Observ că anumiți utilizatori de aici sunt necăjiți din cauza faptului că nu-și găsesc așa-zisul suflet pereche. Vouă vă adresez întrebarea. De ce e atât de important pentru voi să aveți un partener de sex opus, de ce tânjiți atât de mult după asta? De ce nu va focusati mai mult pe dezvoltarea personala, spirituală și profesională? Sunt n chestii de făcut solo. Cu ce va face mai împliniți o relație? Credeți că găsirea unui partener va va face mai fericiți? De ce?
Asta le zic si eu ca viata e mult prea scurta ca sa se planga ca sunt solo, in primul rand relatiile nu se cauta, nu fugi dupa ele, lucrurile vin natural daca e sa vina, eventual experimentezi cu diferite tipe/tipi si vezi cu cine te potrivesti. Eu consider ca o relatie poate genera mai multa bataie de cap sau stres mai ales ca majoritatea relatiilor sunt toxice ori din cauza ei, ori a lui, unii vor vrea sa fie iar singuri atunci cand vor fi intr-o relatie care ii toaca de orice energie si le va fi greu sa se retraga de acolo din cauza obisnuintei. Pe mine ma face fericit sanatatea si sa fac ce imi place, restul sunt bonusuri, merg pe un principiu foarte sanatos si acela ca mai bine esti singur decat intr-o relatie cu o persoana nepotrivita, ai probabil multe avantaje cand esti singur, multi sunt "singuri in 2" ceea ce suna mult mai naspa decat a fi burlac. Sfatul meu pentru ceilalti e sa se focuseze pe persoana lor, sa evolueze fizic, profesional, sa investeasca in ei si sa isi dezvolte pasiunile, sa faca ce le place (in limitele legale).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Fiindca nu-i fericire aceea pe care nu o poti imparti cu persoana draga tie, pe care o iubesti cu tot sufletul.
Si cum marea majoritate dintre noi suntem NORMALI, alegem un partner de sex opus, pentru a fii fericiti cu perechea noastra, pentru a intemeia o familia, pentru a avea copilasi samd.
Homosexualitatea a luat amploare, dar pentru ca sunt impotriva naturii si nu este normal, ei nu se reproduc, deci genele lor se pierd si dispar cu timpul, pentru ca nu sunt menite sa supravietuiasca decat genele oamenilor puternici si sanatosi.
Dezvoltarea personala incepe de la primii ani de viata cand te educa parinti si pui mana serios pe carte ca sa iti alegi o cariera si profesie in viata pe care urmeaza sa o parctici pana la pensie.
pentru asta nu ai nevoie sa citesti cum sa fii om, cum sa vorbesti si cum s ate comporti in societate, fiindca dezvoltarea personala se invata ACASA, de la parinti, odata ce educatia generala, apoi al scoala, invatand materia larga si diversificata, pe care multi nu va obositi sa o cititi si cand ajungeti adulti nu aveti habar ce sa vorbiti in societate, simtindu-va marginalizati ori dati in anxietate sociala ca nu aveti habar cum sa deschideti gura, nefiind capabilis a spuneti nimic, in nici un domeniu.
Da, gasirea unui partner si sentimentele reciproce intre ei dau categoric un sentiment puternic de FERICIRE, echilibrand cuplusl atat psihic cat si fizic.
Așa este construit corpul ca să te îndrume spre activitatea, viața sexuală. Astfel lipsa unui partener este conxepută ca o nevoie, nefericire, tensiune. Ca să scapi de această stare, cauți partenerul. De aceea actul sexual este relaxant.
Ii face impliniti pe moment un timp scurt, apoi cucu, ca dovada ca majoritatea alora de peste 55 ani asta zic.
Viseaza si ei ca e minunat.
E corect ca fara relatia asta misto nu prea te simti okey, asta am mai zis, ca e bine sa fi iubit si dorit, insa nu dureaza mult.
