Pe scurt: Cum imi pot face prieteni, de preferabil fete? (deoarece sunt fata).
Problema este cu mult mai complexa. Am 22 de ani si sunt usor introvertita (in general fata de persoanele cu care nu prea am mai nimic in comun). Pana sa ajung la liceu, tatal meu nu m-a lasat niciodata sa ies din casa iar in timpul liceului mi-am facut o relatie care a durat 3 ani, timp in care nu ieseam decat cu iubitul meu si atat. Dupa ce ne-am despartit mi-am dat seama cat de mult am gresit ca nu m-am apropiat si de alte persoane, pentru ca ramasesem singura de tot. Atunci mi-am propus sa ma axez doar pe ideea de a-mi face prieteni, dar am ajuns in niste cercuri destul de dubioase din care am fost nevoita sa ies. Momentan am un alt iubit de 2 ani si fac aceeasi greseala. Ies doar cu el sau cu prietenii lui, desi el ma roaga insistent sa ies si cu alte persoane, insa chiar nu am cu cine. Toate cunostintele mele au prieteni foarte buni, din copilarie chiar, pe care nu i-ar lasa balta ca sa iasa cu mine. In plus urasc sa trag de niste prietenii, gen sa sun doar eu mereu si cealalta persoana sa ma contacteze doar ca sa-mi ceara ceva (mi s-a intamplat si am renuntat la respectivele persoane).
Mi-as dori foarte mult sa am proprii mei prieteni, carora sa le pese si lor de mine. Chiar nu stiu cum as putea sa-i gasesc, colegele mele de facultate sunt niste pitipoance majoritatea. Ma inteleg binisor cu o doamna de 45 de ani, dar mi-as dori sa-mi fac prieteni mai apropiati de varsta mea. Am avut si 2 prieteni baieti de-a lungul timpului cu care ma intelegeam excelent, care dupa cativa ani de amicitie mi-au marturisit ca ma plac "altfel" si ca vor mai mult desi eram intr-o relatie si niciodata nu le-am oferit vreun gest nelalocul lui. Asa ca am renuntat si la cei 2 amici.
Chiar nu stiu cum sa mai procedez.

Puteai sa mentii legatura cu ei chiar daca te placeau ramaneati prieteni si ei nu mai intentionau sa spere la tine cu trecerea timpului. Si asa decat sa ai contacte care te mint ramai cu ce ai, eu nu am pe nimeni sa-i pese de mine dar din banii care ii adun imi cumpar chestii utile in casa mea, adidasi scumpi si asa mai departe deci e un avantaj sa nu ai prieteni pentru ca nu cheltui bani fara rost.

"Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui." (Proverbe.16:7)
Intelegi tu cele de mai sus? Este timpul ca sa-L cunosti pe Dumnezeu. Este normal ca omul sa-si doreasca prietenia oamenilor; dar unde sunt acei oameni pe care ii doresc sa-i am ca prieteni? Aceasta este intrebarea care framanta pe multi oameni. Raspunsul ti-l dau din propria mea experienta.
Cand L-am cunoscut pe Dumnezeu nu stiam de biserica; ba inca nu stiam nici care este biserica Lui. Stiu doar ca imi doream foarte mult sa ma aflu in mijlocul poporului Sau. Simteam nevoie de partasia acelora care aveau aceeasi dragoste pentru Dumnezeu, care impartaseau aceleasi convingeri pe care mi le daduse El. Pricepi ce am facut ca nevoia sa imi fie implinita? M-am pus pe genunchi si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute in privinta aceasta. Raspunsul nu a intarziat sa apara.
Acelasi lucru te sfatuiesc sa faci si tu. Te-ai izbit de prietenii materialiste; eu intotdeauna m-am ferit de prietenii false.
Solutia este deci sa iti legi o prietenie cu Dumnezeu, si El iti va oferi prieteni care Il iubesc si sunt sinceri cu cei din jurul lor. Nu-ti pune o tinta mai mica decat aceasta. Nu mai cauta prietenia acelora care nu cunosc pe Dumnezeu, care nu stiu de unde vin si incotro se indreapta.

Pentru a ti se confirma firescul unei relatii de amiciţie, de prietenie, trebuie ţinut cont că prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale: interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...

Este necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).

Este necesar să-ţi faci prieteni buni. Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră).

În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.

Adevărul e că toți sunt niște obiecte astăzi, nu ai cu cine să te împrietenești.Prieteni am avut și eu, dar cu care ieșeam în oraș sau eventual ne ceream o temă la telefon.Mereu speram că dacă-mi schimb locul voi da de prieteni mai buni,dar nu a fost așa.În generală așteptam să plec la liceu,mă găndeam că voi da de colegi noi și poate cățiva dintre ei îmi vor fi prieteni.Iar acum aștept să plec la facultate, deoarece nici aici nu am ce vorbi cu absolut niciunul.
Încearcă să-ți cauți prietenii practicănd un hobby, sau obișnuiește-te să cauți mereu locuri noi, cu oameni noi.Dar niciodată să nu mergi tu la el, lasă-l să vină el la tine.

Prietenii adevarati sunt foarte rari. De asta ii si gasesti greu.

Incearca sa nu faci diferente intre ei si tine nu conteaza ca esti alb/negru roman/evreu conteaza ce fel de om esti multi oameni sunt urati pentru ca fac diferente.

Suntem cam in aceeasi situatie oarecum.eu mai pastrez cat de cat la distanta relatiile cu prieteni pentru ca oadat ce fiecare isi gaseste pe cineva acorda mai multa atentie acelei persoane. eu zic sa incerci sa fi mai vorbareata si sa nu fi reticenta...nu lasa niciodata ca prima impresie sa te ghideze

Sunt exact ca tine, nu vrei sa fim prietene? te rog, te rog...