Pro sau contra AVORT? nu stiu daca mai este o intrebare asemanatoare insa daca este imi cer scuze.
Ce ati face in cazul in care ati afla ca sunteti insarcinata? Mai ales la o varsta frageda ( 15-18 ani )? Cum ati reactiona? Ati avorta sau v'ati asuma responsabilitatea? Cand raspundeti la aceste intrebari luati in calcul toate posibilitatile ( ex : 1. tatal ar fi alaturi de tine chiar daca nu munceste si este pe banii parintilor insa totusi ar vrea sa isi asume responsabilitatea si totodata sa va ia de nevasta, 2. tatal munceste insa iti spune sa avortezi daca nu se desparte de tine, 3. tatal cum afla te paraseste si nu mai reusesti sa dai de el samd. ) Cunoasteti pe cineva care a fost in situatia asta? Daca da, ce a hotarat in cele din urma?
Cum ati reactiona daca colega de munca/clasa ar ramane si ar pastra copilul? Cum ati " cataloga-o "? Ce parere aveti despre fetele ( sau chiar femeile) care avorteaza dar despre fetele care pastreaza copilul si hotarasc sa isi asume responsabilitatile indiferent de varsta, situatie financiara samd.
Sau voi, parintilor cum ati reactioa daca copilul ( baiat sau mai ales fata ) ar veni sa va comunice ca a ramas gravida/sau ca a lasat o fata gravida? Ce i-ati sfatui sa faca?



Si niste link-uri.

http://www.youtube.com/watch?v=hWG8ZXdb50I&feature=relat

http://www.youtube.com/watch?v=jdqIPWlwd-s&feature=relat ed

Este o alegere personala, in functie de situatia fiecaruia. Vad ca in ultima vreme circula tot felul de propaganda impotriva... tin minte ca mai tragic era pe vremuri cand era interzis prin lege, poate cei mai tineri ar trebui sa vada "4 luni, 3 saptamini si 2 zile".
Chiar si fiind barbat imi dau seama ca avortul este inainte de toate un traumatism cumplit pentru o femeie, fara a lua in calcul posibila constiinta de sine a fatului. Insa avorturi s-au facut si se vor mai face si nu cred ca vreunul dintre noi e in masura sa judece deciziile altora din moment ce nu ne afecteaza direct. Ce pot spune insa sigur este ca greselile parintilor se reflecta direct in viata copiilor, iar o tanara ajunsa in astfel de situatie este victima ignorantei parintilor.

Nu mai am 15 ani dar am avut tangenta cu fete care au ramas insarcinate la varsta asta. Ce pot sa iti spun e ca, in momentul in care au ajuns la ginecolog, au mers impreuna cu mama lor, care era mai socata decat ele. Nici urma de EL. Ce poti sa astepti de la un copil de 16 ani care depinde de parinti? La varsta asta, majoritatea fetelor decid, impreuna cu parintii lor, sa intrerupa sarcina.Nu doresc nimanui sa pateasca asta dar, e dureros ca, avand la dispozitie atatea mijloace de informare, fetele aleg sa NU se protejeze.

Nu am 15 16 ani. scuze sunt mama am 2 copii mari,, nu am fete dar nu vreau sa judec. mi-e greu sa spun dar acum in anul 2010,,, sa ramii gravida. sa faci copil asa. nu nu vreau sa ma gindesc. am trecut printr o experienta de acest gen cu baiatul meu [respectiva avea 22 de ani si nu a stiut ca a ramas gravida pina la 26 de saptamini ] a fost un soc pentru mine. acest copil nu e vinovat dar ...nu sunt comentarii. ASA ca parerea mea e sa faci copil cind esti pe picioarele tale si ai o virsta dar sa faci copil ca esti inconstienta. e prea mult.