Înțeleg că fiecare avem nevoie de validare socială mai mult sau mai puțin dar nu trebuie sa grăbim lucrurile. Mai bine să dobândim înțelepciunea și maturizarea necesară iar apoi când vom avea experiență ne vom putea alege omul potrivit cu care sa întemeiem o relație și mai apoi o familie.
Răspunde Nu mai apuca multe cupluri sa duca casnicia pana la 50 si ceva de ani, acum dupa 2-3-4 ani maxim vine divortul, asa se intampla cand iti arde de maritis imediat dupa ce iesi de pe bancile scolilor....si nu ai o idee despre viata dar te arunci ca boul/vaca cu capul inainte fara sa vezi si periferic sau in laterale.
Ai dreptate, se grabesc asa sa se marite/insoare ca fraierii fara sa stie cu ce se mananca si ca viata nu e doar hahaiala, prosteala, ssex si distractie.
Nici nu are legatura ca o fac imediat dupa ce ies din scoala, ca tot batuti in cap sunt si la 27 de ani multi din ei.
Cum sa ai experienta, intelepciune si maturizare legat de relatii cand nu treci prin relatii?
De unde dobandesti?
Omul învata și de greșelile altora. Sau din reușite.
Nu cred. Sa judeci lucrurile din afara e extrem de simplu.
In miezul problemei perspectiva e altfel, te porti cu totul diferit.
S-ar putea sa te surprinzi pe tine ce greseli stupide o sa faci in situatii aparent banale.
Teoria e inutila pana traiesti pe pielea ta
Pai doar nu o fi proasta sa faca ce vrei tu. Tu ce oferi ca ea sa faca toate alea? Fi serios.
Nu sta nici dracu, decat una asa bolnava poate. De ce ar sta cand gaseste imediat altul care nu face ca tine?!
Ideea e sa iti arati adevarata fata dupa ce se indragosteste de tine, sa ii induci in cap conceptia ca viata ei si fericirea ei depind de tine, pana atunci te porti de nota 10 cu ea
daca stii sa vinzi minciuni frumoase cuceresti majoritatea gagicilor
Pai si de ce as face chestia asta rea? Nu am nevoie de o sluga, am nevoie de o femeie cu care sa ma inteleg si atat.
Si oricum pleaca cand vede ca ai mintit-o, deci nu rezolvi nimic in ziua de azi.
Nu mai e ca acum 60 ani.
Ca daca faci ce zici tu si incepi cu prostiile, mai poate sa ti-o dea urat, te trezesti cu sacu in cap si sa ajungi sa mananci cu paiul la spital, sunt femei cu rude, cu altele care te aranjeaza daca ii faci rau, e riscant.
Femeile arabilor fac asa pentru ca e vorba de alta religie si obiceiuri, dar arabii astia le aduc teancurile de bani in casa stand plecati de acasa ca sa vanda petrolul si pe langa ele sunt si un servitor platit sa le ajute
Dacă are bani și ea e rupta in c * r, sta 
Cunosc cazuri!
La arabi e altceva, DonEnnio vrea ca aia sa faca ce vrea el fara sa dea nimic in schimb, pai nu merge asa, de ce ar sta cu el? Cand are de ales alti 50 mai okey ca el de 101 ori.
Nu stiu daca mai sta, ca tot aud "sa ma p pe banii lui, cu ala nu stau".
Asta daca e asa mai mediu dar cu bani mai multi sa zic un 17000 lei net lunar (am cazuri cu sal astea), ca daca e bogatan aia is rari, nu punem la socoteala.
Dar nu cred ca Don are bani, ca daca avea bani nu era cazul sa se prefaca la inceput.
Poate....eu m-am referit la veniturii medii spre mari.
Don Salieri are barul Salieri, cum sa nu aibă bani
Depinde ce inseamna bani, nu stiu care Salieri are barul Salieri, ca or mai fi Salieri, nu e doar unul.
In ziua de azi majoritatea femeilor isi fac banii lor, iar alea mai amarate am zis, multe nu mai stau pentru venituri medii spre mari, stau cu bastani daca stau, barim sa se merite.
