Poti sa ajungi sa ai incredere in tine si sa te iubesti cand tu n-ai facut asta ani de zile? Ce te poate motiva si mobiliza sa nu mai suferi? In ziua de azi am observat ca fiecare suferim de singuratate, de lipsa de afectiune, ne pasa de parerea altora chit ca uneori nu recunoastem, cautam compania unui/unei iubit/e, a prietenilor si amicilor, cautam sa apartinem unui grup in viata reala sau pe net pe retele de socializare si pe forumuri, suntem dezamagiti de reactiile noastre si ale celor din jur, avem asteptari care nu se confirma si cate si mai cate. Ajungem treptat sa ne privam de dragostea pe care ar trebui sa ne o acordam, sa fim lipsiti de incredere. Dar uneori din acest "namol" in care ne scufundam simtim nevoia si dorinta de a iesi la lumina, sa devenim increzatori in noi si sa ne iubim. Poti sa recapeti increderea si iubirea de sine?

O intrebare psihologica interesanta. Uite care este parerea mea:
in primul rand niciodata nu este prea tarziu sa te iubesti pe tine insuti, dar nu sa te iubesti orbeste si sa nu iti mai pese de nimeni, cand spun iubesti ma refer la faptul ca trebuie sa ne formam fiecare macar putina DEMNITATE cu care sa ne prezentam in fta altora.
Ce te poate mobiliza sa nu mai suferi, aceasta era una dintre celellalte intrebari ale tale.
Prin rugaciune, sa stii ca te vei simti mult mai bine. Sa nu uiti ca Dumnezeu stie ABSOLUT TOT despre tine si stie si ce simti.
Apoi te poti simti mai bine ascultand o muzica de a ta preferata, dar in mod evident, nu una de genul rock din acela prea galagios, o melodie simpla, uneori clasica.
Asteptarile pe car ele ai trebuie sa fie in primul rand REALIZABILE daca vrei sa le ai, iar apoi sa perseverezi in ele pentru a le indeplini.
Despre parerea altora nu trebuie sa-ti pese, decat daca un prieten adevarat vine la tine si iti zice ceva din suflet, nu ceva ca sa te simti rau.
In concluzie, incearca sa dezvolti relatia ta cu parintii, sau daca nu se poate, incearca sa iti alegi dintre prieteni pe aceia carora le pasa de tine, mai exact PRIETENII ADEVARATI.
Sper ca te-am ajutat.
Toate cele bune.

Da,in primul rand ca sa castigi increderea in propria persoana trebuie sa-ti vezi calitatile,nu defectele,in al doilea rand trebuie sa lupti pentru un anumit statut,nu trebuie sa te lasi jignit/a de nimeni ca atunci iti pierzi si mai mult increderea,te gandesti ca daca cineva spune ca esti intr-un anume fel inseamna ca asa esti,nu...(deci lasa lumea sa vorbeasca).
Trebuie sa te iubesti si sa te respecti pentru ceea ce esti,pentru ca asa te-a lasat Dumnezeu(stii cum e,daca Dumnezeu te-a lasat cu parul negru tu nu trebuie sa il vopsesti blond,daca as te-a lasat inseamna ca asa trebuie sa fii),sa ne iubim si sa avem incredere in noi,in ceea ce suntem,sau in ceea ce vom deveni, altfel avem de pierdut, ne i-au altii locurile.

Iti raspund din postura unui narcisist veritabil.Eu ma iubesc mai mult decat orice pe lumea asta.Sunt constient de ceea ce sunt si de ceea ce pot face cu mine si cu cei din jurul meu. Exact lipsa de incredere si low self-respect-ul duce de cele mai multe ori la depresie si te arunca in namolul ala.
Orice ai face, orice ai fi, gandeste-te ca pe planeta exista si mai rau.Asta ca o forma de auto-motivare.

