Observ că anumiți utilizatori de aici sunt necăjiți din cauza faptului că nu-și găsesc așa-zisul suflet pereche. Vouă vă adresez întrebarea. De ce e atât de important pentru voi să aveți un partener de sex opus, de ce tânjiți atât de mult după asta? De ce nu va focusati mai mult pe dezvoltarea personala, spirituală și profesională? Sunt n chestii de făcut solo. Cu ce va face mai împliniți o relație? Credeți că găsirea unui partener va va face mai fericiți? De ce?

Ai rupt tot cu raspunsul asta?

Depinde ce inseamna bani, nu stiu care Salieri are barul Salieri, ca or mai fi Salieri, nu e doar unul.

In ziua de azi majoritatea femeilor isi fac banii lor, iar alea mai amarate am zis, multe nu mai stau pentru venituri medii spre mari, stau cu bastani daca stau, barim sa se merite.
Altfel nu se prea complica sa-i suporte aluia magariile pentru mai nimic.

Viața e frumoasă pe cont propriu, dar eu zic ca e mai frumoasa cu cineva lângă tine, care te înțelege, care te încurajează, care e acolo oriciar fi. Nu e faptul ca asta ne face fericiți/ fericite și doar ca Viața reușește sa prindă alta culoare când ai pe cineva care poate vede prin alți,, ochelari,, tot ce se întâmplă în jurul nostru, sau care te însoțește undeva...

Mai e posibil să ai dreptate...
Sa l întrebi pe Don despre barul lui și despre Paulie și Sam

Ce sa mai intreb ca oricum e tot aia de fapt. Comportamentul lui e tot ala fata de femei.

Singurătatea e frumoasă și te formează, dar până la un punct. Pe urmă poate foarte ușor să devină un cerc în care te învârți și din care să nu mai știi cum să ieși pentru că te-ai sălbăticit. Și eu am avut perioade lungi de singurătate care mi-au făcut bine, nu m-am plictisit nicio clipă, am fost fericită, dar acum că sunt într-o relație de lungă durată, nu aș mai da înapoi, îmi place sentimentul de stabilitate și mi se pare normal să tânjești după o conexiune intimă cu cineva. Poți să tot faci lucruri singur, dar la un moment dat vrei să ai pe cineva cu care să poți să faci un plan de viitor, să ai la ce să speri, să ai pentru ce să mergi mai departe pentru că viața e destul de absurdă și făcând lucruri singur fără țintă la nesfârșit o iei razna la un moment dat. Locul de muncă nu-ți ține cald seara, pasiunile nu te ascultă și nu te înțeleg etc. Și e frumos să te uiți în urmă și să vezi câte ai construit cu cineva. Așa că eu pe de-o parte îi înțeleg. Pe de altă parte, am cunoscut o grămadă de indivizi care se plângeau de singurătate, dar își meritau soarta cu vârf și îndesat, erau efectiv insuportabili . Genul de oameni care n-ar putea crește în niciun mediu pentru că se cred buricul pământului, sunt egoiști și antipatici. Ce au ăștia nu vindecă nicio dezvoltare personală, spirituală, profesională. De asta nu mă grăbesc să plâng de milă nimănui când aud povești din astea tragice despre singurătate. Naiba știe ce-i acolo.

Ai zis că ai o mătușă care are 36 de ani și ok singură, dar nu iei în vedere un lucru: una e să poți și să nu vrei, alta e să vrei, dar să nu reușești nicicum. Sunt două situații de viață total diferite.

Fii sigur de asta. Presimt ca te regăsești, mare macho, rupe arcuri de la pat. Dacă te iau cu mine în tura ( pe tine sau alții marii macho), leșinați după primii 5km. Pentru ca în sportul pe care îl practic totul sta în picioare, nu in... Ow, stai! Pana anul trecut făceam și ieșiri de pana în 160-180 km, dar nu am mai vrut eu sa plec pe asa distanță. Dar tu nu vei știi niciodată senzația decât aceea sa transpiri stând pe ea ( femeia). Eu transpir stând pe ea ( bicicleta). Apoi va mai întrebați de ce ajungeți la 40 ani si "nu se mai ridică". Doar voi cu ideea aceea "sa iti trăiești viața". Trăiți-vă viata, ca bine faceți.

Acela, pentru mine, e Dumnezeu.

Cum sa ai experienta, intelepciune si maturizare legat de relatii cand nu treci prin relatii?
De unde dobandesti?

Omul învata și de greșelile altora. Sau din reușite.

Nu suntem construiti pentru singuratate si cred ca prea multi fac greseala pe care am facut-o eu sa creada ca au timp sa isi faca relatii mai incolo dar timpul trece foarte repede, asta cu ai timp destul ca esti tanar e minciuna secolului care a distrus multi barbati si de asta e plin de singuratici aici ca au fost comozi si momiti de promisiuni efemere.
Nu ai timp, la 30 si ceva de ani deja nu mai esti la fel de fertil, energia scade, daca ai gene proaste ca barbat deja chelesti, iei in greutate, incep disfunctiile erectile
La femei nu e atat de grav dar barbatii sunt izolati de fel, nu au prietenii profunde majoritatea au doar prieteni de bere si pacanele daca se mai izoleaza si complet de relatii cu femei e calea spre ratare.