Altfel nu se prea complica sa-i suporte aluia magariile pentru mai nimic.
Mai e posibil să ai dreptate...
Sa l întrebi pe Don despre barul lui și despre Paulie și Sam
Ce sa mai intreb ca oricum e tot aia de fapt. Comportamentul lui e tot ala fata de femei.
Activitate sexuala in mod constant cu altcineva decat propria persoana. Restul e blahblah.
Ce spui tu nu tine sa zic asa de om, adic a nu alearga nimeni dupa alte suflete ca asa vrea el, o faci vfrei nu vrei te imping de la spate hormonii, pe unia mai mult, pe altii mai putin, iar pe alti spre deloc.
E ca si cum ai spune : oare de ce maninca oamenii maininca nu de voie ci de nevoie, cineva iti spune ca trebuie sa bagi in burta ceva.
Asa si cu sufletu ala ce spui, organismul iti cere acea placere, nu te poti impotrivi, nu te poti abtine, nu ai cum.
Ba chestia asta iti incurca si focusarea aia ce spui tu, chestii profesionale si de alta natura, nu-ti mai arde de nici unele
Cind ai un suflet, sau corp linga tine, ala te linisteste fizic si psihic, apoi te poti concetra si la ce spui tu.
Cei care se mira cu de alti alearga dupa suflete si corpuri banui ca nu au astfel de cerinte ori avea ceva dereglari, sanatosi sigur nu-s, asa cum is femeile frigide sau barbatii care au putin testosteron sau alte chimicale care te face sa alergi dupa suflete si carne
Cred ca depinde de la om la om treaba asta.
Eu singurele persoane pe care le vad sa fie axați foarte tare pe a-și găsi partener sunt adolescenții pana în 18 ani ce vad asa în jurul lor și li se pare cool.Si oameni singuri cu anumite probleme pentru care nu prea sta nimeni în jurul lor.
În rest, cred ca ceilalți își permit o relatie, o au, sau nu vor din varii motive.Sau,cum ai spus tu, mai sunt alții ce nu si-au găsit sufletul pereche dar se axează și rezuma pe altceva.
Ok. Să zicem că ești dezvoltat personal și profesional.
Și?
Cum te face asta fericit dacă ești și vei rămâne singur?
Poți să-ți faci n cunoștințe, prieteni, nu neapărat un partener de viață. Unii oricum sunt mai singuratici și își încarcă bateriile in singurătate nu înconjurați de oameni.
Știi care e chestia, până pe la 25 de ani și eu gândeam cam la modul ăsta. Dar după 30 de ani începi să vezi lucrurile puțin altfel.
Cunoștințele și prietenii au viața lor.
Nu vor fi niciodată lângă tine decât în anumite ocazii, dar nu vor fi familia ta.
Chestia cu singuratic poate fi ok cât ești tânăr. Dar cu cât înaintezi în vârstă, realizezi că nu e decât o prostie folosită pe post de justificare.
O verișoara de-a mea are 36 de ani și nu simte nevoia nici acum de a-și întemeia o familie. E al cincilea copil al familiei ei. In copilărie și adolescență o punea maica-sa să aibă grijă de ceilalți frați ai ei mai mici plus că o corvogea și cu treburile casei. Nu vrea să aibă copii. Are un partener de viață dar nu vrea sa se lege la cap. Datorită faptului că maica-sa o folosea pe post de bona în tinerețe, nici nu vrea să audă de copii. Îi plac copiii dar nu îi vrea pe ai ei. Ca ea sunt și alti. Dacă pe tine te face împlinit un copil bravo ție dar nu se aplica tuturor. Nu toți vom suferi la bătrânețe că nu avem copii sau nepoți.
Habar n-am dacă o să mă facă sau nu împlinit un copil.
Deocamdată sunt doar confuz total în privința copiilor.
Dar știu cu siguranță că o să am în continuare o parteneră de viață, pentru că nu sunt genul singuratic.
Cel mai bine mă simt când sunt mulți în jurul meu.