Multumesc frumos pentru raspuns!
Nici eu nu m-am referit la acea iubire de sine narcisista.
Iti multumesc mult de tot pentru sfaturi si voi incerca sa le aplic, pe unele le fac deja de mai multa vreme dar uneori nu am taria necesara sa trec peste gandurile mele negative si le las sa ma copleseasca. Prieteni adevarti dupa cum stii si tu sunt putini, in cazul meu prietena mea cea mai buna este plecat din tara asa ca trebuie sa lupt singura. Dar nu ma dau batuta!
Si eu iti doresc numai bine!

Eu una am de luptat cu faptul ca imi vad sau corect spus imi caut defecte...nu ca sunt eu perfecta. Multumesc pentru sfaturi!

Cu placere.

Multumesc! In ziua de azi marea majoritate a oamenilor sunt depresivi, unii constientizeaza acest lucru si actioneaza impotriva, iar altii se adancesc.

Cu siguranta poti.Trebuie doar sa vrei,sa inveti sa fii tot tu ala care te impinge de la spate,si sa-ti spui"ridica-te ma odata!".
Ti se pare ca nu faci nimic bun=> ti se pare ca nimeni nu te apreciaza=> te refugiezi in timiditate,si lipsa de incredere.
Nu faci nimic ca sa fii observat, nimic productiv pentru tine sau care sa te ajute cu ceva.Pur si simplu te cufunzi in banalitate, si aduni in jurul tau multe complexe.Vezi totul ca pe o dezamagrie,esuat, negru.
Tre sa iti realizezi propriile puteri, sa te folosesti de ele.Sa incpei prin a arata ca poti, pentru ca poti.Chiar daca vei fi tras/a in jos, sau ti se pare greu.
A te iubi pe tine e primul pas spre a-i iubi spre ceilalti.Si a te iubi pe tine nu inseamna a fi egoist,sau a gandi numai pentru binele tau.
Binele tau pleaca din modul cum te vezi ca interior,modu' cum te simti cand mergi pe strada,cantitatea de incredere pe care o ai. Daca nu ai incredere nu poti sa-ti iei responsabilitate de a face un lucru care ar putea fi sansa ta. Daca nu faci asta,ratezi,si stai pe loc.
Ca om ai nevoie de un tel, scop, ceva care sa te motiveze constant.Sa explorezi,sa ajungi sa te cunosti pe tine,sa cunosti ce poti si sa realizezi ce vezi imposibil acum.
Nu ai nevoie sa fii inconjurat de n persoane,pentru ca asta inseamna sa fii fals cu tine insuti.Te pacalesti prin ele ca insemni ceva, chiar daca le zambetsi, si le arati buna dispozitie prin simtul umorului.Nu ai nevoie in niciun caz nici sa fii arogantul/aroganta fara prieteni.Fii doar tu, multumit/a de tine.
Cautam sa aparintem unui grup pe net sau retelele de socializare-da, sa aprtii aceluiasi grup pe care il ai si in viata reala + persoane cunoscute.Asta,nu sa fii dependent de parerile de acolo, de persoanele de acolo, aa incat sa te vezi prin alea 30 de like-uri ce le-ai primit de la persoane care-ti vad doar...suprafata.

Tu vezi ce scrie la statusul meu de la profil? ''Cucereste-te pe tine mai intai si dupa lumea.''
Iti recomand si cartea ''Daca m-as asculta m-as intelege'', de Jacques Salome.

Multumesc frumos pentru recomandare Flav! M-ai surprins in mod placut, o sa caut cartea si o sa o citesc.

Multumesc pentru raspunsul tau. Eu una nu ma iubesc in de ajuns, insa pe ceilalti dai si dau cat pot de mult lasandu-ma pe mine pe ultimul loc. Uneori ceea ce cred ca e imposibil se dovedeste a fi fals si raman uimita. Lucrez oricum cu mine destul de mult in ultima vreme si am observat atat eu cat si cei din jur rezultate.