Nu cred. Sa judeci lucrurile din afara e extrem de simplu.
In miezul problemei perspectiva e altfel, te porti cu totul diferit.
S-ar putea sa te surprinzi pe tine ce greseli stupide o sa faci in situatii aparent banale.
Teoria e inutila pana traiesti pe pielea ta

Eu nu mă focusez pe asta momentan, dar pot spune ce am observat la alții. E normal să simți nevoia de atingere, afecțiune, conversație, ajutor, prietenie etc., lucruri pe care le poți găsi doar într-un partener. Dar dacă această dorință devine obsesie, înseamnă că persoana se plictisește cu ea însăși, nu se cunoaște și nu dorește să o facă. Dorește să posede și să fie posedată, să se simtă valoroasă și în siguranță doar având un partener, când, de fapt, putem face majoritatea lucrurilor, cum ai spus și tu, singuri. Unii nu au încredere în ei și trăiesc cu iluzia că partenerul îi va "întregi". Cei mai fericiți oameni sunt cei care pot sta singuri, liniștiți, fără să se plângă. Arta asta nu o deprind mulți. E important să știm dacă vrem o relație din frica de singurătate sau pentru că mai degrabă ni se pare că viața merită trăită împreună cu cineva, să ne bucurăm amândoi.

Suntem animale sociale, avem nevoie de contact fizic, emoțional și intelectual. Avem nevoie de exclusivitate și creierul nostru reptilian ne obligă să ne reproducem, să avem familie și responsabilități. Pierderea e acelora care se grăbesc și își fac "parteneri de urgență" din diverse motive: se simt singuri, vor sex neprotejat, se plictisesc singuri (și vor avea surpriza că se vor plictisi și în doi). Totul trebuie să vină natural.

Relația dintre om-om e una umana prin care simți, traiesti, explorezi necunoscutul, faci greseil OMENSTI, relația om-Dumnezeu e una spirituala prin care te conectezi cu Dumnezeu deci e una diferita de ceea ce am zis eu.

Fiindca nu-i fericire aceea pe care nu o poti imparti cu persoana draga tie, pe care o iubesti cu tot sufletul.

Si cum marea majoritate dintre noi suntem NORMALI, alegem un partner de sex opus, pentru a fii fericiti cu perechea noastra, pentru a intemeia o familia, pentru a avea copilasi samd.
Homosexualitatea a luat amploare, dar pentru ca sunt impotriva naturii si nu este normal, ei nu se reproduc, deci genele lor se pierd si dispar cu timpul, pentru ca nu sunt menite sa supravietuiasca decat genele oamenilor puternici si sanatosi.

Dezvoltarea personala incepe de la primii ani de viata cand te educa parinti si pui mana serios pe carte ca sa iti alegi o cariera si profesie in viata pe care urmeaza sa o parctici pana la pensie.
pentru asta nu ai nevoie sa citesti cum sa fii om, cum sa vorbesti si cum s ate comporti in societate, fiindca dezvoltarea personala se invata ACASA, de la parinti, odata ce educatia generala, apoi al scoala, invatand materia larga si diversificata, pe care multi nu va obositi sa o cititi si cand ajungeti adulti nu aveti habar ce sa vorbiti in societate, simtindu-va marginalizati ori dati in anxietate sociala ca nu aveti habar cum sa deschideti gura, nefiind capabilis a spuneti nimic, in nici un domeniu.

Da, gasirea unui partner si sentimentele reciproce intre ei dau categoric un sentiment puternic de FERICIRE, echilibrand cuplusl atat psihic cat si fizic.

Ce spui tu nu tine sa zic asa de om, adic a nu alearga nimeni dupa alte suflete ca asa vrea el, o faci vfrei nu vrei te imping de la spate hormonii, pe unia mai mult, pe altii mai putin, iar pe alti spre deloc.

E ca si cum ai spune : oare de ce maninca oamenii maininca nu de voie ci de nevoie, cineva iti spune ca trebuie sa bagi in burta ceva.

Asa si cu sufletu ala ce spui, organismul iti cere acea placere, nu te poti impotrivi, nu te poti abtine, nu ai cum.
Ba chestia asta iti incurca si focusarea aia ce spui tu, chestii profesionale si de alta natura, nu-ti mai arde de nici unele

Cind ai un suflet, sau corp linga tine, ala te linisteste fizic si psihic, apoi te poti concetra si la ce spui tu.

Cei care se mira cu de alti alearga dupa suflete si corpuri banui ca nu au astfel de cerinte ori avea ceva dereglari, sanatosi sigur nu-s, asa cum is femeile frigide sau barbatii care au putin testosteron sau alte chimicale care te face sa alergi dupa suflete si carne

Daca prin absurd ti se intampla asta...sa ne spui si noua )

Cu siguranță

Cele mai frumoase case in care am intrat, au fost cele in care atingerea femeii și sudoarea bărbatului erau clar vizibile.

Cu cât te concentrezi pe tine ești mai fericit și o să fii atât de pozitiv încât mulți o să rânjească la inima ta dar atunci nu mai ești disperat pentru că tu ți.ai găsit deja liniștea și nu depinde de o relație.