In primul rand, sunt contra avortului!
e o crima, ucizi un suflet caruia tocmai tu i-ai dat viata!
eu acum sunt pe picioarele mele, am un copil, si daca as mai ramane inca odata insarcinata, l-as pastra, cu toate ca acum...asta mi-ar lipsi!
dar daca vine, e bine venit!
cunosc mai multe cazuri, nu numai unul de foste colege de liceu care au ramas insarcinate, chiar colega mea de banca a ramas la sfarsitul clasei a 10-a, si am facut tot posibilul sa o conving sa-l pastreze, dar nu a vrut, deoarece tatal copilului era insurat, si avea 42 ani...deci o viata luata!
nu am judecat-o, stiu ca era disperata, dar am judecat-o pentru ca nu a facut nimic sa nu ramana insarcinata!
ce as face daca fiul meu ar veni si mi-ar spune ca va deveni tata! l-as intreba in primul rand ce simte pentru mama copilului, si daca el spune ca a fost doar o aventura, ne vom asuma responsabilitatile de bunici, si el de tata!
despre femeile care au facut un avort, nu am nici o parere, au dreptul sa aleaga, chiar daca alegerea lor este sa ucida!
am vazut si eu de multe ori link-urile afisate de tine, si mereu am plans, am plans pentru nesansa acestor suflete, care si-au dorit sa traiasca!
(culmea...pe 28 decembrie e nascut fiul meu, referitor la primul link)
am si eu un link care stiu ca este dur... dar mai dur este sa-ti ucizi propriul copil!
http://www.youtube.com/watch?v=m1jfYBqSwx8

Draga crysa,
A mai fost poastat ceva in legatura cu avortul, insa nu e nici o problema.
Acum pentru a-ti raspunde cronologic la intrebari o iau de la aceea pentru parinti: cu siguranta daca fetita mea, ar veni sa imi ceara sfatul pentru o asemenea problema eu nu i-as sfatui sa faca avortul (pentru ca in primul rand nu doresc sa repete aceleasi greseli facute de mine) deoarece chiar daca ar fi intr-o situatie grea as putea sa o ajut sa il creasca si sa ii oferim toata dragostea noastra.
In prumul rand nu trebuie sa judecam pe nimeni. Nu ne este dat sa facem acest lucru. Nu poti judeca pe cineva daca in imprejurari destul de grele pentru ei ajung sa faca acest lucru.
Dumnezeu este cel care ne va judeca pe toti.

Contra avortului, care inseamna crima. Oricat de complicata ar fi situatia, copilul nu are nici o vina pentru greselile parintilor si intotdeauna se poate gasi o solutie pentru salvarea unei vieti!

http://provitabucuresti.ro/
http://vreausaaflu.ro/
http://avort.ro/

Impresionant primul link pe care l-ai trimis...

Iata si marturia unei femei care a facut 3 avorturi: http://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE&NR=1&feature=fvwp

"Nu omori pe unul din acestia ce ii ai?"
Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poarta un nume rar si neobisnuit pentru un laic, ca de pilda Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevarat). Cu cateva saptamani mai inainte, fiind de fata si parintii lui si alte persoane, l-am intrebat din curiozitate cum de s-a intamplat sa-si ia un astfel de nume. Tatal lui, taran simplu si cu putina carte, s-a grabit sa-mi explice faptul, cu o minunata sinceritate. Transcriu aproape cuvant cu cuvant povestirea sa fara nici un comentariu:

"Atunci cand femeia mea a ramas insarcinata cu Amfilohie, adica acum 55 de am, incepuse ca moda avorturilor sa se transmita si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gandit sa nu-l mai tinem pe acesta. Am mers in oras (nota: a se intelege capitala judetului) si am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si dupa aceea mi-a spus: "Bre, Costica (nota: si acest nume este fictiv), daca vrei sa ai numai trei copii caci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Daca il omoram pe acesta o bagam in primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine sa-l omoram mai degrab pe unul din cei trei copii pe care ii ai, de preferinta pe cel mai mic, si sa-l lasam pe acesta sa se nasca? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie". Cand am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam ca mi-a cazut un traznet in cap. Atunci am realizat ce voiam sa fac.

- Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. iti multumesc. Vom tine copilul.

- Si-l voi boteza eu, a raspuns medicul.

Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatalui sau, pe care s-a intamplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai gandim la avort! Astfel au venit in lume inca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat in cel mai bun mod. Cand au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa devenim crestini buni..."

