Parintii vostri cum se înteleg? Aveti ceva sa le reprosati?

Ca in orice cuplu... dupa 25 de nai de casnicie mai sunt si mici certuri...nu am ce sa le reprosez.au crescut 3 copii, sanatosi si frumosi!.in plus intotdeauna am zis ca daca Doamne fereste parinti mei nu se vor mai intelege si vor ajunge la divort nu voi ridica nici cel mai mic deget pentru ai impiedica.stiu cum este cu dragostea si nu sunt de acord ca doi oamenii sa fie nevoiti sa stea impreuna de dragul la 1 copil, 2, 3 sau 10

Parinti mei nu se inteleg aproape niciodata...


Singurul lucru pe care as vrea sa le reprosez este k ar trebui sa ma lase la calculator pana la ce ora vreau eu

Se mai ciondanesc si ei, k na...asa e dragostea mai frumoasa... dar nu am ce sa le reprosez

Eu imi apreciez foarte mult parintii. Intre ei nu se cearta niciodata in prezenta mea si cred ca asa ar trebui sa fac orice parinte.

My parents rock

Parintii mei s-au inteles f. bine, toate deciziile le luau numai impreuna si amandoi erau de acord cu ce propunea celalalt, nu s-au certat niciodata ( erau amandoi ardeleni -daca inseamna ceva si asta ), dar nefericirea a fost, ca mama sa plece de timpuriu " dincolo ", luand cu ea toata fericirea si echilibrul nostru tanar... Ea era forta ce ne aduna, ce ne echilibra, ce ne dadea aripi, ce ne incuraja sa reusim in cat mai multe, ea ne spunea sa fim mereu impreuna, la bucurii si la necaz, avea o intelpciune - de neimaginat, ea ne invata ce sa facem la necaz sau la vreun esec... Odata cu plecarea ei, aripile noastre s-au frant, durerea sufletului a fost mult prea mare, lipsa ei, ne-a indepartat o vreme nestiut, ca apoi sa redevenim aceiasi care am fost mereu si sa ne cautam si ajuta atata cat puterea noastra ne-o permite si asa sper ca vom si ramane ...Nu! nu le-as reprosa decat ca nu ne-au pregatit pentru despartirea asta, ca ne-a fost greu sa ne ducem amarul in suflet fara sa gemem de durere, ca ni s-a citit in privirea stinsa, mult timp, acest declin spiritual... dar cu demnitate, cu iubirea ce ne-a legat mereu ca frati, am inabusit geamatul durerii din noi, si am strans cercul ce ne lega, depasind cu greu acel impas, si am reusit sa ne aducam gandurile speriate de norii negri si rai... Cu drag, Lucien.

Parintii mei s-au inteles f. bine, toate deciziile le luau numai impreuna si amandoi erau de acord cu ce propunea celalalt, nu s-au certat niciodata ( erau amandoi ardeleni -daca inseamna ceva si asta ), dar nefericirea a fost, ca mama sa plece de timpuriu " dincolo ", luand cu ea toata fericirea si echilibrul nostru tanar... Ea era forta ce ne aduna, ce ne echilibra, ce ne dadea aripi, ce ne incuraja sa reusim in cat mai multe, ea ne spunea sa fim mereu impreuna, la bucurii si la necaz, avea o intelpciune - de neimaginat, ea ne invata ce sa facem la necaz sau la vreun esec... Odata cu plecarea ei, aripile noastre s-au frant, durerea sufletului a fost mult prea mare, lipsa ei, ne-a indepartat o vreme nestiut, ca apoi sa redevenim aceiasi care am fost mereu si sa ne cautam si ajuta atata cat puterea noastra ne-o permite si asa sper ca vom si ramane ...Nu! nu le-as reprosa decat ca nu ne-au pregatit pentru despartirea asta, ca ne-a fost greu sa ne ducem amarul in suflet fara sa gemem de durere, ca ni s-a citit in privirea stinsa, mult timp, acest declin spiritual... dar cu demnitate, cu iubirea ce ne-a legat mereu ca frati, am inabusit geamatul durerii din noi, si am strans cercul ce ne lega, depasind cu greu acel impas si am reusit sa ne adunam gandurile speriate de norii negri si rai... Cu drag, Lucien.

Bai mie nu imi mai arata raspunsul si era de fundita

Poi... nu in fiecare zi... mici certuri, k astea toti parintii le au

Parintii mei se inteleg bine si dupa vreo 35 de ani de casnicie.nu i-am auzit niciodata certandu-se.totul e ok .nu am ce reprosa

Ai mei s-au despartit cand m-am maritat adica acum 11 ani si ma simt vinovata pentru ca de cand m-am maritat mi s-a destramat toata familia, mama a plecat in spania la munca, tata s-a apucat de bautura, fratele mai mare a plecat si el in spania iar fratele mai mic de 10 ani (atat avea atunci) a venit sa stea cu mine, imi pare tare rau ca s-au despartit si as dori din tot sufletul sa se impace dar adevaratele motive doar parintii mei le cunosc si nu am dreptul ca copil al lor sa-i judec asa a fost sa fie.

Parintii mei se mai ciondanesc ei dar se impaca repede.
sa le reprosez... nst.
sunt prea. nst cum sa zis...ma tin "legata de maini" sa zis asa ...in fine

Parintii mei se inteleg bine.Si nu, nu am nimic de reprosat pentru ei. Dar tu?