Revin cu o problema: parintii mei, in special tata.S-a imbatat din nou si a inceput sa faca crize (d-alea mari), fix dintr-o prostie.Eu cum am auzit, m-am dus la el sa-l potolesc.Mama deja incepuse sa planga, el tipa, pe mine ma durea capul...Totusi,in momentele astea, cand stiu ca tot ce face si spune e gresit, ma cert cu el mai rau ca mama.De fapt, ea nu mai spune nimic, ii iau eu apararea.Si de aia tata mai are putin si ma si bate.Dar nu-mi pasa, il contrazic in tot ce spune gresit si ridic si eu tonul, daca altfel nu se poate.A devenit insuportabil, m-am saturat.I-am zis mamei sa faca ceva (i-am sugerat sa divorteze) si mi-a zis ca ii e frica, ca da cu piciorul la 25 de ani de munca si asa si e.Acum spune mereu ca si-a ratat viata, mie mi-e groaza de viitor.Ma gandesc ca trebuie sa-mi fac si eu un rost, dar mi-e groaza s-o las singura cu el.Parca ma uraste. Uraste tot.De fapt, toti uram totul. Tata isi uraste viata, mama la fel, eu la fel...de frate'meu nu stiu. Familia asta nu numai ca nu-i unita, dar nu ne vine nici un chef sa facem ceva "ca intr-o familie".
Eu o sustin pe mama, desi ma gandesc ca si lui ii e greu, dar nu pot sa-i dau lui dreptate cand face ce face.Sunt hotarata sa nu mai vorbesc cu el, pentru ca spune si face prostii care dor.Crede ca numai el are dreptate, ca el e stapanul, dar nu e asa si vreau sa-l fac sa-si dea seama ca ce face nu e bine...dar nu ma inteleg cu comunistii.
In fine, intrebarea e: eu ce ar trebui sa fac acum? La cat de des face tata crize, ar trebui sa stau mereu intre ei si trebuie sa-mi fac si eu viata mea.Si totusi...nu pot s-o las pe mama singura.Ce fac?
Si mai am o problema: cand ii iau apararea mamei,ma tin tare,dar dupa aceea mama se duce in camera si plange si sunt si eu daramata si ma duc pe unde apuc sa plang (baie, bucatarie) ca nu pot sa plang sa ma vada ea, sau mai ales el si mai mult tin in mine.Ma termina cu nervii,imi vine sa-mi fac bagajul si sa plec direct,dar revine iar problema ca nu pot s-o las singura pe mama.
Iubitul meu e langa mine si ma sustine, e super-intelegator, dar ei ma termina pur si simplu.Deci care e solutia, stie careva?

Ce la determinat să devină alcoolic?

Nu stiu daca divortul e solutia perfecta dar pentru inceput s-ar putea desparti ca fiecare sa mediteze sa se poata lua o hotarare, ori tata-l tau isi schimba comportamentul si ramaneti o familie ori se ajunge pana la urma la divort[asta nu-i viata ca femeia sa fie mereu calcata in picioare]

Cabinet de mediere, daca nu instanta divort, partaj, si viata isi urmeaza cursul.

Din pacate problema generatiilor mai vechi este aceasta mentalitate de a pierde tot prin divort. Eu in locul tau as incerca sa-i vorbesc mamei foarte deschis, sa-i spun toate preocuparile si fricile mele. Spune-i ca ai vrea sa-ti faci si tu un rost al tau, dar ca atata timp cat ea va sta cu el, si o vei stii in acele conditii tu nu vei reusi sa-ti faci planuri de viitor. Explica-i ca o vei sustine in tot, si ca nu va ramane singura, ca in cazul unui divort o sa aiba tot sprijinul tau.
Din pacate cu persoanele care au ales calea bauturii este greu de vorbit, chiar daca vorbesti intr-un moment de luciditate, nu va intelege oricum, dar poti incerca, ia-l deoparte intr-o zi si vorbeste-i si lui, dar pe un ton decis, si explica-i si lui ca suferi cand o vezi suferind pe mama ta, si ca tu esti de partea ei, si ca sustii divortul.
Bafta si iti doresc zile linistite!

Mama ta este inconstienta, ce daca pierde 25 de ani de munca? Viata nu se termina cand divortezi, spune-i sa divorteze, explica-i tu ca nu trebuie sa isi distruga restul vietii pentru ca nu vrea sa treaca printr-un divort.
Si eu am trecut prin aceeasi situatie dar imi pare bine ca totul s-a intamplat asa cum s-a intamplat deoarece m-am maturizat mai repede, am vazut ce este prostia si alcoolismul si mi-am propus sa realizez ceva in viata nu sa o las sa treaca pe langa mine si sa ajung asemeni tatalui meu.