Arhimandrit Epifanie Teodoropulos

"PRESA ORTODOXA", 28. 05. 86 (GRECIA)

http://www.sfaturiortodoxe.ro/......6-luni.htm

Inteleg avorturile in urma unor violuri, inteleg avorturile atunci cand viitorii bebelusi au probleme grave de sanatate. Inteleg fetele care fac avort la 15-18 ani, pentru ca e adevarat ca la o asemenea varsta nu iti poti asuma o asa responsabilitate. Dar nu le inteleg de ce nu s`au protejat. Le admir pe cele care pastreaza bebelusul si il ingrijesc mai apoi.

Oricum ar fi, cred ca situatia celor care avorteaza e trista. M`ar mustra constiinta in fiecare clipa, personal. Dar e o chestie delicata... uite. Daca e o femeie care ramane gravida, nu avorteaza, naste copilul si dupa il abandoneaza intr-un orfelinat. Cum e mai bine? Mie nu mi se pare corect ca un copil sa traiasca fara parintii lui, nici sa il omori. Nu le caut scuze femeilor care avorteaza, dar daca au motive bine-intemeiate, eu le inteleg. Asta nu inseamna ca sunt pro avort. Sunt pro responsabilitate in timpul actului sexual(adica protectie) si dupa.

In cazul 1, l-as pastra, dar as face tot ce pot ca sa-mi continui studiile. As incerca sa fac in asa fel incat sa locuiesc cu el la parintii mei sau ai lui. Tinand cont ca nu are un loc de munca, nu ne-am descurca sa ne intretinem singuri si daca tot de folosim de banii parintilor, macar sa fim prin preajma ca sa-i ajutam la treaba.

Cazul2: Daca tatal ma santajeaza asa, inseamna ca e un maaare nenorocit si mai e si egoist pe deasupra. In cazul asta as hotari sa pastrez copilul numai daca parintii mei ar fi de acord sa ma ajute. Daca nu... nu cred ca as fi de acord sa trec prin asta singura.

Cazul3: La fel ca in cazul2. Nu am nevoide de el neaparat, trebuie sa iau decizia in functie de ajutorul pe care il voi primi, iar daca el nu e acolo, nu-i nimic, inseamna ca nu merita sa fie numit tatal copilului meu si pace.

Totusi, e de discutat la fiecare situatie in parte. Desi e groaznic sa faci avort si nimeni nu ar trebui sa aiba in maini puterea de a decide sa curme viata unei mici fiinte umane, tind sa cred ca daca as fi in aceasta situatie, as lua in calcul si posibilitatea asta. Dar poate parintii ar fi de acord sa ma ajute sa-mi cresc copilul si astfel as putea sa-mi cladesc si un viitor continandu-mi studiile. Un avort iti poate distruge viata mult mai tare decat un copil. Risti sa nu mai poti ramane niciodata insarcinata si vei purta vina faptei tale pentru toata viata.
Mai presus de toate, trebuie sa realizam ca e si vina noastra ca s-a ajuns aici. Si fetele pot cere sa se foloseasca prezervativul, nu e numai vina baiatului. Asa ca ar trebui sa ne asumam responsabilitatea si sa luam decizia cea mai buna, nu neaparat cea mai usoara.

