Pretuim parintii cat sunt in viata?

Nu, din pacate, nu indeajuns... e trist, dar asta-i realitatea. Cand ii pierdem, atunci ii pretuim cu adevarat.

Eu cred ca incepem sa-i pretuim cand si noi la randul nostru suntem parinti, si ne dam seama de sacrificiile pe care le face un parinte pentru copii sai. sau in unele cazuri cand deja este prea tarziou si parintii sunt deja intre cele doua luni.

Copiii mei ma respecta si ma pretuiesc.Sunt f. multumita de ei.Sunt tot ceea ce am mai scump pe lume.Pt ei sunt in stare sa fac orice... dar absolut orice.

Noua generatie nu mai tine cont de respectul fata de cel care l-a crescut, i-a dat viata sau mai invarsta decat el, insa mai sunt tineri si cu o educatie buna care o mentin pe tot parcursul vietii si cu un caracter bine format.

Mama, care mi-a mai ramas, da.

De certa valoare a parintilor ne dam seama abia dupa ce-i pierdem.
Din pacate.

Sincer? Unii dintre noi nu prea.si nu numai parintii.noi nu pretuim aproape nimic asa in general. Iti dai seama ce ai pierdut abia dupa ce nu mai ai.

by daii

Nu. M-am gandit de multe ori cum ar fi sa nu mai fie parintii langa mine si abia atunci constat ca nu ii pretuiesc asa de mult cum ar trebui... Nu e vorba ca nu ii respect, dar simt ca nu exteriorizez iubirea de care pot fi capabila.

Da, eu incerc pe cat posibil. Dar am uneori senzatia ca as putea face si mai mult.

Buna. eu imi pretuiesc foarte mult parintii, ei sunt cei ce mi-au dat viata, cei ce m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi. datorita lor eu si fratii mei suntem bine, ne iubim ne respectam si nu lasam pe nimeni si nimic sa ne desparta, pentru ca parintii nostri au stiut sa ne invete sa avem grija unul de altul, sa ne iubim ca fratii. mi-aduc aminte cand eram mici ne mai certam cateodata asa cum se cearta totii copii, pe jucarii ori "tu ai spart aia, nu eu." mama ne lua pe picioarele ei pe toti trei, ne mangaia cu atata dragoste si ne zicea "nu va mai certati, nu este bine, voi trebuie sa va iubiti si sa aveti grija unul de celalalt.atunci cand eu si tati vom merge la Doamne-Doamne sa fiti uniti si intre voi sa existe aceeasi dragoste imensa ce v-am oferit-o noi." nu intelegeam noi pe atunci atat de bine ce vrea sa ne zica cu adevarat, dar cert este ca imediat dupa aceea ne duceam inapoi la joaca si ne jucam atat de frumos , mama ne privea atat de frumos.si apoi venea si se juca cu noi.ne alinta si ne rasfata in aceeasi masura pe toti trei. zicea ca noi suntem Cei Trei Muschetari' ai ei...si ca impreuna vom apara "comoara" familiei noastre. Acum dupa toti acesti ani, cand mainile ei calde si blande au inbatranit noi sutem asa cum si-a dorit, ne iubim ft mult (chiar daca ne mai ciondanim' sau avem anumit glume) si de asemenea ne iubim si ne pretuim parintii extrem de mult.Stiu ca toti trei vom suferii enorm de mult atunci cand ii vom pierde , dar incercam atat cat putem, si cat ii avem in viata, sa le oferim toata dragostea si tot respectul care il merita, si in special sa aparam...

Daca merita, la mine din pacate zic, tata nu a prea meritat tot timpul a trait pe idea ca pentru a reusi in viata nu trebui sa fi ajutat de nimeni ci sa te ridici singur, cea ce este o idee eronata si din pacate dureroasa pentru copii care cauta sprijin si cei care ar trebuis a le ofere nu vor sa o faca. Dar eu zic ca trebuie respectati indiferent de cum sunt, chiar daca poate faci diferenta intre ei, dar totusi ei ti-au dat viata... O zi buna si o viata frumoasa sa ai, alaturi de parintii tai!

Da. Parintii sunt singurele persoane care ne iubesc dezinteresat si care ne ajuta in orice privinta am avea nevoie fara sa ne ceara absolut nimic in schimb. Ei asteapta de la noi doar dragoste si respect, iar prin simplul fapt de a ne creste si de a ne asigura o educatie merita totul. Sunt copii care constientizeaza valoarea parintilor abia cand acestia inceteaza din viata, fapt ce ii poate marca definitiv. De aceea, trebuie intotdeauna sa ne ascultam parintii, chiar daca uneori nu suntem de acord cu ei, pentru ca ei stiu ce e mai bine pentru noi. Atunci cand ei gresesc, este normal sa incercam sa ii convingem de viziunea noastra, dar asta nu se realizeaza nici prin tipete din partea copiilor si nici prin amenintari din partea parintilor, ci doar prin comunicare. Iubiti-va si respectati-va intotdeauna parintii, ei v-au dat viata si va cresc!

