dumnezeu, poate pastrez ideea de mos craciun ca merita sa simta si ei emotia si bucuria momentului cum de altfel am simtit-o si eu si altii.Deci o sa-mi invat copilul sa fie sigur pe el si sa aiba o balanta si sa stie ce isi doreste de la viata.O sa ii deschid usi ce mie nu mi-au fost deschise desi ar fi trebuit. 
Ca sa fiu avocatul tau, e de notat ca la români e o traditie ca lumea sa se ofuscheze si sa ia ca pe atac la persoana o observatie prieteneasca, facuta in buna credinta. O atentionare e luata ca pe un repros, interdictie, agresiune chiar daca intentia e vadit de a face un serviciu.
Nu dai niciun exemplu in ceeace ai scris, dar s-ar putea sa intervina si acest aspect.
Ai schimbat subiectul serios, poate nu ma exprim eu bine (mi se mai intampla)
ideea e ca, pe cineva drag, si mai ales pe un copil TREBUIE SA IL INCURAJEZI, chiar daca nu e chiar adevarat, altfel ii faci un rau pentru ca e cineva la care tii, atunci o sa aiba incredere in tine si poti sa obtii o descurajare totala! (care e mult mai rau decat o mica cearta)
iar eu bat saua pentru ca am un tata care era la fel de IDIOT si care imi spunea nu numai mie, dar la toti, ca nu am sanse, ca doar asta vede el! si eu am luat examene si am trecut... asa ca, sper sincer ca ti-am dat de gandit!
Si eu sunt tot asa.
De cand eram mica ma abtineam sa spun ce cred sau ce gandesc dar nici sa mint nu puteam iar atunci eram tacuta si strangeam in mine toate frustrarile si necazurile.
Nu ma simteam bine, imi era inconfortabil, mergeam spre depresie si atunci am zis "de ajuns, imi casc gura si spun ce ma doare doar "dar nefacand pana atunci asta nu stiam cum si dadeam cu bata in balta.Eh daca pana la o varsta defectul meu era tacerea acum este gura mare iar daca nu suport pe cineva nu stau in preajma acelei persoane, daca nu sunt de acord cu cineva pe un subiect sau mi se pare ca e chiar prost evit subiectul, daca cineva se cearta nu ma bag...
Ramai asa cum esti si nu te schimba.Esti foarte OK.Cel putin intr-un ocean de ipocrizie mai exista si putina onestitate si personalitate.Stay the way you are!
E posibil sa fii si tu aroganta (chestie care e ok) dar vei invata ca o sa ai nevoie la un momen dat si de cei prosti deci e destul de important sa iti menti relatiile sociale.
In definitiv toate relizarile tale vor fi evaluate prin comparatii cu cei relevanti si semnificativi din viata ta + ca fara cienva care sa le vada vor fi irelevante.
Masura fericirii si implinirii unui om este data de relatiile pe care reuseste sa le contruiasca cu ceilalti relevanti si semnificativi, tine minte asta. 
Adevarul doare.Ce să faci.Cât despre respect, puține persoane îl merită.Dar de ce te mai strofoci să ai un iubit dacă tot nu-l respecți?))Nu prea are sens.
Oricum, până aici e bine.Aroganța/"duritatea"/franchețea ta necizelată sunt aparent lucruri bune.Asta dacă te ridici și tu la standardele pe care le impui celorlalți. Dacă nu, aroganța se transformă în prostie.
Totuși, e aiurea(ca să nu zic penibil)că deși imaginea pe care ai creionat-o aici pare una destul de rebelă ca să zic așa, tu tot mai ai nevoie de o aprobare(motiv pentru care ai și pus "întrebarea").
"tu tot mai ai nevoie de o aprobare(motiv pentru care ai și pus "întrebarea"" Cineva mai gandeste pe aici. E bine.
E o calitate să fii tare în gură doar cu cei care țin la tine? Mie mi se pare neputință...dar dacă zici tu...
Nu am nevoie de o aprobare, daca nu ai citit pana la sfarsit spuneam clar ca vreau sa aflu daca ar trebui sa ma schimb si daca e okay sau nu modul in care gandesc.
Da vrei sa fiu tiganca sa ma iau de oameni pe strada din random motive? De-asta ammentionat " cei apropiati " ptc persoanele au interpretari diferite
Dacă asta e capacitatea ta de înțelegere, eu nu mai continui discuția. 
Uneori e mai bine sa taci si sa minti decat sa spui un adevar crud, dur, si jignitor cand incerci sa zici ceva mai "jignitor" spune-o pe un ton mai gumet sa para ca ai zis in joaca sau in gluma daca tot continua nu-i nici o problema, pur si simplu sunt satuli de cuvintele alea si daca iti raspund inapoi tot "jignitor" nu porni o cearta. Cu familia trebuie sa fii mai respectoasa, iar cu prietenii sau iubitul poti sa faci cate o gluma mai vulgara. Incarca sa taci mai mult in caz ca esti vorbareata si sa nu fii la fel de sincera fiindca sinceritatea nu-i mereu buna si daca toata lumea te uraste probavil ca e vina ta. SUCCES in alegerile facute!
Nu stiu daca ai prins curaj sau ti-a ajuns cumva la limita. Poate ai tot fost jignita, luata peste picior, desconsiderata si atunci ti s-a luat si ai zis ca de ce sa nu spui si tu parerea ta sau ce ai observat pana acum la ei.
Nu este ceva gresit doar ai luat atitudine.Incearca sa te temperezi cand nu e o chestie atat de grava sau sa evit anumite subiecte ce te supara tare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