Buna, eu sunt total contra AVORT.de ce?! pentru ca oricare dintre situatiile mentionate de tine ar fi nu as accepta niciodata sa imi parasesc, ucid, puiutul meu...sufletelul care creste in burtica mea."tatal nu-l accepta, ma santajeaza.etc.". m-as gandii la un lucru: oare el (prietenul) ma va iubii toata viata si imi va fi alaturi?! pentru ca puiutul meu cu siguranta ma va iubii si imi va fi alaturi toata viata! Oare este drept sa plateasca cu viata propiul "tau" copil pentru greselile tale?!?! hai mai bine sa iti spun "situatia" sau mai degraba povestea mea.am o fetita minunata. un ingeras dulce si superb. un sufletel ce imi umple viata de fericire si dragoste. aveam aproape 17 ani jumate cand am ramas insaccinata.nu aveam nici casa mea nici servici.eram inca la liceu. dar nici macar pentru o sec nu m-am gandit sa renunt la puiutul meu. mi-am continuat liceul. tatal ei a acceptat sa o pastram, dar nici el nu avea prea multe posibilitati.si cu toate acestea nu m-am gandit sub nici o forma sa renunt la ea, la 18 ani a venit pe lume printesa mea Angela.am fost si sunt printre cele mai fericite mamici din lume.recunosc ca nu a fost asa de usor dar am luptat pentru ca puiutul meu sa nu duca lipsa de nimic.lupt si voi lupta toata viata. tatal ei a fost langa noi pana acum 2 ani cand ne'a parasit.acum suntem decat noi doua, si totusi suntem foarte fericite si ne iubim enorm de mult.inca nu am casa mea, nu am avere, dar am o comoara de fetita ce imi umple sufletul de fericire, ea umple toate golurile, sunt fericita ca o am si nimic si nimeni niciodata nu m'ar determina sa renunt la ea! ea este tot ce am realizat mai frumos pe lumea asta, tot ce am mai de pret, ea este viata mea.Si chiar daca tatal ei nu este langa ea, fetita mea nu duce lipsa de nimic si cu atat mai putin de dragoste, are si va avea toata dragostea mea!

http://www.TPU.ro/......var-trist/

o zi placuta!

Consulta un doctor inainte de a ramane insarcinata. Apropo, ai salar? Vor fi de acord parintii sa va intretina pe amandoi si tu sa-ti continui scoala? Sau te va intretine prietenul tau? Va veti casatori? Prietenul tau are salar? Sau vei naste un copl si apoi il vei arunca la Casa Copilului ca asa am chef? O joaca experimentala?

Crysa, mai sus spunea cineva ca nu isi va pune fetita sa faca avort, eu sincer a-si da fuga imediat, este un copil care nu poate avea grija de alt copil, iar eu care am 23 de ani sincer nu ma vad inca in stadiu de bunica, inca nu sunt destul de matura sa-mi vad singura de copilul meu. Un tata cu cativa ani mai mare ca fetita mea nu cred ca se poate face responsabil in a avea grija de copilul copilului meu. A-si pune-o sa avorteze, stiu din propie experienta ca asta cauzeaza psihic(la mine a durat un an trauma), insa cum eu am fost in nefericita cauza sa raman insarcinata la o varsta frageda, ma intreb ce ar fi fost de capul acelui copil.Normal si mai mult ca sigur mama m-ar fi ajutat, insa nu ar fi facut diferenta intre mine copilul ei si nepotica/nepot, pur si simplu eu nu a si avut nimic de comentat in decizile luate de ea asupra copilului meu.Nu sfatuiesc sa se faca avort, insa imi doresc pentru copilul meu o viata cat mai lunga si fara probleme, ceea ce nu ar mai avea daca de la o asemenea varsta frageda ar deveni mama. A gresi este omenesc, insa de multe ori cu multe regrete trebuie sa reparam greselile si sa incercam sa nu le mai repetam.
Daca nu dai cu capul de pragul de sus, niciodata nu-l vei vedea pe cel de jos.
Gandeste-te cum ar fi viata ta cu un copil acum/ si cum ar fi sa ai inca posibilitatea de dezvoltare fizica si psihica si destule cunostinte incat sa poti fi mama pentru copilul tau si sa-l indrumi pe o cale buna.In momentul de fata nici tu pentru tine nu esti in stare sa iei anumite decizii importante pentru un drum fara cusur in viata, nu vei fi nici la 30-40 ani, insa cu o mai bogata geanta de informatii, vei avea posibilitatea sa cantaresti lucrurile iar balanta sa cada in favoarea ta.