Da ii pretuiesc foarte mult!

Da, o parte din noi da...

Off, grea intrebare...Stii, majoritatea dintre noi pretuim dupa ce pierdem, sau mai bine zis ne dam seama de ceea ce am pierdut, si e atat de dureros! Cred ca parintii sunt unici si trebuie pretuiti indiferent ca s mai buni sau mai rai, stim foarte bine ca daca n-ar fi fost ei noi n-am fi existat! Si pentru asta, eu le multumesc!

Unii...nu totii:-J

Vrei un raspuns sincer? DA!

Sincer nu prea imi pretuiesc parinti, dar sunt constient ca ma iubesc foarte mult

Da...pacat ca timpul trece atat de repede...

Da ii pretuim si norma.ar ne dam seama de valoarea pretuirii dupa ...asa se intampla in cele mai multe cazur. xista momenta cand ii urasti, ii iubesti sau ii tratezi cu indiferenta dand uitarii faptul ca ei sunt cele mai de incredere persoane din lume si ca ne vor tot binele din lum. xista momente cand suntem constienti de acest lucru...

Da. foarte mult.

Bună.
Am inima înghețată, atmosfera în jurul meu este glaciară, nimic și nimeni nu mă poate dezgheța pentru pierderea mamai mele care am iubit-o enorm de mult.
Mai am un părinte în viață și vreau să ne bucurăm la maxim unul de altul, nu știm câte zile avem aici, pe pământ.
Pa, pa.

Mama a murit de cancer in chinuri ingrozitoare fara nici unul dintre copii langa ea.nu am pretuit-o cat trebuia, acum o fac degeaba, remuscarile mele nu o aduc inapoi. tata traieste, am o relatie aproape nula cu el, noroc ca m-a facut, sa fiu, saraca -bogata.probabil ca o sa-l pretuiesc mai mult dupa moarte, macar pentru averea pe care mi-o lasa, daca nu pentru caracterul mizerabil pe care -l are.

Adevarul este ca nu prea ne intrebam acum cit timp traiesc daca ii pretuim indeajuns sau nu. Ii vizitam, ii respectam si ne mai petrecem citva timp impreuna dar va veni o vreme cind le vom simti lipsa si abia atunci, cu durere in suflet, ne vom intreba daca i-am pretuit indeajuns.

E drept cateodata nu ne convine cand nu ne lasa sa facem un anumit lucru dar totusi e spre binele nostru cateodata zicem ca ii uram dar in adancul sufletului nostru nu se zice asta ei ne-au data viata si trebuie sa ii respectam

Nimeni, dar absolut nimeni nu o face cum ar trebui! Sa nu incerce cineva sa o faca aici pe sfantul cum ca el nu este ca restul, el pretuieste acum. DA, poate pretuiti, insa nu cum ar trebui
Mi-e tatal mi-a decedat in urma cu 5 ani, si sincer, nu ii simt lipsa absolut deloc.Aici nu e vorba de parinti, ci de Ce fel de parinti au fost?!
Mama, are peste 60ani, am invatat multe de la ea, este o fiinta foarte iubitoare, cuminte, buna cu toata lumea, uite pe ea nu stiu daca mi-as ierta faptul ca nu o respect cum as vrea.Sunt bun cu ea, dar nu pot sa ma deschid sa-i spun absolut tot ce simt.Plus la asta, distanta geografica isi spune si ea cuvantul.Asta e viata.Am si eu familie, stiu ca familii perfecte nu exista, oameni perfecti nu exista, doar constatam la final ce nu am facut si am fi putut.Mereu amanam totul de azi pe maine. Daca-ti iubesti parintii, chiar acum spune-le cat de mult ii iubesti, sau suna-i, daca nu sunt aproape.Nu amana!

Sincera sa fiu cateodata pentru ca cateodata pot vi enrrvanti cu toate regulile si nah... dar cred ca sh s u vorba nu pretuieste p candva sau ceva decat dupa ce il pierzi deci cred ca i pretuiesc si nu sh ce as face fara ei dar sa fie si ei mai buni

Da, ...cred ca da pentru ca nu as sti ce sa fac daca nu i-as mai avea

Da, dar trebuie sa-i pretuim cit suntem noi in viata...eu am fost crescut intr-o familie unde cinstea si familia este pe primul loc. Familia este lucrul cel mai sfint, trebuie s-o pretuim o eternitate...