Revin cu o intrebare.Asa dupa cum ati vazut toate intrebarile mele sunt legate de fiica mea de 17 ani jumatate. Imi pare rau ca nu pot sa o mai schimb, nu stiu cum sa fac sa se bucure de viata.Stiu ca am fost cam severi, intr-adevar, uneori eram exagerati cu ea.Atat eu cat si sotul meu.Nu m-am inteles mereu cu el si fiica a vazut ca unul suntem hais si altu cea si a batut in retragere.Acum fiica mea este suparata ca stie ca nu mai are cu cine iesi afara, iar sotul o innebuneste cu chestia asta:"iesi, iesi afara!". Mereu aude asta.Ma uit la fata ei si vad ca o doare, simt cum tatal ei ii intoarce cutitul in inima. E un subiect delicat cu care ea nu mai vrea sa aiba de aface. Cea mai buna prietena este matusa ei, sora sotului meu, o femeie de 54 de ani, invatatoare care inseamna totul pentru ea si prietenul ei.Copilul asta al meu se inchide in el si inchide orice bariere cu societatea.La scoala, in clasa ce mai socializeaza, in rest nimic.Va rog frumos sa ma ajutati!

Eu cred ca nu trebuie sa faceti o tragedie din aceasta chestiune si eu am avut copii, acum sunt la casele lor, au fost zile mai bune unele nici nu doresc sa-mi mai amintesc, cine nu are cate o problema in familie, dar pe mine ma afectat mai putin.Eram multumit sa avem ce pune pa masa, au fost vremuri foarte grele pentru ca am trait in epoca de aur a lui Ceausescu si iti rupeai hainele de pe tine ca sa ai ce-ti trebuie. Probabil ca aveti un singur copil, cauza care genereaza acesta probleme, eu as dori sa va sfatuesc sa nu o introduce-ti in chestiunile care le aveti intre dumneavoastra si sa îi faceti un program in asa fel incat ea sa decida ce este mai bine pentru ea, dumneavoastra avand rolul de a observa comportamentul ei si eventual sa îi aduceti imbunatatiri.

Nu te da batuta si lupta. ajut o sa iasa din acest cerc care a cuprins o pina nu e tirziu pentru ca sigur va avea de suferit. daca are anumite retineri. ASA am patit eu cu baiatul meu. off am putea vb mai multe dar nu aici mai bine pe privat sau pe mess. ti am dat mes pe privat. te rog nu o lasa asa,, hai vb?

Buna!

Eu sunt de varsta fiicei dvs. si va sfatuiesc, cand o vedeti intr-un moment mai bun spuneti-i ca vreti sa vorbiti cu ea, ca e o varsta mai grea dar nu trebuie sa se inchida in ea. E foarte important sa vorbiti cu ea iar ea trebuie sa inteleaga lucrul acesta si sa va asculte sfaturile deoarece sunteti mama ei.Mult succes

Ati facut cea mai mare greseala ca ati fost prea severin cu ea, asta fac majoritatea parintilor.Si sti ce reusiti daca nu va spun eu:sa va terminati sufleteste si mintal copii.
O inteleg perfect si eu as face la fel, la 17ani ai nevoie de parinti care sa ne inteleaga, de-o mama care sa ne iubeasca si sa putem vorbi cu ea tot.Incercati sai cereti scuze si ajutati-o si nu uitati nu mai e de 2ani ca sa ii spuneti cand sa iese si sa vina acasa

Si eu am avut o astfel de perioada cand ai mei se tot certau si inchiderea asta in sine o sa devina un fel de dependenta.Eu am 19 ani si totusi mai am tendinta uneori sa ma inchid in mine cand am cate o problema, are nevoie de o prietena in care poate avea incredere sa-i spuna tot ce o doare...Iesiti cu ea la cumparaturi, in parc, cate o iesire seara sau ceva sa o antreneze, sa vada ca poate face si altceva mai bun decat sa stea in casa.Numai bine>

Am trecut si eu prin astfel de momente.ati putea sa-l rugati pe prietenul ei sa-i creeze un anturaj, ceva de genu sa vorbiti cu o prietena de a ei care va intelege situatia sa o primeasca in grupul ei, chestii de genul asta...ar trebui sa intelege-ti ca e dificil pentru ea tot ce se intampla si in legatura cu celalta intrebare ati putea sa o ajutati sa-si cunoasca mama biologica, cel putin sa o sustineti. cu cat "noi" adolescentii suntem mai restrictionati cu atat mai rau, pentru. ca vom face exact opusul si va dau exemplul meu:am o libertate deplina:am facut anumite chestii care nu sunt normale la varsta mea, insa in timp mi-am dat seama ca erau doar niste mofturi de-ale mele

Avand in vedere ca si eu am varsta fiicei dumneavostra cred ca o inteleg partial. sunt unii copii care au nevoie de atasamentul parintilor, de vorbe dulci, frumoase, gesturi parintesti, iar daca nu au parte aceste afectiuni se inchid in sine. Si parintii mei se certau si tot asa, eu numai eram atat de comunicativa si asa mai departe. Poate ca s-a saturat sa tot auda aceleasi reprosuri, sau cum ati spus si dumneavoastra, tatal ei sa nu o mai innebuneasca cu acceasi chestie.Nu are cu cine iesi afara asta, nu inseamna ca trebuie sa o dati afara din casa.Incercati sa nu va mai certati in fata ei deoarece imaginile astea i se tiparesc in mintea unui copil si pe viitor il va afecta. Dumneavoastra ca mama ar trebui sa-i fiti cea mai buna prietena si credeti-ma ca stiu foarte bine ce vorbesc, si eu am trait prin asta, prin lipsa unei mame, unei persoane care la un moment dat era totul pentru mine, ca apoi peste noapte sa vad ca numai e. Ma rog, incercati sa va apropiati de ea, sa discutati ca de la prietena la prietena si apoi de la mama la fiica, incercati mai intai sa-i fiti prietena, nu o mai criticati, ascultati-o, ajutati-o si da-tii sfaturi. Fiti aproape de ea.De asta are nevoie. Succes

E o vorba din popor"AI 17ZAMBESTE!"ar trebui ca Dvs. si soltul Dvs. sa o luati cu incetul si in primul rand cu scuzeleiertati-ma daca sunt asa directa dar ii cam datorati niste scuze pentru felu in care v-ati purtat cu ea, bineinteles nu ingenunchiati in fata ei, ci intr-o discutie serioasa si neaparat calma, incercati sa-i explicati ca ati fost asa datorita faptului ca doriti ceea ce e mai bun pentru ea la fel ca toti parintii si vorba fie in lumea din ziua de azi uneori ti-e frica si copilu in aprca sa ti-l duci, vorbiti calm cu ea si luati-o usurel eventual daca are cateva colege cu care se intelege bine vorbiti si cu ele si intr'o zi sa treaca pe la fiica Dvs. fara ca ea sa stie insa si incercati sa o atrageti in bucatarie spre a gati ceva dulce, iar daca refuza insistati insa cu zambetul pe buze si chiar daca are 17 ani transformati totul intr-o joaca faina imprastiata prin parul vostru si asa mai departe. M-as bucura tare mult sa reusiti sa o faceti mai sociabila si nu mai fiti duri cu ea pentru ca e o varsta frumoasa si sunt sigura ca si ea isi doreste amintiri frumoase de la 17 ani. Apropo, aranjati o seara intr-un club cu clasa ei, si alte seri distractive fara ai zice IESI AFARA! e dureros, lasati'o sa faca ceea ce va face de la sine fara a fi fortata.
Mult succes!