@Zorialbi...lasa-l pe Teodoropulos ala, ca nu ne referim doar la avortul ca pacat crestin.
Normal ca e inadmisibil sa omori un copil ...mai ales ca acel copil totusi simte ( va dati seama, cum e sa avortezi la 4 luni, cand copilul deja le are pe toate formate ), nah. e oribil
Daca doamne fereste as fi ramas insarcinata oe la 14-15 ani, as fi pastrat copilul si dup'aia l-as fi dat in adoptie, nu stiu ce as fi facut dar in niciun caz nu l-as rupe-n chiuretaj si...ma rog
Sunt contra avrot E mult prea sadic

In cazul ca o minora este insarcinata... situatia este cam grava. Totul depinde de graviatatea situatiei in care se afla. Fiecare decide singur. Numai ca ganditi-va bine ca >>> AVORT = CRIMA

Daca o colega de clasa ar ramane insarcinata si ar hotara sa pastreze copilul mi sar parea o decizie foarte curajoasa din partea ei, o fata care stie sa isi asume responsabilitatile pentru faptele ei, pentru ca este greu ca o adolescenta sa creasca un copil.bravo ei! totusi daca ar dori sa avorteze nu mi s-ar parea ceva oribil, iesit din comun, nu as critica-o pentru decizia ei.
este foarte greu pentru o minora sa creasca un copil, gandeste-te ca ea insasi este un copil.sunt de acord cu avorturile la minori

succes

Avort=Crima.
Oricat de logice ar fi motivele pe care le invoca unii, nu fac decat sa se amageasca si sa Il manie pe Dumnezeu care este iubire. Avortul e o crima odioasa.Nimeni nu ne da puterea de a decide cine are dreptul sa traiasca si cine trebuie sa moara. Voi fi mereu impotriva acestei nelegiuiri.Cum se numeste curmarea unei vieti? Sa raspunda cei care sunt pro-avort...

Cunoasteti pe cineva care a fost in situatia asta? Daca da, ce a hotarat in cele din urma?
Cum ati reactiona daca colega de munca/clasa ar ramane si ar pastra copilul? Cum ati " cataloga-o "? Ce parere aveti despre fetele ( sau chiar femeile) care avorteaza dar despre fetele care pastreaza copilul si hotarasc sa isi asume responsabilitatile indiferent de varsta, situatie financiara samd.
Sau voi, parintilor cum ati reactioa daca copilul ( baiat sau mai ales fata ) ar veni sa va comunice ca a ramas gravida/sau ca a lasat o fata gravida? Ce i-ati sfatui sa faca?

Eu sunt contra
acum mai peste tot vezi fete la 15 16 ani gravide si vor sa avorteze. dar cand au avut acte sexuale nu s au gandit si la aceasta posibilitate
dupa parerea mea ar trebui sa si asume responsabilitate

CRACIUN FERICIT!

Buna, eu sunt total impotriva avortului atat din motive medicale cat si de credinta! Se poate si fara acest gest, sunt anticonceptionale destule si de toate felurile. Daca s-ar intampla asta baiatului meu, desi stiu ca are o educatie solida, plus ca si prietena lui este o fata de nota zece, eu as merge mai departe si i-as ajuta sa-l creasca, nu ca alti parinti sa ii alung de acasa, am vorbit pe tema asta cu el si l-am invatat sa se protejeze, ca sa-si poata face un viitor amandoi, vor avea timp si de asta mai tarziu! Eu nu judec pe nimeni, fiecare cu greselile lui, nu?

Daca sa zicem aveam intre 14 si 17 ani si chiar de mi-as fi dorit sa pastrez copilul, parintii mei nu m-ar fi lasat. Daca insa as avea 18 ani si as fi insarcinata as pastra copilul cu orice risc.La liceu am avut parte de colege care au ramas insarcinate.Trecand prin multe in viata si bune si rele si niciodata catalogand sau judecand o persoana, mi-am vazut de treaba mea, iar intre mine si respectiva nu s-a schimbat in niciun fel relatia de prietenie pe care o aveam.

