Părinţii voştri obişnuiau să vă ceară scuze atunci când greşeau cu ceva faţă de voi sau închideau pur şi simplu subiectul fără să zică nimic? Vă recunoşteau vreodată că au greşit? Mă refer mai ales la perioada când eraţi copii/adolescenţi.

Eu am trait mai mult cu bunicii. Bunica ma batea dupa o temeinica cercetare si n-a avut pentru ce sa-si ceara scuze. Era pe merit. Altfel, n-am ascuns prostiile facute, le recunosteam si a doua zi o luam de la capat. Imi intrase in cap vorba unui profesor (traiam printre ei ca bunica mea a fost profesor) care a spus ca ala nu-i copil care nu face o prostie. Acum le port recunostinta vesnica pentru ca nu m-au lasat de capul meu.

Niciodata

Nu.Nici chiar cand m-au forțat să fac ceva ce clar nu era bine pentru mine nu isi cereau scuze.
Nu isi cer scuze acum ca am maine poimâine 30 de ani, da cand eram copil.

Sa își ceară scuze? )
Nici nu exista cuvântul ăsta

Au tacut ca un **** in iarba.

Zicea scuze scurt și ma bătea mai departe

Niciodata.

Niciodată. Dar chiar niciodata.
Totusi pot sa invat din aceasta greseala ca sa nu o fac si eu cu viitorii mei copii.
O sa le cer scuze atunci cand gresesc

De putine ori.
Totusi nu am atatea pretentii de la ei pentru ca sunt cei care m-au crescut. Nu as putea sa le reprosez ceva.
Cu alte persoane sunt mult mai exigent.

Nu-mi aduc aminte să fi fost cazul vreodată.
Nu cred că s-a întâmplat să greșească ei față de mine.
Nu aveau loc, pentru că făceam îngrozitor de multe tâmpenii (nu că acum n-aș mai face) și de fiecare dată când mi-o luam, era pe bune, pe merit.

Foarte târziu.

O singură dată când m-a lovit mama, în rest ziceau că delirez și că îi consider proștii mei.

Părinți mei isi cer mereu scuze in fata mea când îmi greșesc!