Peste o luna implinesc 25 ani. Multi ani la rand ma confruntam cu mine insumi, crezand ca homosexualitatea e o problema si trebuie sa ma schimb sau sa inteleg de ce sunt asa. Am fost un an la psiholog, incercand sa scap de piatra de pe inima. Psihologul imi tot zicea sa experimentez si sa nu ma simt rau ca sunt altfel, e ceva normal ce simt. Doar mai tarziu am inceput sa cred ca chiar e ok ce simt, dar mama si sora nu stiu nimic. Nu am avut nicio prietena, iar la intrebarea daca imi place vreo fata, pur si simplu evitam sa raspund. Cred ca sora intuieste ceva, ceva nu e in ordine, cateva luni in urma voiam sa ii zic cine sunt, dar indirect, nu am putut si i-am zis ca la ziua mea ii voi comunica ceva foarte important despre mine, despre emotii, sentimente si ce tine de suflet.

Vreau sa ma simt confortabil. Ma irita faptul ca ascund cine sunt eu de fapt, iar intrebarea cand voi avea si eu o prietena sau am vreo prietena, ma doboara. Stiu ca multi nu ma vor intelege, dar e treaba lor. Intai as vrea sa stie doar sora, mama nu ar trebui sa afle la moment, din cauza ca are probleme de sanatate, dar in viitor as vrea sa ii pot explica. Visasem intr-o dimineata cum mama ma accepta si ma imbratisa.

Nu am nicio vina, nu inteleg cum s-a intamplat asta, dar nu are nicio vina nici mama, nu trebuie sa se invinovateasca. Credeti ca e ok coming out-ul? Ar trebui sora sa stie adevarul? Si cum e mai bine sa ii spun? As vrea sa discut cu ea tete-a-tete, dar ea locuieste in alta tara. Rar ne intalnim, cand ne intalnim este prezent si iubitul ei. Eu vreau o intalnire doar cu ea.
M-am saturat de atatea minciuni, nu mai pot sa fiu un nemernic, care spune minciuni.
Ar trebui familia sa afle ca un membru de familie are o alta orientare sexuala?

Daca ai asemenea orientari este problema ta, eu te voi informa ca este pacat homosexualitatea, tu mai departe faci ce vrei.

E treaba ta ce faci in intimitate.

Eu cred că între habotnicii de aici nu e locul potrivit pentru întrebarea asta.
Legat de întrebare, nu mă simt capabil să-ți răspund, nu-ți cunosc familia.

Fiecare are dreptul la parerea personala, acum nu trebuie sa ne jignim.

Nu e nimic gresit in asta. Nu lasa pe nimeni sa te faca sa te simti anormala si ca e ceva gresit la tine. Indivizii ca cel din primul comentariu apartin de alt secol. Iar familia ar trebui sa stie. Asa e corect. Poate vor fi bulversati initial, dar te vor accepta asa cum esti.

Nu cred ca e okay sa le spui cum esti, o sa vina o mulțime de întrebări.Sunt putine cazurile in care părinți își acceptă copii care recunosc ca anul alta orientare sexuală! Si eu sunt gay si nu intenționez să zic nimic nimănui..ma afund in muzică și atât!
Acum depinde care e legatura ta Cu părinți și d-astea dar zic sa fi sigur pe tine si sa stii ca vor fi multe întrebări și mna!
Mi-ar plăcea să mai stăm de vorbă, te rog scrie-mi pe mail cristy_b74@yahoo.com..astept mesajul tău?

@Gizăz. Ma bucur ca nu apartin de acest secol (al gandirii colective) al pierzaniei, si ca imi este gandul la valori morale superioare. Sa vedeti cat de frumos o sa muriti voi in chinurile cele vesnice, mai ales ca incurajati asa ceva! Viata vesnica placuta !

