Aparent poate exista o viziune similara privind "dusmanul necesar", intre cea a liderului, politic in trecut si spiritual azi, al poporului tibetan si liderul vremelnic si efemer al poporului nostru. In timp insa ce Dalai Lama a avut dusmanul in afara poporului sau, care l-a calit si i-a creat o notorietate mondiala rasplatita printr-un premiu Nobel, respectiv o mare putere comunista si evident totalitara, Basescu al nostru s-a calit avand drept dusman pe chiar poporul sau pe care l-a inselat facandu-l sa creada ca el lupta impotriva coruptiei pe care in realitate, pentru el, familia si camarila sa, nu a facut decat sa o protejeze si sa o perpetueze. In acest din urma caz, in mod natural, dusmanul nu ar fi trebuit sa fie acesta cel necesar. Cand acest popor se va trezi si va constata ca fata de poporul tibetan are un mare atu, si anume independenta, pe care nu a stiut sa o puna in valoare prin alegerea unui lider de talia lui Lama, atunci va fi, in sfarsit, bine.