Pt parinti. Ce faceti cand vreti sa va jucati/ discutati/ etc. cu copilul si simtiti ca nu mai aveti "resurse", fiindca s-a acumulat oboseala?

De partea cui s-a acumulat? Daca te referila copii, eu remarc ca obositi foarte repede cand e vorba de scoala, de teme, de ordine, de pasiuni, de ajutat, de cautat. In schimb, sunteti nemaipomenit de vioi cand e vorba de sex, de Avon, de revelion, de moda, de etc. Daca te referi la parinti, ei nu obosesc, dar nu mai gasesc puntea de legatura cu voi, e o munca ucigatoare, crede-ma, dar in curind o sa aflati si voi.

In privinta comunicarii cu un copil mai maricel/ adolescent sunt perfect de acord. La mine in a familie a fost cam ca la "anda1313" si, sincer, am momente cand imi e dor de "o barfa" cu mama desi a plecat de mult.
Faza e ca fi-mea e mica, are un an si 7 luni. Totul e ok, am rabdare intreaga zi, dar seara sunt atat de "cu bateriile pe avarie" si ea e atat de efervescenta incaaat... Si, evident, seara e nevoie si de mine, pentru ca vine tati acasa si, dupa ce au momentele lor de tata si fiica, mai trebuie si momentul de "group hugggg!"...
Va multumesc pentru ridicarea moralului. Si aveti dreptate, astept sa mai creasca incat sa stam la o cafea amandoua!

@gigiro Eu eram parintele )))))

Un parinte adevarat va avea intotdeauna resurse pentru copilul sau...

Nu sunt parinte, sunt copil (cam mare, dar tot copil). La mine in familie se poarta discutiile cand ajungi in casa, seara ne adunam toti si vedem care ce a mai facut peste zi. Cum s-a practicat in trecut? Mama isi fixa o jumatate de ora in fiecare seara sa vorbeasca cu mine ceva important (legat de sex, cand aveam o varsta la care trebuia sa incep sa stiu din astea), sau pur si simplu sa imi povesteasca ceva. Imi placeau momentele astea, cum am crescut, s-au transformat in momente de barfa in timp ce mancam amandoua inghetata sau ne uitam la vreun film polist. Cu tata imi placea sa ma uit la filme si sa imi povesteasca diverse. Sunt momente importante, cand simti ca e alaturi de tine, si ca poti conta oricand pe ea (ei) daca ai nevoie.

Indiferent de oboseala, este un balsam pentru copil discutia cu parintii, seara, cand se aduna familia.Altfel, copilul va suferi toata viata(va fi marcat de lipsa de comunicare cu parintii). Putini copii pot iesi din starea aceasta, dupa adolescenta, regasindu-si, pe cont propriu, echilibrul sufletesc.

Pentru un parinte, copilul este cel mai depret lucru din viata lui.

Eu la nepotul meu am un buton de turn off si unu de reset in cazul in care ramane blocat. Asa ca atunci cand vreau sa ma bag in pat doar ii dau turn off. Nu acum serios, l-am chelfanit de 2-3 ori si acum imi stie de frica, si de fiecare data cand ma apuc de altceva doar ii zic, Mihaita, hai, in pat. Si stie si se duce singur si se joaca cu altceva, sau se uita la tv.

Oricat de obositi ati fi trebuie sa va faceti timp pentru copilul vostru, chiar daca poate nu sunteti in stare sa va jucati, dar sa vorbiti cu ei, pentru ca daca nu va faceti acum timp pentru copii o sa va mirati peste cativa ani, ca va ascund anumite lucruri si asta va fi doar din cauza ca nu au incredere in voi si ca nu le-ati aratat prietenie si ca poata sa va spuna orice indiferent de ce ar fi...