Au*

Cred ca ar trebui sa ii spui sora ta ar trebui sa fie deschisa la minte si sa te accepte, nu te simti prost pentru ceea ce esti asta e, nu toata lumea te va accepta unii vor vrea saiti faca chiar rau, eu sunt indiferent cu homosexualitatea adica nu ma deranjeaza, dar nici nu imi place, sunt genu care nu am nimic cu homosexuali, dar nu m-as duce sa votez ceva ca sa le fie lor mai bine pentru ca nu vad rostu, in fine sper sa gasesti puterea sa ii spui surori tale adevarul

E trist ca intrebarile astea sunt atat de relevante in perioada in care traim. Cel mai meschin lucru pe care il poti face este sa judeci omul pentru ceea ce este.
Nu esti obligat sa spui nimanui, nu raspunzi nimanui. Daca e important pentru tine sa confesezi, atunci ia-ti inima in dinti si fa-o. Ar putea sa fie un soc, dar dupa o perioada de timp, persoanele care tin la tine te vor accepta. Nu e nimic in neregula cu ceea ce esti.
Invata sa te accepti si sa te iubesti.
Nu te defineste orientatia ta sau nesigurantele tale. Nu-ti fie frica sa te deschizi si nu iti pierde nicicand speranta. Succes.

Salut,pai chiar nu stiu ce sa spun, e o situatie delicata.Eu cred ca ar fi mai bine sa ascunzi acest secret, deoarece la sigur ei nu te vor intelege corect si nu vor mai fi atat de mandri de tine, e bine sa te accepti asa cum esti si trebuie neaparat sa o faci. Familia ta nu se stie cum ar putea reactiona, dar ai putea pastra aceasta taina toata viata pentru ca fiecare om are secretele sale pe care le stie doar el si cu care traieste toata viata.Societatea din ziua de azi nu prea acepta oamenii cu alta orientatie, eu incerc sa fiu tolerant cu ei, dar marea majoritate nici nu incearca.

Scrie-mi pe mail, aici nu pot raspunde la mesaje! Daca vrei

Informatiile astea iti apartin tie, tu le administrezi si folosesti cum e mai bine pentru tine, daca ai un discomfort sa spui, nu spune. Poate alta data, cand iti va conveni tie.

Tu crezi in Dumnezeu doar de frica aww

Nu-l cunosti, asa ca de unde stii cat succes a avut el la fete? Eu zic sa te mai documentezi.

Sa crezi tu ... aww

Da,trebuie sa afle. Si trebuie sa accepte. Nu-ti mai fa atatea griji.
Familia nu te poate obliga sa-ti placa fetele. Vei fi mai relaxat dupa ce vei vorbi cu ei.

Mi au murit neuronii citind răspunsul tău.
"Tu ai ajuns sa te crezi gay pentru ca multi ani din tinerete nu ai avut succes la fete si din moment ce nevoia de iubire a ramas oricum, ai inceput sa o satisfaci cu sentimente fata de cei de acelasi sex."
Ai făcut psihologie la Vaslui sau de unde vii cu ideile astea stupide, complet cretine de fapt?
Nu ne mai facem bine.
Stai și roagă te la Dumnezeu și nu le mai da altora sfaturi care te depășesc.
Psihologul ala nu e un idiot, i-a zis ceva perfect normal. Singurii idioți sunt cei ce gândesc ca tine

Uneori cand vreau sa ajut pe cineva mai citesc istoricul intrebarilor ca sa ii cunoasc pesonalitatea si sa dau un sfat cat mai potrivit.
Din in moment ce a postat atatea intrebari si nu face nicio referire la modul cum se raporteaza fata de fete pot sa deduc cu un grad destul de mare de siguranta ca nu a avut succes la ele, mai ales ca el are o personalitate introvertita si in general fetele nu te baga ele in seama pe tine ci asteapta sa faci tu primul pas.

Asta e singura concluzie pe care poti s-o tragi din faptul ca nu are intrebari despre fete? Te-ai gandit vreodata ca poate nu l-au interesat?

Poti sa notifici familia ca femeile sant complicate, e greu sa prinzi una pentru relatie si ai ales un barbat pentru ca a fost mai intelegator si usor sa te bagi in parteneriat cu el

Exact, draga Dalmore, Il vede pe Dumnezeu ca pe un psihopat paranoid care ii tortureaza pe cei ce nu isi stalcesc mintea ca sa creada aberatii. Ii urez mult succes in a Ii explica lui Dumnezeu parerea oribila pe care o are despre El.

