Puțini ar accepta infidelitatea și trădarea într-o relație stabilă și stabilizată... prin lege. Dar să spunem că de șase ani au o relație și au un copil prea mic pentru ca el să conștientizeze ce se întâmplă. Să spunem că trei ani. După aceasta, bărbatul își înșeală soția. În situația dată, nu are cum să simtă lipsa tatălui, deci sentimental nu îl afectează.
Din perspectiva mea, asta ar fi nimic. S-ar strica echilibrul, partea masculină lipsește deci și cineva mai autoritar, acele jocuri de familie nu mai sunt, nici financiar nu e la fel, iar sprijinul sentimental al mamei e și el dereglat. Se poate detalia și vă las pe voi.

În această situație, credeți că o infidelitate ar putea fi acceptată, cu condiția ca el să se întoarcă la familia sa? Să găsească o cale de mijloc... doar pentru copil.

Pe mine ma inebuneste motivatia:doar pentru copil! Ce-i doar pentru copil-prezenta fizica? Dar cu educatia cum ramane? Ce invata in timp acel copil, ce simte acel copil? Si ca sa-ti raspund la intrebare: acceptare cu conditii o faci de la nceput cand juri credinta, devotament si iubire in fata lui D-zeu si cine iti garanteaza atunci ca el va respecta aceste ljuraminte? Sa cred atunci in respectarea conditiilor puse de mine, sau de dragul copilului? As fi mai copil decat copilul! Parerea mea!

In momentul asta, stii prea bine ce-ti spune gandirea colectiva. "Intelepciunea" gastii asteia mare, de aproximativ 22 milioane de oameni. Oare trebuie sa o mai repet si eu? Ca barbatul ii facut sa calce si in batatura altuia, ca femeia trebuie sa ierte (da' Doamne feri sa faca si ea ca barbatu-sau). Chestii ar fi mai multe de spus, dar cam asta este esentialul.
Dar ar trebui sa iei si alte lucruri, multe, in considerare. Cum ar fi faptul ca voi sunteti casatoriti in fata lui Dumnezeu. Daca tu il ierti pe sotul tau, dar el nu cauta iertare si de la Dumnezeu? Inseamna ca accepti ca barbat pe cineva desfranat, si ca accepti pacatul lui? Apostolul Pavel a zis ca, din pricina pacatului, este mai bine ca oamenii sa se casatoreasca, si sa-si slujeasca unul altuia (sub aceasta taina, a cununiei), ca sa nu pacatuiasca. Sotul tau a nesocotit ce a fost lasat de Dumnezeu, si prin asta te murdareste si pe tine, daca nu stai departe de el.
Daca vrea sa se indrepte si sa caute sa salveze casatoria, atunci sa mergeti amandoi intai la Dumnezeu. Altfel, mai bine stati separat.
Si daca crezi ca din perspectiva credintei/religiei, lucrurile stau prost, atunci stai sa vezi cum stau din perspectiva lumeasca. Dincolo de acel "c'est la vie" romanesc, iti pot spune multe lucruri despre ce inseamna aceasta infidelitate, dar mai bine ma abtin, ca sa nu pun jar pe foc.
In privinta copilului gresesti insa. El are nevoie si simte lipsa unui parinte, chiar daca are doar 3 ani, si crezi ca nu intelege ce se intampla. Fetita mea are numai 2 ani jumate, si daca se incing lucrurile acasa, sa vezi cum vine ea sa ne domoleasca! Chiar daca voi veti ajunge sa stati separat, sa nu-l privati pe copil de prezenta niciunuia. Si daca ajungeti la un divort, indiferent de decizia judecatorului (sunt sigur ca in cazul asta ar lasa copilul la mama), sa nu-l privezi de prezenta tatalui, oricand acesta va dori sa-l vada.