Buna Hipsterita,

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente

In aceste momente nu poti sa te intelegi cu el pentru ca nu judeca. Acum "vorbeste" bautura din el. Vorbeste cu el a doua zi cind nu este sub influenta bauturii. Explica-i (daca se mai poate acum) ca tocmai bautura ii distruge viata si degeaba se razbuna pe ceilalti. Daca nu intelege, mama ta nu va avea de ales. Va trebui sa divorteze. Asata nu este viata. Se gindeste la ce a adunat in 25 de ani? Dar daca ramine cu el cu ce se alege? Cu sanatatea distrusa si poate (Doamne fereste!) el va incepe sa vinda lucruri din casa pentru bautura. Daca se despart, mai salveaza ceva. In primul rind sanatatea si linistea ei. Si cum spui, iti incurca si tie viata. Vrei sa te sacrifice amindoi pentru a fi tu paratrasnetul din familie? Mda, nu este cea mai fericita solutie, eu sint impotriva divorturilor, dar unde nu se mai poate altfel... Curaj!

Viata e o lupta.si eu am avut dea face cu un om cu pronlema asta.si m-am gandit dupa ce a murit ca nu am facut tot posibilul pentru a-l ajuta.

Buna, imi pare rau de situatia prin care treci in momentul de fata, insa atunci cand vine vorba de alcool, foarte greu te intelegi cu acel om. Pacat ca in cazul tau este vorba de un parinte, singura solutie ar fi sa incercati sa-l internati la o clinica de dezalcoolizare (desigur, daca reusiti). Daca nu, si tot nu aveti incotro si trebuie sa locuiti cu el sub acelasi acoperis, incercati sa-l ignorati, sa-l exludeti din discutiile si activitatile de familie, poate (sper eu) doar asa se ve trezi la realitate. Succes si sa te auzim cu bine.

Buna...
Inteleg ca situatia de la tine de acasa e greu de suportat si sincer nici nu stiu prea bine ce sfat ar fi cel mai bun in astfel de situatii.

Totusi e bine sa fii alaturi de mama ta asa cum ai fost si pana acum, dar in acelasi timp sa incerci sa te detasezi de problemele de acasa fiindca ai si tu viata ta pe care trebuie sa o traiesti asa cum iti place. Incearca sa te strecori printre problemele de zi cu zi pentru a-ti face timp si pentru tine; fa lucruri care iti plac si care te fac fericita, stai de vorba cu iubitul tau daca simti ca el te intelege. Ideea e ca trebuie sa faci ceva ca sa mai alungi din stresul asta fiindca altfel ajungi la balamuc.

E bine ca nu plangi de fata cu mama ta deoarece asta ar descuraja-o si mai mult si e bine ca nu o faci nici de fata cu tatal tau fiindca asta i-ar da satisfactie- sa te vada infranta. Nu trebuie sa te dai batuta niciodata chiar daca de multe ori simti pur si simplu ca nu mai poti. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa tii totul in tine. Discuta cu cineva care stie sa te asculte si sa te inteleaga, iar daca nu gasesti pe nimeni de incredere, aici suntem noi-comunitatea TPU- sunt sigura ca mai sunt printre noi persoane care se confrunta cu probleme de genul asta ca doar violenta in familie e la moda si inca tot timpul.

Din pacate nu cred ca poti face ceva pentru a-ti aduce tatal pe calea cea buna, mai ales ca el nu va face nici cel mai mic efort ca situatia din familia voastra sa se imbunatateasca. Personal, eu detest alcoolicii pentru ca stiu ca acolo unde sunt ei, toti cei din jur sufara de pe urma lor si sunt nefericiti.

In alta ordine de idei, sunt de parere ca mama ta nu ar trebui sa stea toata viata alaturi de un astfel de om, iar tu nu vei putea fii intotdeauna acolo ca sa o aperi asa ca ideea divortului este cea mai buna. Inteleg ca acum circumstantele fac ca acest lucru sa fie greu de realizat, insa peste cativa ani tu o sa fii pe picioarele tale, nu o sa mai depinzi de ai tai si fratele tau la fel. Atunci nu va mai avea niciun rost sa stati (tu, fratele si mama ta) alaturi de tatal vostru. Poate ca in urma divortului mama ta va pierde mult din punct de vedere material, dar ce conteaza- important e sa te poti bucura pana la urma de viata asta care oricum e asa cum e.

Asadar eu te sfatuiesc sa nu te lasi niciodata. Daca problemele nu pot fii rezolvate chiar acum, va rasarii soarele si pentru voi candva. Nu renunta.

Apropo, scuze ca ma lungesc cu vorba, am avut niste vecini care aveau exact aceleasi probleme- un tata betiv si violent, o mama supusa si cu frica de Dumnezeu, doi copii complet derutati si cu ganduri de plecare cat mai repede de acasa. Fata si-a terminat scoala, si-a facut un rost in viata, iar apoi a venit si si-a luat mama de langa tatal care intre timp isi pierduse de tot controlul. Acum tatal umbla singur pe strada, de la un bar la altul, si isi injura tot timpul nevasta si copiii plecati. Ce sa-i faci, asa i-a trebuit.

In fine, sper ca te-am putu ajuta cu ceva, macar cu o vorba buna.
A... si mai e ceva ce nu ti-am spus, te apreciez mult pentru curajul tau si pentru faptul ca in ciuda a tot ceea ce ti se intampla reusesti sa mergi mai departe.