Am trecut prin asa ceva la 18 ani. tatalui meu nu-i puteam spune caci m-a prevenit inainte ca daca se v-a intampla asa ceva, ma v-a da afara din casa. am hotarat sa le spunem parintitlor prietenului. mama lui (profesoara) a intrebat ce avem de gand sa facem?! am raspuns ca eu nu le pot spune parintilor si care vor fi consecintele. nu stiam ce e mai bine sa fac. dansa a hotarat sa mergem la doctor pentru avort si chiar a arnajat totul. apoi l-a sfatuit pe baiatul ei sa se desparta de mine. am luptat pentru prietenia noastra si pentru ca el ma iubea, nu a renuntat la mine. suntem si acum impreuna, casatoriti chiar iar socrii isi doresc foarte mult un nepotel. mie imi pare foarte rau pentru ce am facut. ar fi trebuit sa traiesc chiar pe strazi, oricum nu mai sunt in casa parintilor acum. regert foarte mult ce am facut insa nici nu imi mai doresc sa aduc pe lume un copil pentru a le face pe plac socrilor. nu voi fi mamica niciodata pentru ca nu am gandit, nu sunt un om cu suflet si nu merit. totul s-a schimbat din acel moment si nu in bine. viata mea apropae nu mai are nici un rost. traiesc in imaginatia mea mai mult, intr-o viata paralelea cu cea reala si nu voi spune vreodata ca am reusit sa trec peste acel moment. iar casnicia e varza oricum.

Zorialbi ce filmulet . ma "lovit" rau de tot

David Kinsella - Killing girls -" /? d=1CYG7T9V " on megaupload

Download!

Eu sunt clar contra.pentru greseala mea nu mi-as omori copilul.imi pare sincer rau pentru cele care decid s faca avort.

Este o intrebare buna mai bine este sa lupti nu cred ca avortul este o modalitate buna ca sa esi din situatie.

Eu sunt contra avort. Atunci cand faci anumite fapte trebuie sa iti asumi niste responsabilitati si sa fi informat despre ceea ce faci! Exista metode foarte eficiente pentru prevenirea unei sarcini.
Avortul e o crima, in primul rand acel copil nu are nici o vina si nu merita sa suporte consecintele. In al doilea rand, exista urmari dupa avort. Multe dintre femei raman sterile, altele au mustrari grave de constiinta. Pot suferi traume emotionale, pot fi marcate o viata intreaga. Depinde de fiecare nivel emotional in parte.
Daca colega mea ar ramane insarcinata, as sustine-o din toate pctele de vedere. As sfatui-o sa nu faca avort. E foarte greu sa cresti un copil dar crede-ma ca e cel mai frumos sentiment din lume sa fi mama. Merita fiecare sacrificiu pentru copilul tau. Eventual, un avort il faci decat atunci cand este absolut necesar, daca doamne fereste, iti pune viata in pericol.

Buna, chiar bravo de intrebare...Chiar eu trec acum prin asa ceva, si inca cer ajutor. Daca cineva de aici e capabil sa ma ajute atunci sa o faca: (Intrebarea mea de pe TPU)
Buna TPU. Am o problema mare daca o sa fiti de acord sa ma ajutati. Am 16 ani, si sunt de un an intr-o relatie cu un baiat. Pana la urma am ramas insarcinata desi nu sunt deloc pregatita. Am 4 saptamani, parintii mei nu stiu nimic, si stiu ce o sa fie cand o sa afle! Ma duc la medic, el imi spune ca Copilul va fi sanatos si e pacat sa fac avort, ca astfel voi avea riscul sa nu mai raman insarcinata.Acum chiar nici nu stiu ce sa fac... Iubitul imi spune sa spunem la parinti de acest lucru, si ca o sa avem rabdare si putere sa crestem amandoi copilul! Cred ca va trebui sa las si invatamantul.Nu stiu ce sa fac! Vreau sfaturi cat mai bune, Cea mai mare funda pentru cel ce ma va ajuta! Multumesc!

Cunosc multe fete cu varste cuprinse intre 15-18 care au hotarat sa NU faca avort si le admir ff mult pentru asta eu am 17ani si am facut avort numai sa numi dezamagesc parinti acum imi pare rau ca nu m-am gandit la mine si la copil ca de atunci numai am liniste deloc ma simt fffffffff vinovata