Pe taticu meu cand eram eu mica l-au prins 3 hoti l-au batut f tare si i-a luat toti banii, de abia luase salariul, apoi l-a aruncat pe linia de tren, el s-a ridicat dupa ce au plecat aia si a venit acasa batut fara nici un ban, in seara asta cand a venit de la munca m-a apucat asa o tristete, si mi-am amintit fix acea faza, nu stiu mult timp o uitasem parca nici nu stiam de ea, cum pot trece peste acest moment? ma simt foarte deprimata imi vine sa plang {eu il iubesc foarte mult pe tata}

Suna-l si spune-i ca-l iubesti desi este destul de greu sa spui asta
scuze gramatica

Bucura-te ca nu a trecut trenul pe atunci...si eu am momente din astea, dar ascult putina muzica si astept sa treaca.

Asta tine de starea de spirit, e o imagine care te-a marcat nu cred ca poti uita de ea, dar incearca sa o ignori... trista povestea, te sustin! Capul sus mai sunt zile!

Eu unul nu am tata, dar cred ca ti-ar trece starea de tristete daca ati face impreuna ceva amuzant / placut. O plimbare micuta. bancuri. gasesti tu.

Faptasii vor avea/sau au avut parte de ghinionul sa fie prinsi si ispasesc cativa ani de puscarie dar Dumnezeu se ocupa de ei oricum si nu vor scapa basma curata, a fost trecutul acum totul e bine capul sus.

Oribil! Mereu mi-a fost sila de oamenii asta-i care nu stiu ce inseamna sa castigi un ban cinstit. Gandeste ca asta a trecut...i se putea intampla oricui, nimeni nu e inchis intr-un glob de sticla( sa nu-l poata atinge nimeni). Tatal tau a avut puterea sa se ridice, sa mearga inainte, tatal tau a avut puterea sa treaca peste acest moment, tatal tau stie care o familie si ca trebuie sa se bucura de ea si de momentele frumoase patrecute cu ea. Gaseste o activitate distractive iar totul va disparea de la sine...si mai bine gaseste o activiatate distractiva de facut impreuna cu familie ta. Eu cel putin cred ca tatal tau e un luptator.

Eu poate ma rugam citeodata sa i se intimple asa ceva si lui tata in speranta ca va lasa dreaku alcoolul pentru todeauna dar se intimpla tocmai invers.Auzeam prin sat ca l-a batut pe cutare si odata 3 insi.Nu mai aveam nici o speranta in directia asta.

Foarte grea viata asta si prin multe lucruri trece omul din copilarie pana la "pensie". Si eu imi mai amintesc niste intamplari neplacute din copilarie si abia astept sa cresc mare sa pot pleca pe un varf de munte, intr-o cabana...sa am familia mea...si sa fie pace, liniste si armonie

Da-i o imbratisare>