Părinţii mei au divorţat acum o săptămână. Dar, niciunul nu s-a deranjat să vină la tribunal şi pentru costodia noastră (a mea şi a surorilor mele). Aşa că, am rămas în grija bunicilor din partea tatălui (pentru că cei din partea mamei au murit). De când au divorţat, niciunul nu a sunat, sau măcar un mesaj să-mi trimită.
Bunicii, ce pot să spun, am calculator şi internet, televizor, telefon, etc dar nu simt iubire din partea lor. Ceilalţi nepoţi ai lor (verişorii mei, care nu sunt mai mici decât mine, chiar mai mari!), au parte de iubire (din partea bunicilor): îi sărută, îi îmbrăţişează, le spun „Te iubesc" şi multe altele. Pe când noi, nici măcar nu suntem întrebate dacă am mâncat ceva astăzi. Dacă spun eu că am nevoie de haine, sau altceva, îmi cumpără, în rest se comportă ca şi cum n-aş exista: pot să stau toată ziua şi toată noapta la calculator, sau să merg în cluburi, să mă droghez, ce-mi trece prin cap, nu le pasă. Eu, ca eu, dar surorile mele de 5 ani, care nu-nţeleg pe ce lume trăiesc şi n-au parte de iubire. Mă întreabă pe mine dacă le las pe afară, cu prietenii lor, şi seara, trebuie să merg şi să le tot mint că dacă vin acasă, o să vină mama şi tata să le dea câte un pupic.
În fine, întrebările mele sunt: să fac ceva ca să am parte de puţină atenţie din parte părinţilor şi bunicilor (sau măcar surorile mele, mi-e atât de milă de ele, mai ales când vin şi-mi spun că pe Ali şi Dea (prietenele lor) părinţii lor le dau câte un pupic când le văd)? Sau, să mă resemnez, şi să sper că, într-o zi, când voi avea suficienţi bani am să plec de la bunici şi am să am o viaţă cât`de`cât fericită?
P. S. vă mulţumesc din suflet celor care aţi citit şi încercaţi să mă ajutaţi!

De multe ori cind iti asumi responsabilitatea pentru cineva locul iubirii este luat de griji.Au dragoste pentru voi dar, din pacate, nu va mai poate arata asta.

Cel mai bine ar fi sa îi iei de mana si sa le arati ce ai scris aici, bunicului si bunici. Asta va schimba mult situatia in care te afli.

Daca as fi in locul tau, as suna eu parintii si le-as face da in cap cu toate frustrarile mele dupa care le-as spune sa-si faca dracului treaba si sa vina sa ma ia.

Se pare ca iti va reveni si tie un rol cu surorile tale mai mici. Da-le tu cate un pupic la culcare, poate le citesti si cate o poveste. Pentru copii conteaza si lucrurile mici. E mai important segmentul asta de fericire -surorile- decat internetul si ce iti mai imaginezi tu.

Buna! Si parintii mei divorteaza. Dar la noi (eu si sora mea) ei se bat pe custodie. Ma rog e si decizia mea. Eo zic sa incerci sa vorbesti cu bunici tai. Incearca sa ii intrebi dc cu voi nu se comporta cum se compoarta cu verisori tai. Si vezi ce iti zice. Cu parinti tai la fel. Incearca sa dai de ei si intreaba-i dc nu fac nimic cu custodia voastra, dc nu se gandesc (cel putin la surorile tale) ca ele au nevoie de o familie, de ei. Incearca sa le deschizi ochii sa vad ce au "facut". Incearca sa le spui ca tu le esti de fapt mama lor, ca tu le ajuti cel mai mult. Bunici tai doar iti ofera un loc sa stai, atat. Incearca te rog asta! Si crede-ma ca stiu prin ce treci! Si chiar imi par rau pentru tine. Sau poti sa suni la protectia copiilor si ei pot schimba ceva, daca vrei. Sper ca te-am ajutat!

Dar tu ai incercat sa o suni pe mama ta sau eventual pe tatal tau? Sau sa faci ceva sa dai de ei.Sa mergi acasa unde stateati atunci? E greu sa treci prin asa ceva.Dar vorbeste si tu cu bunicii tai si spune-le sa te ajute macar sa iei legatura cu unul dintre parinti. Poate mama ta are nevoie de putin timp sa se gandeasca ce va face pe viitor acum ca a ramas singura.Si o sa vina ea sa va caute si o sa va ia acasa.

Intreabai asa ''bunica(sau cum ii zici tu)daca mama sh tata s-au despartit iubirea parintilor nostri va fi inlocuita cu iubirea voastra? sau ceva de genu ceva ca tuu o intrebi pe bunica daca o iubesti.

Imi pare sincer rau pentru ce ti se intampla

Vă mulţumesc tuturor pentru răspunsuri.

Salut!
In primul rand, intr-o asemenea situatie trebuie sa fi puternica. Daca lupti, intr-o zi vei fi foarte fericita.
Stiu ca te-ai saturat sa auzi asta dar trebuie sa fi puternica si sa ai grija de surorile tale in continuare.Inteleg ca si tu esti un copil,un copil mai mare insa un copil, si ai nevoie la randul tau de cineva care sa aiba grija de tine.
Ti s-a mai spus asta, dar bunicii tai va iubesc.Nu prea ai ce sa faci ca sa ai parte de atentie din partea bunicilor si a parintilor(ai grija sa nu faci vreo prostie!). Insa ai putea sa-i rogi pe bunicii tai sa le dea macar un pupic surorilor tale.
Momentan tot ce poti sa faci este sa inveti foarte bine ca sa poti pleca cat mai repede de la bunici.
Succes si fi tare!