Buna.
Au fost destule cazuri de genu si s-au impacat,de cele mai multe ori de dragul copilului.
Sa gresesti e omeneste,sa ierti e dumnezeieste!
Mai sunt unele cazuri cand ambi parinti sunt indiferenti si copilul este crescut de bunci.
Daca persoana in cauza are puterea sa ierte si cel in cauza isi recunoaste vina si nu mai calca pe bec,se poate sterge totul cu buretele.
Posibil sa ramana anumite rani sentimentale.
E ca si cum ai bate un cui in usa.
Cuiul se poate scoate, dar ramane gaura!
Asa si cu ranile sufletesti.
Nu stiu daca poate fi infidelitatea acceptata, dar poate fi iertata.
Si pentru copil se poate gasi o cale de mijloc, difera de la caracter la caracter, evenatual de la caz la caz...
O seara placuta!

In afara de curvie, aici miroase a abandon de familie. Ai dreptul la divort. Si tu esti de vina pentru ca te-ai grabit ca fata mare la maritat. Tu te-ai casatorit cu caracterul acestui om, si nu el te-a obligat. Ti-a promis ca se schimba? Grestit. Daca un om nu are un caracter bun inainte de casatorie, nici moartea nu i-l va mai schimba dupa aceea! Te-ai lasat inselata doamna!

Ar merge si intr-un fel si altul
- femeia sa il ierte, barbatul sa nu mai insele, amundoi isi vad de familie
- femeia divorteaza, barbatul pleaca dar ramane cu cateva ore pe saptamana sa vada copilul; sigur, nu poti sa spui ca il creste dar tot e ceva.
Acum depinde de fiecare pe ce cale merge.
Eu personal, daca as fi femeie, l-as ierta daca stiu ca a fost intr-adevar o prostie din partea lui.

Aici poţi găsi un articol ce vorbeşte despre cum se poate depăşi infidelitatea conjugală: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2012326

Eu cred ca in cazul asta va deveni un joc de-a soarecele si pisica. Se duce cu totul increderea, oricat de mari ar fi eforturile. In conditiile astea se acumuleaza tensiune care intr-o zi va exploda si asta l-ar putea afecta pe copil.
Insa cred ca se poate accepta fara ca ea sa aiba asteptarile respective (ca el sa nu mai insele niciodata), doar pentru copil cum ai spus tu. Acele asteptari pot duce la dezamagiri foarte mari. Din cate am inteles eu barbatul a inselat dupa ce cei doi au avut copilul si ajung la concluzia ca nu i-a pasaat foarte mult de asta atunci. Stiu ca mai facem greseli cu totii, insa aici cred ca ne amagim. Numai bine!

Nu sunt mamă și nici nu voi fi, asta dacă nu ne vom putea transforma în viitor, cine știe. Dar eu unul nu aș accepta. Ce încredere să mai am eu în el? Nu, mersi. Atunci hai să mă duc să mă culc și eu cu alta și să vin seara acasă la „șoția" mea, că știi, avem un copil. Dacă știi că ai un copil nu faci așa ceva, pentru că dacă o faci ești o... javră.
Vrei familie, stai cu familia ta, dacă nu vrei, te duci la alta/altul. Apoi nu mai este o familie.

Daca ai accepta asta ai da dovada de o adevarata mama dar trebuie sa te gandesti si la fericirea ta, esti tanara si ai o viata de traiat, cel mic nu constientizeaza acum( cum bine ai zis si tu) asa ca ar fi nevoie de os chimbare. Daca ai taria de a face acest gest si increderea ca el nu v-a mai claca stramb si va revenii la sentimentele avute fata de tine, stiu si eu, poti incerca. Nu ai decat sa-i zici ca ai mai acorzi un an in care sa-ti demonstreze ca a gresit si ca numai familia este tot ce conteaza in viata pentru el, va doresc intelegere si pace in familie

Daca te gandesti la fericirea copilului, ar fi vorba de un gest de martir. In cazul acesta se poate accepta concubinajul de dragul copilului, dar ca sotii sa doarma in paturi separate, conversatii seci si indiferenta din partea femeii. Ca sa simta durerea!

Nu cred ca o femeie ar trebui sa ierte un barbat care i-a fost infidel doar pentru ca au un copil. Sunt foarte multe femei care isi cresc singure copiii. Daca cineva te raneste o data, e probabil sa o mai faca si a doua oara.

Probleme difera de la caz la caz. si sunt diferite. si eu am patit ceva de genul. poate si altii.< nu`i prea bine de dat sfaturi ....Viata/timpul/societatea/ le rezolva de la sine...pacat ca avem doar o viata!