Fetele nu iti pica in brate daca nu depui niciun efort ca sa le cuceresti.
Dupa ani de zile de singuratate e usor sa zici ca nu te-au interesat, desi le-ai fi vrut, precum vulpea care zice de struguri ca sunt acri.

Nu cred că opiniile noastre contează prea mult /aș vrea ca unele să nu conteze deloc/, căci după cum pare, tu oricum le vei spune alor tăi. Și așa ar și trebui să decurgă lucrurile în condițiile în care presiunea asta nu este prea sănătoasă.
Și procedează cum ai spus, începe cu sora ta, iar apoi, când va veni momentul oportun, i te vei confesa și mamei tale. Poate va dura ceva timp, dar sigur te va îmbrățișa într-o zi. Cu adevărat. Strâns. Și pentru multă vreme.
Scuze, asta a fost cam cheesy.

Nu inteleg problema. Iti sti orientarea deja, iti stii lucrurile care te deranjeaza. In concluzie go ahead. Si eu cred ca prima ar trebui sa fie sora, iar ca vine cu iubitul ei mi se pare doar o scuza de a ta, oricand o poti trage de maneca pentru o discutie tete-a-tete. Grija mai mare trebuie sa o ai cu persoanele adulte si conservatoare inclusiv mama ta. Insa nimeni nu-ti poate garanta ca nu te vei lovi de conceptii aiurea privind acceptarea ta asa cum esti, de aici si senzatia de marginalizare/izolare. Dar asta iti va intari caracterul si te va invata sa te lupti pentru ceea ce doresti in profida altor pareri. Daca vei continua sa tii ascuns in tine aceste lucruri nu vor face decat sa te indeparteze de restul oamenilor si sa te inchizi in tine.

Psihologul ti-a spus ce vrei sa auzi, acum vrei sa-ti spunem si noi tot ce vrei sa auzi?
Eu nu voi face asta. Homosexualitatea este un pacat. Daca vrei sa vorbesti despre asta, o faci cu Dumnezeu prin intermediul Bibliei, prin rugaciune, uneori prin alti oameni slujitori Lui. Dar nu prin psihologi. Ei doar iti vor spune lucruri care sa iti gadile urechile. Ca nu e nimic gresit la tine, ca e complet normal.

Tu spuneai ca la inceput credeai ca e o problema. Asta e instinctul normal, pentru ca homosexualitatea chiar este o problema cauzata de diversi factori. Apoi ai apelat la acel psiholog care ti-a lasat problema acolo, dar ti-a spus sa nu te gandesti la ea, sa o consideri parte din tine, normala. Nu. Este o problema si poate fi rezolvata. Hristos poate vindeca pe oricine.
Ce priveste familia, da, e bine sa afle. Te pot ajuta si ei, nu e bine sa ramai singur intr-o problema, se poate rezolva. Mai ales dupa ce ai apelat la persoane care te-au afundat si mai tare.

Repet, nu te lua dupa raspunsurile de aici. Trebuie sa realizezi ca nu e nimic in neregula cu tine si ca traiesti intr-o tara plina de imbecili si oameni retrograzi, care traiesc pe la 1800. Stiu de ce te temi. Ca familia ta va adopta o atitudine ca a celor de aici. Nu ai ce face! Trebuie sa risti, chiar daca nu vor intelege, la un moment dat vor trebui sa te accepte. Alternativa e sa traiesti ascunsa toata viata, iar asta e inacceptabil. Te va omori stresul. Ai doua cai. Alege-o pe cea mai grea acum, dar mai buna pe termen lung.

Dacă e numai treaba lor, de ce fac demonstrație pe stradă?

De ce să îi spui? La ce o să îi folosească dacă o să afle?
La ce o să îți folosească ție?
Dacă tot zici că ai nevoie de o fată, atunci de ce spui că ești homosexual?

Și dacă nu îl vor accepta? Pe ce te bazezi?