Buna.
Recunosc ca uneori ma mai cert cu mama.si cateodata simt ca parca nu ma iubeste deloc si sunt asa dezamagita. dar apoi imi dau seama ca este mama mea, care mi-a dat viata, si incerc sa rezolv lucrurile.Cand am o problema, sau ceva de spus cuiva, mama este cel mai potrivit om, cea mai buna prietena.
Fiica prietena, mama este singura persoana care a stiut de relatiile mele cu baietii si cea care m-a sfatuit. am avut mai multa incredere in ea deoarece stiu ca ma sfatieste din inima.
Ma incadrez la ambele. Mie imi place sa vorbesc deschis cu mama mea si ma ajuta ori de cate ori am nevoie.Nu pot sa ii spun chiar orice, dar suntem prietene foarte bune chiar daca ne mai certam.
Hmmm... la a doua te referi la prietena cea mai buna? Acolo ma incadrez si putin, ok putin mai mult la mama-fiica.
Nu ma incadrez in niciuna.de cand ma stiu, mama nu m-a inteles niciodata.toata ziua ma cearta. daca n-are motive, inventeaza ea unele niciodata nu m-am inteles bine cu ai mei.si nici nu cred ca o sa ne intelegem vreodata. ei nu ma asculta niciodata, nu ma inteleg, nu ma ajuta, nu nimic, pentru ca sunt prea ocupati sa ma certe si sa se impuna ca adulti...asta este...
adelaadelaadela întreabă: