Poate mulţi dintre voi mă vor acuza pentru această iubire.sincer şi eu mă simt vinovată însă nu am ce să fac. mă simt captivă în propria-mi viaţă pentru că îl iubesc din tot sufletul. L-am cunoscut pe Andrei în urmă cu doua luni, mi-a spus de la început că este căsătorit dar că este separat de soţia sa de 3 ani de zile şi că are o fiică cu aceasta. Îi despart 260 de km iar el nu a mai fost în aceşti 3 ani nici măcar să îşi vadă fiica, cu toate că am ştiut de existenţa fiicei lui şi de faptul că nu este divorţat.am ales să îl cunosc mai bine.5 săptămani am rezistat, deşi ajunsesem să îmi doresc din tot sufleul să îl văd totuşi am rezistat timp de 5 săptămani dorinţei arzătoare de a-l vedea însă în apropierea Crăciunului am acceptat să ies cu el în oraş. Acea zi a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea.Ne vedem aproape zilnic şi petrecem foarte mult timp împreună. I-am şi cunoscut familia (sora, tatăl şi bunica, mama lui săraca a decedat cand el era încă micuţ), cu toţii au fost împotriva căsătoriei sale cu aceea fată aşa că m-au îndrăgit din prima.Maine m-a rugat să merg cu el la o întalnire cu o avocată pentru că vrea să intenteze procesul de divorţ (i-a trimis şi o înştiinţare soţiei sale cu privire la divorţ). L-am rugat să îşi vadă fiica, să vorbească cu ea la telefon (are 6 ani), mi-a spus că va face şi acest pas dar ca nu îşi doreşte să mai facă parte din viaţa ei. I-am explicat că este copilul lui şi că ar trebui să se ocupe totuşi de ea.Precizez că fata s-a născut înainte ca ei să îşi oficieze relaţia şi că au stat împreună doar 6 luni "cu acte" deoarece soţia sa l-a părăsit luand 2000 de euro din casă iar el nu a petrecut mai mult de 3 luni cu fiica sa deoarece ea nu a stat la ei, ci la mama soţiei sale. Oare ar trebui să insist în continuare să se ocupe de fiica sa? Nu ştiu ce să spun. dar parcă mă simt puţin vinovată de această iubire.Cum va privi lumea această relaţie? Adevărul e că sunt foarte puţine persoane care ştiu de această căsătorie.

Trebuie sa se ocupe in continuare de fiica sa.Existenta ei nu poate fi stearsa cu buretele.Tu vei avea datoria sa te comporti ca o adevarata mama cand fetita va veni in modula cel mai normal in casa tatalui sau pe perioada vacantelor sau la sfarsit de saptamana. Daca nu poti renunta la el trebuie sa-ti asumi si aceasta fiica. Daca el n-a vizitat-o pana acum este cam neserios.A facut un copil si i-a intors spatele.Fii atenta sa nu patesti la fel.

Dragostea vine cand, si unde vrea ea! Pentru aceste sentimente nu trebuie sa te scuzi, sa ceri iertare.
Uneori poate fi dificila, greu de inteles pentru ceilalti, dar, in situatia ta, eu spun doar atat:lupta pentru dragostea vostra, fii tare,lasa-l sa isi faca datoria de parinte atat cat ii va permite viata, caci orice ar fi, ii leaga ceva dumnezeeiesc, legatura parinte copil, pe care nimeni nu o poate trece cu vederea!
Gura lumii nici pamantul nu o astupa, lasa-i lumii ce e al ei. si vezi-ti de viata ta, caci oricat am fi de perfecti, tot se va gasi cineva sa comenteze.

Nu te intereseaza ce spune lumea e bine ca vas iubiti.deasemena nu poti sa ii dictezi unui om ce sa simta si cum sa se comporte spune-i insa parerea ta si sa decida el cum e mai bine.gresit sau nu din pacate nimeni nu e perfect.tu ai dreptate in opinia mea insa nu conteaza dreptatea noastra sau cum vedem noi lucrurile ci cum simte si ce face el. tehnic vorbind el isi neaga tot trrecutul implicit si copilul un pisholog l-ar lamuri mai repede dar.mai trebuie si sa vrei sfatul nu doar sa il spui aiurea.deci lasa vinovatia deoparte sunt problemele lui de viata si responsabilitatile asumate sau nu de el.conteaza ce faceti voi in viata impreuna.tu stii ce simti.

Relația lor nu a mers de la inceput, copii s enasc indiferent de ce simt părinții unul pentru altul că așa e legea, lucrurile astea se vor concretiza mai lesne, după ce vă oficializați și voi relația, și după ce cunoști și tu mai bine pe el, și situația dintre ei, deocamdată trebuie să-i capeți increderea și pe urmă te va asculta altfel, toate la timpul lor!