Pe copii care fac parte dintr-o familie in care parintii sunt divortati, sunt certuri in familie, violenta, alcoolism. 90% din oameni ii considera depravati si considera ca vor avea o viata depravata si dezorganizata. Este adevarat ca majoritatea din ei se lasa invisi de problema asta si o iau pe cai aiurea: fumat, drogat, inceperea vietii sexuale de la varste fragede. dar sunt si altii care lucrul asta ii face mai puternici si lupta pentru a avea o viata mai buna. Credeti ca este drept sa fie pusi in aceiasi oala toti? Avand in vedere ca in ziua de azi se pun cel mai usor etichete fara sa cunosti. Desi un copil care trece peste si crede ca va fi un om realizat, pe parcurs se lasa convins de prejudecata asta : ca va ajunge depravat, iar din cauza asta chiar asa sfarseste. Parerea mea, este ca acesti copii ar trebui sustinuti si nu judecati din cauza faptelor parintilor lor. Voi de ce parere sunteti?

Da, sunt un depravat. Bine, am fost. Cui ii pasa? Cine nu poate sa ma inghita, sa ma suxa.

Problema se pune asa: ce vezi in casa este o oglinda a viitorului tau. Daca provii dintr-o familie violenta, sansele ca tu la randul tau sa fii violent sunt de peste 50%, la fel si in cazul acoolului sau al abuzurilor sexuale. Foarte putini sunt cei care dezvolta un comportament total diferit fata de ceea ce au vazut in casa in copilarie, sunt cazuri rare de familii exemplare formate dintr-un sot ce provine dintr-o familie cu probleme.

Problemele abordate de tine sunt mult mai complexe si au radacini mult mai profunde.(O sa incerc sa sintetizez)Nu putem realiza o psiho-analiza a familiilor si a indivizilor care o compun,fara a tine cont de motivele certurilor cat si a divortului(gelozie,alcool, violenta fizica si psihica, incompatibilitate, lipsa iubirii). Prejudecatile apar din lipsa educatiei, a ignorantiei sau cel mai des din reticenta la nou.In actualitate divortul nu mai este un subiect tabu, lumea este foarte familiarizat chiar modernizata cu el si nu-l mai prejudeca; asa cum se facea, pana acum doua decenii, cand divortul se acorda in conditii speciale; daca nu te incadrai in aceste conditii erai obligat sa traiesti intr-un ambient nu tocmai agradabil.Iar cei care te judecau erau cei care cel mai adesea chiar aveau nevoie de divort.
Sunt pro-divort si consider ca si casniciile din Romania ar trebui intrerupte in momentul acest ambient intolerant apare.In multe dintre aceste cazuri, copii au de castigat.Acum depinde de parinti si de responsabilitatea acestora sa isi mentalizeze copiii pentru acest eveniment cat si educarea lor cu privire la acest subiect si nu numai.In general,tati sunt cei care pleaca,insa rolul paternal nu-l ia nimeni.
Si cum divortul face parte din lumea moderna,nici copiii familiilor divortate nu mai sunt atat de judecati,cei care inca judeca sunt cei care ori au ramas in urma dpv mental cu cateva decenii ori chiar au motive sau pur si simplu sunt oameni de la tara care se incadreaza in prima categorie, dar care ii putem intelege mai usor.
Oricum, noi ca oameni suntem predispusi la barfa si la etichetari in orice domeniu ne cam place sa ne spalam rufele murdare in public."
Daca iti serveste de consolare, cunosc copii care provin din familii divortate si care s-au realizat, prin efort propriu si care nu au fost catalogati ca vor ajunge "depravati."

Bună!

Părinţii mei sunt divorţaţi, dar eu nu m-am simţit niciodată dată la o parte din societate din cauza acestui fapt.

Educaţia oferită de părinţi cântăreşte foarte mult in comportamentul unui copil şi viitor adult, dar in esenţă se află caracterul acestuia şi voinţa de a se schimba pe el insuşi in bine şi de a-şi imbunătăţii viaţa prin propria sa muncă.

Cunosc şi copii ce trăiesc in certuri şi bătăi zilnice in familie, dar niciodată nu i-am privit mai prejos. Atâta timp cât ştii să respecţi, vei fii respectat oricare ar fi locul tău in societate (sau cel puţin aşa ar trebui să fie)

O zi frumoasă!

Majoritatea n-o duc bine în continuare, sunt adolescenți care, chiar dacă au avut probleme, stau la locul rău. Doar că, din păcate, ei nu au posibilitatea de a face ceva mai mult în viață.
Puțini își pun ambiția de a reuși și a termina cu brio o școală.
Din păcate părinții sunt inconștienți... nepăsători. Ori îi lasă, ori se trezesc când copiii devin mari și le reproșează :„vai cum ai ajuns, nu ești în stare de nimic". Păi nu merită o astfel de persoană dispărută de pe fața pământului?
Sub nicio formă nu trebuie judecați, bineînțeles. Judecați ar trebui cei care dau naștere unui copil și pe urmă își bat joc de el.

Arătase la știri ieri că a prins-o pe una care și-a aruncat la gunoi bebelușul. Aș bate-o pe aia până s-ar simți ea un gunoi.

Și asta e unul dintre MULTE cazuri din România.

De ce ar trebui să-mi pese de ei?

Eu nu judec oamenii dupa cum vor deveni ci dupa cum sunt, si nu stiu cine ar putea sa faca parte din prima categorie, adica eu cel putin n-am intalnit astfel de oameni.
Acum, legat de cei proveniti din familii destramate, daca are minte si nu se lasa invins de greutati si rautati, respectul meu. Dar daca ajunge rau, pe mine nu ma intereseaza in ce mediu a crescut, va intra laolalta cu toti drogatii si curvele din lumea asta.
Mediul in care crestem nu ni-l alegem, dar asta nu e o scuza sa dai cu piciorul la viata.

Mda, ca bine zici Ai toatala drepatate

Nu am pus niciodata problema asa.Si cei care au mentalitatea asta e clar ca sunt incuiati.Adica ce ma intereseaza pe mine ca maica-sa e cur*a, taica-sau drogat sau frate-sau puscarias?
Pana la urma daca is prieten cu persoana respectiva, is prieten cu ea, nu cu ma-sa, taica-su sau frate-su.
E adevarat ca sunt factori care i-ar putea influenta sa devina depravati, pentru ca nu au acel sprijin matern/patern.Totul consta in: daca ca te complaci sau nu in situatia in care esti.

Unii oameni din tara noastra inca nu sunt destul de educati sa priceapa subiectul asta, insa cei de la putere se plang ca tot mai multi copii avorteaza, fura, dau in cap. Sunt de acord intru totul cu toti care ati raspuns, dar oare se gandeste cineva ce e in sufletul acelei persoane cand isi vede parintii ca se cearta si isi dau in cap? Am multi prieteni care trec prin situatia asta, nu par deloc oameni care au probleme in familie, stiu sa mascheze acest fapt prea bine si ii admir pentru asta. Dar. pacat ca. parintii nu se gandesc inainte de a face un copil. Un copil are nevoie de o familie intreaga, de iubire, educatie si sprijin. Nu de batai si de situatii in care sa iti alegi doar unul din parinti iar celalalt sa devina un necunoscut. Va multumesc pentru pareri.

Buna. Uite de exemplu eu ma cert in fiecare zi cu tatal meu dar nu pentru ca sunt o fata rebela si neserioasa (mai ales pentru varta mea 12) insa el are probleme mintale si mama e pe cale sa divorteze.Imi spune lucruri ingrozitoare.(Odata cand a plecat mama din tara, din motive financiare, tatal meu a spus chestii graznice in care mi-am spus ca nu o sa-l iert) si am incercat sa fiu puternica.Nu am prieteni si sunt o fire mai retrasa dar incerc sa ma schimb cat pot. Fiecare are o sansa, nu? Da in fine.Eu lupt pentru o viata mai buna, ma rog sa mi se schimbe viata, muncesc pentru visul meu :MUZICa. Am note bune, zic eu am primit multe burse.Si in ciuda problemei pe care o am cu familia eu incerc sa imi fac o viata mai buna, continui sa visez si mereu ma rog la Dumnezeu.Nu injur, nu am avut primul prieten si alte chestii cum sunt alte fete de mici. Motto-ul meu e Lupta pana la puteri! Speranta ultima moare!