Mai ales cei din familie.
Dar, exact cum a spus și Freya1. Depinde de la om la om.
E clar că nu tuturor ne place același lucru.
Daca prin absurd ti se intampla asta...sa ne spui si noua )
Singurătatea e frumoasă și te formează, dar până la un punct. Pe urmă poate foarte ușor să devină un cerc în care te învârți și din care să nu mai știi cum să ieși pentru că te-ai sălbăticit. Și eu am avut perioade lungi de singurătate care mi-au făcut bine, nu m-am plictisit nicio clipă, am fost fericită, dar acum că sunt într-o relație de lungă durată, nu aș mai da înapoi, îmi place sentimentul de stabilitate și mi se pare normal să tânjești după o conexiune intimă cu cineva. Poți să tot faci lucruri singur, dar la un moment dat vrei să ai pe cineva cu care să poți să faci un plan de viitor, să ai la ce să speri, să ai pentru ce să mergi mai departe pentru că viața e destul de absurdă și făcând lucruri singur fără țintă la nesfârșit o iei razna la un moment dat. Locul de muncă nu-ți ține cald seara, pasiunile nu te ascultă și nu te înțeleg etc. Și e frumos să te uiți în urmă și să vezi câte ai construit cu cineva. Așa că eu pe de-o parte îi înțeleg. Pe de altă parte, am cunoscut o grămadă de indivizi care se plângeau de singurătate, dar își meritau soarta cu vârf și îndesat, erau efectiv insuportabili . Genul de oameni care n-ar putea crește în niciun mediu pentru că se cred buricul pământului, sunt egoiști și antipatici. Ce au ăștia nu vindecă nicio dezvoltare personală, spirituală, profesională. De asta nu mă grăbesc să plâng de milă nimănui când aud povești din astea tragice despre singurătate. Naiba știe ce-i acolo.
Ai zis că ai o mătușă care are 36 de ani și ok singură, dar nu iei în vedere un lucru: una e să poți și să nu vrei, alta e să vrei, dar să nu reușești nicicum. Sunt două situații de viață total diferite.
Păi un partener te poate îmbrățișa, puteți face chestii împreună, puteți avea o conexiune interumană. E foarte greu de explicat de ce o conexiune între doi oameni care se iubesc reciproc e atât de plăcută cuiva care nu înțelege deja asta. Ori o înțelegi ori n-o poți înțelege deloc (sau nu vrei să înțelegi pentru că faci mare cope)
Pentru ca dezvoltarea personala, spirituală si chiar cea profesională merg mana in mana cu casatoria.
In spatele unui barbat puternic sta o femeie si mai puternica.
Tu crezi ca acei oameni care au un statut social, o functie inalta, bani multi dar sunt singuri. Crezi ca ei sunt fericiti?
Poate asa se afiseaza, dar nu e adevarat.
Eu nu cred ca sunt cu adevarat impliniti pe termen lung.
Scopul omului e sa traiasca cu alti oameni sa isi ajute semenii si la randul lui sa se foloseasca de oamenii din jurul lui, nu sa se insingureze.
Sunt convins ca gasirea unui partener te face mai fericit pentru ca omul trebuie sa invete sa imparta, sa se bucure impreuna cu alti oameni, nu singur. Cand esti tanar, ai ambitii vrei sa te urci sus pe munte, dar mai tarziu in viata, o sa iti doresti sa fi implinit spiritual si cu exceptii foarte putine, treaba asta nu se realizeaza singur, ci cu un partener.
Iar mai presus de toate, omul care da viata se aseamana cu Creatorul. Ce poti oare sa creezi singur? Sa cioplesti o masa, un scaun? O sculptura? Dar ce folos daca nu este viata in ea?
Ai primit viata, Universul ti-a dat sansa asta.
Esti dator sa oferi, la randul tau viata. Si asta se realizeaza doar cu un partener. Singura exceptie de la regula sunt calugari care duc o viata aspra si se lupta sa ajunga la desavarsire.
