Parintii mei sunt foarte jalnici.S-au despartit acum mult timp, tata era si inca este un alcoolic, mama a avut o relatie de vreo 10 ani cu un barbat strain, care ii putea fi tata (e cu vreo 20 de ani mai in varsta ca ea) in principal pentru bani,in timpul asta maica-mea n-a mai muncit deloc,acum s-au despartit si munceste ca ingrijitoare la spital,nu face nimic altceva, decat, bea fumeaza si se uita la tv.De vreo 10 ani de cand a divortat ne muntam din chirie in chirie, pana acum am locuit in vreo 7 apartamente (am 14 ani).Am o sora de 25 dar s-a casatorit si s-a mutat in germania.Sora mea a facut un avort la 15 ani si atunci cand locuia cu maica-mea se certau tot timpul, mama fiind destul de instabila mintal.Acum eu locuiesc cu ea si e foarte foarte greu sa traiesti in felul asta.Singura mea speranta e sa fac 18 ani si sa plec, asta e unul din motivele pentru care invat.Nimeni nu stie nimic,toata lumea de la scoala crede ca sunt foarte bine,probabil pentru ca atunci cand inveti oamenii asuma ca ai parinti responsabili.Dar nu e deloc asa, mama n-are idee de nimic si nici n-o intereseaza, sincer cred ca e prea redusa ca sa-si dea seama cat de ciudata e viata noastra.Eu nu am o familie, in afara de mama si sora mea nu vorbesc(si n-am vorbit) niciodata cu nimeni.E foarte ciudat ca aproape orice familie e mai normala ca a mea.Stiu ca o sa spuneti ca nu-i adevarat dar in cazul meu este.Ce as putea face in momentul de fata?

Ai gasit singura solutia=invata ca sa devii independenta. Familia ta este intr-o situatie grea=nu o renega si incearca s-o ajuti cand vei avea posibilitatea.Pana atunci este bine sa ai o atitudine de intelegere si chiar compasiune.

Sa vorbesti cu sora ta si sa pleci la ea cand faci 18 ani. Desi e destul de aiurea si trist s-o parasesti brusc pe mama ta...

De unde stiu tu că orice familie e mai normală ca a ta? Sunt oameni care o duc si mai rău... In legătură cu întrebarea suportă până faci 18 ani, te duci si muncesti undeva si stai si tu cu chirie sau o poti ruga pe sora ta sa te ajute cu un loc de munca acolo. Sau poti incerca in armată pentru ca iti dau locuință de serviciu sau politie, jandarmerie.

Hmmm...
Dupa cele spuse n-ai vorbit cu nici unul sa stii ce i-a determinat sa fie asa.
Posibil ca tatal tau sa fi avut probleme in tinerete, sau pe durata casniciei.
Posibil ca mama ta sa fi avut si ea niste probleme si de asta a devenit ce a devenit.
Nu stii nici o data trecutul lor, pentru ca nu considera important ca tu sa stii asa ceva.
Acum, ce ai de facut?
Eu zic sa vorbesti cu ei, stiu, este greu n-ai mai facut asa ceva etc etc, sunt antisociali, nu te baga in seama, etc etc, insa trebuie sa vorbesti cu ei.
Posibil ca tu sa poti transforma ceva, chiar daca sansele sunt minime.
Crede-ma cu invatatul inca nu ajungi departe, da da stiu, invata, ia BAC-ul si totul o sa fie minunat, o sa poti sa te intretii etc etc, iar de fapt este o hartie care nu te ajuta absolut de loc, posibil facultatea insa e scumpa, si daca tot va mutati nu cred ca mama ta sa ti-l plateasca.
Socializeaza, cunoaste persoane noi, aia te vor ajuta.
Nu stii care-si face o firma, sau care are deja, si poate prinzi o oportunitate de aia faina si te angajeaza frumusel.
Toti avem o cunostinta pe aici pe acolo, si ne putem ajuta intre noi, si daca n-ai vorbit nici o data cu nimeni, atunci e grav.
Fa asta cat de repede posibil.

Invata si pleaca de acolo si mai bine, pleaca din tara. Este traumatizat, cand cei care ar trebui sa te iubeasca si sprijine neconditionat...iti fac rau. Autoeducatia este si ea vitala si sa nu uiti cand vei ajunge la varsta mamei sa nu procedezi la fel. Ai grija de tine.

Într-adevăr trăiești într-un mediu foarte toxic. E bine că încerci să înveți, că ești destul de matură să înțelegi că mama ta e depășită de situația ei. Ai putea să continui să înveți, e cel mai bun sfat pe care pot să ți-l dau. Ai avut multe oricum de învățat de la familia ta și știi, cred, destul de bine de ce să te ferești pe viitor. Dezvoltă-ți pasiunile pe care le ai, așa cum poți și încearcă pe cât posibil să te detașezi de situația în care ești. Dacă nu poți și știi că nimic nu se va schimba, e important să pui mai mult preț pe tine. Înțeleg că toți cred că ești bine, dar dacă ai cu cine să vorbești este bine. Un coleg/colegă care crezi că este de încredere? Un profesor? E important să ceri ajutor atunci când ai nevoie. Într-adevăr mulți nu înțeleg poate prin ce situație treci, mai ales dacă provin din familii normale, dar nu se știe cine poate să-ți fie prieten. Mulți, ca și tine, nu vorbesc despre problemele lor. Eu îți recomand să discuți cu cineva care simți că te înțelege, poate te va ajuta. Să încerci să te concentrezi pe tine. Cu sora ta ce relație ai? Ar fi multe de spus. Nu trebuie să lași situațiile de genul să te depășească. Învață, ușor, să le faci față. Multe momente în viață sunt așa, parcă la limită, dar sunt și multe părți bune. Încearcă să le găsești
Ai mare grijă de tine!

Trista viata ai! Da invatatul este o solutie pentru problemele tale, acum trebuie sa te gandesti ce vei face cand vei termina liceul daca maicata nu te va sustine la facultate cu ce bani te duci acolo si apoi mai este si problema sa nu te descurajezi o data cu trecerea timpului.mai bine du-te la sorta in Germania poate te ajuta ea sa iti faci acolo un viitor si sa traiesti mai bine si mai linistit.