Dar noi, cei din lume, trebuie sa dam viata, pentru ca am primit viata. Cat de egoist a devenit omul din ziua de azi de vrea sa se afirme, vrea slava, sa se urce sus pe muntele cel mai inalt, singur, sa simta placerile cele mai mari singur, sa se desfete din toate, fara sa imparta cu nimeni si daca se poate sa nu dea socoteala nimanui. Crezi ca asta e scopul nostru?
Poți să împarți oamenilor sărmani, sunt atâtea cazuri, nu îți trebuie neapărat un partener de viață. Poți dărui din multul sau puținul tau copiilor care nu au o șansă la educație, nu au posibilități materiale, bătrânilor uitați de rude, etc. Viața și scopul ei nu atârnă de un partener de viață. Sunt n oameni, și nu numai vedete, care nu au copii și nu vor să facă dar nu-s egoiști ci așa se simt ei mai bine. Împlinirea o poți obtine și prin relația spirituală cu Dumnezeu, cu harul Său. Căci omul nu trăiește doar cu pâine și apă ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Ai dreptate, doar ca multi nu fac asta. Multi aleg sa stea singuri cu scopul de a avea n parteneri, 0 responsabilitati, bani garla, aleg placeri materiale, lux, petreceri si pe saraci ii detesta si ii discrimineaza. Daca ar fi cum zici tu ar fi bine, dar cati sunt asa?
Cu cât te concentrezi pe tine ești mai fericit și o să fii atât de pozitiv încât mulți o să rânjească la inima ta dar atunci nu mai ești disperat pentru că tu ți.ai găsit deja liniștea și nu depinde de o relație.
Cele mai frumoase case in care am intrat, au fost cele in care atingerea femeii și sudoarea bărbatului erau clar vizibile.
Mulți tânjesc pentru asta din cauza sexului, să aibă asta, la hetero pare mai greu de găsit sex fara relație. Așa îmi pare mie, eu am găsit doar cu 2 femei hetero și am renunțat după. Lasă i cu dezvoltarea spirituală și alea că nu le place lor asta și nici nu se apreciază asta din păcate .
Fericirea pentru mine înseamnă să ajung acasă transpirat până la chiloți, după o ieșire cu bicicleta 80 km, de unul singur pe asfalt. Sau fie sa merg de unul singur, pe jos, prin pădure sau coclauri. Îmi place singurătatea. Sunt mai introvertit, cum s-ar mai zice dpdv psihologic. Femeile și în general oamenii, prin comportamentul lor, au obișnuința sa bage omul în anxietate/depresie. Da, am avut mult de suferit din cauza femeilor sau a altor "prieteni" pe care i-am avut în viata. Până am ajuns la concluzia ca e mai bine singur. Nu am avut multe partenere și nu ma consider mare macho, însă unii care se lauda ca au călărit nu știu câte femei, eu călăresc in schimb bicicleta. Si nici nu ma consider pregătit de o relație, in momentul de față sunt într-un parteneriat cu bicicleta. unii care se laudă cu copiii și "femeile multe pe care le-au avut", eu în schimb ma laud cu performanțele pe bicicletă si tare mândru mă simt când reușesc să ajung la punctul terminus susținut de propriul antrenament. Unii își fotografiază copiii, eu în schimb imi fotografiez bicicleta prin diferite panorame sau alte peisaje cât de diferiți suntem noi, ca oameni în general. Când unii barbati se cred tari în banană si marchează tot ce prind, eu ma consider tare în picioare fiind antrenat pe bicicletă.
Ai rupt tot cu raspunsul asta?
Fii sigur de asta. Presimt ca te regăsești, mare macho, rupe arcuri de la pat. Dacă te iau cu mine în tura ( pe tine sau alții marii macho), leșinați după primii 5km. Pentru ca în sportul pe care îl practic totul sta în picioare, nu in... Ow, stai! Pana anul trecut făceam și ieșiri de pana în 160-180 km, dar nu am mai vrut eu sa plec pe asa distanță. Dar tu nu vei știi niciodată senzația decât aceea sa transpiri stând pe ea ( femeia). Eu transpir stând pe ea ( bicicleta). Apoi va mai întrebați de ce ajungeți la 40 ani si "nu se mai ridică". Doar voi cu ideea aceea "sa iti trăiești viața". Trăiți-vă viata, ca bine faceți.
Eu nu mă focusez pe asta momentan, dar pot spune ce am observat la alții. E normal să simți nevoia de atingere, afecțiune, conversație, ajutor, prietenie etc., lucruri pe care le poți găsi doar într-un partener. Dar dacă această dorință devine obsesie, înseamnă că persoana se plictisește cu ea însăși, nu se cunoaște și nu dorește să o facă. Dorește să posede și să fie posedată, să se simtă valoroasă și în siguranță doar având un partener, când, de fapt, putem face majoritatea lucrurilor, cum ai spus și tu, singuri. Unii nu au încredere în ei și trăiesc cu iluzia că partenerul îi va "întregi". Cei mai fericiți oameni sunt cei care pot sta singuri, liniștiți, fără să se plângă. Arta asta nu o deprind mulți. E important să știm dacă vrem o relație din frica de singurătate sau pentru că mai degrabă ni se pare că viața merită trăită împreună cu cineva, să ne bucurăm amândoi.
Suntem animale sociale, avem nevoie de contact fizic, emoțional și intelectual. Avem nevoie de exclusivitate și creierul nostru reptilian ne obligă să ne reproducem, să avem familie și responsabilități. Pierderea e acelora care se grăbesc și își fac "parteneri de urgență" din diverse motive: se simt singuri, vor sex neprotejat, se plictisesc singuri (și vor avea surpriza că se vor plictisi și în doi). Totul trebuie să vină natural.
Incerc,dar e greu cu anxietatea mea, eu doar pe mine mă concentrez, dar am nevoie și de sufletul pereche
Te simti asa din cauza ca simti ca iti lipseste acel ceva.Acea relatie numai ca daca i vedea ceva mai important in altceva nu ai maia vea nici timp de giugiuleli nici de relatie. Poti so duci bine si fara afectiunea altora. Locuiestis ingur intr-o casa iti deschizi o sticla de vin si iti relaxezi mintea.Nu trebuie sa stai stresat
Din cauza ca mi-a murit tatal, anul trecut si l-am pierdut la o varsta foarte tanara avand si el o varsta tanara si am depresie si simt nevoia sa mai am pe cineva!
Nu suntem construiti pentru singuratate si cred ca prea multi fac greseala pe care am facut-o eu sa creada ca au timp sa isi faca relatii mai incolo dar timpul trece foarte repede, asta cu ai timp destul ca esti tanar e minciuna secolului care a distrus multi barbati si de asta e plin de singuratici aici ca au fost comozi si momiti de promisiuni efemere.
Nu ai timp, la 30 si ceva de ani deja nu mai esti la fel de fertil, energia scade, daca ai gene proaste ca barbat deja chelesti, iei in greutate, incep disfunctiile erectile
La femei nu e atat de grav dar barbatii sunt izolati de fel, nu au prietenii profunde majoritatea au doar prieteni de bere si pacanele daca se mai izoleaza si complet de relatii cu femei e calea spre ratare.
Viața e frumoasă pe cont propriu, dar eu zic ca e mai frumoasa cu cineva lângă tine, care te înțelege, care te încurajează, care e acolo oriciar fi. Nu e faptul ca asta ne face fericiți/ fericite și doar ca Viața reușește sa prindă alta culoare când ai pe cineva care poate vede prin alți,, ochelari,, tot ce se întâmplă în jurul nostru, sau care te însoțește undeva...
Acela, pentru mine, e Dumnezeu.
Relația dintre om-om e una umana prin care simți, traiesti, explorezi necunoscutul, faci greseil OMENSTI, relația om-Dumnezeu e una spirituala prin care te conectezi cu Dumnezeu deci e una diferita de ceea ce am zis eu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
