Sa intimplat o mare tragedie pentru mine. a decedat tatal meu si era tinar. avea numai 50 de ani si eu inca sunt micuta si nu rezist acestei situatii dificile. spuneti-mi va rog ce sa fac?
Condoleante! sincer imi pare rau pentru. moartea tatalui tau, si noi am fost copilasi cand a plecat tatal nostru printre ingeri, era foarte tanar si el avea doar 41 de ani, deh moarte nu te intreaba cati ani ai. E greu draga mea te inteleg toata viata o sa iti amintesti de el pentru ca el v-a ramane in inima ta si o sa-ti fie cumplit de dor, dar incearca sa fi tare si sa fi alaturi de mama ta. Pentru ca sunt sigura ca tatal tau de acolo sus in cer te vrea o luptatoare.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Condoleante...
Imi pare rau ca treci prin asta, sincer. Trebuie sa fii tare si sa stii ca tatal tau te va pazi mereu de acolo de sus.
Si nu uita ca el vrea sa fii fericita si sa il faci mandru!
Răspunde
Din pacate unica solutia cunoscuta e resemnarea.Si ar fi minunant daca ne-am putea resemna din prima, doar ca e ceva mai complicat:negam situatia si reactionam violent la orice incercare din partea oriciu de a ne spune o vorba buna, nu acceptam realitatea si zicem ca nu e corect ce ni se intampla.Corect sau nu viata merge mai departe si e bine sa o urmezi pentru ca ea nu te asteapta. Oricum il vei pastra mereu in suflet
Sunt sigura ca tatal tau si-ar fi dorit sa te vada realizata, fericita dar el va fi langa tine mereu.Fii puternica si nu uita:exista un timp si pentru ploi dar si pentru soare
Buna! tu ar trebuie sa te gandesti ca morti cu morti si vii cu vii. trebuie sa nu te mai gandesti la chestia asta fa-ti prietenie sti cat mai mutl de afara ocupate de scoala cum ai zis ca esti micuta fa orice in afara sa te gandesti ca tatal tau a murit. imi pare foarte rau pentru tine daca vrei sa vorbim mai mult si sa te mai ajut cere-mi idul pe privat si o sa til dau. pa, pa
Lory, scumpo, nu poti sa faci nimic. Uneori trebuie sa lasam totul pe mana sortii. Poate ca asa e bine. Iarta-ma, nu am pierdut niciodata pe cineva apropiat sau drag mie dar imi pot imagina cum te simti dar sincer nu cred ca trebuie sa gandesti asa. Viata ta nu se termina aici. Intr-adevar e greu sa pierzi pe cineva dar batranii au o vorba: cel care moare si ne iubeste ne vegheaza de acolo de unde e. Poate ca la unii li se pare aiurea. Si mie... cateodata. Dar tu trebuie sa fi tare si sa treci peste toate cu fruntea sus. Ai o viata inainte si trebuie traita din plin. Toti trecem prin greutati dar daca nu le intalnim nu stim ce inseamna viata si cum se traieste. Nu zic ca e un lucru bun ceea ce ti s-a intamplat, ba din contra. Imi pare sincer rau! Dar ai sa vezi ca o sa treci peste toate 
Sincere condoleante!
Sa mergi la un psiholog. El te va ajuta sa treci peste toate astea. Condoleante.
Sunt sigur ca tu l-ai iubit mult pe tatal tau.
El acum este in ceruri fericit si mandru ca esti fiica lui.
O sa fie ingerul tau pazitor si te va apara de negazuri.
Poti sa te descarci cat vrei, insa nu uita un singur lucru: Te va iubi si proteja mereu. Sper sa treci cu bine peste aceasta intamplare nefericita.
Dumnezeu sa-l ierte!
Imi pare asa de rau pentru tine! Condoleante! Incearca sa fii mai aproape de cei dragi din familie, sa te implici in tot felul de activitati pentru a nu sta tot cu gandul la necaz si pentru a elibera emotiile inabusite, sa dormi si sa mananci suficient ca sa nu te imbolnavesti si sa aiba mama inca un necaz. Trebuie sa te intaresti si sa rezisti fiindca nu se poate face nimic in acest caz.
Dumnezeul sa-l ierte! Este moment greu. Fi sigura ca te va veghea de acolo unde este!
Condoleante.
Imi pare rau pentru tine! dar nu prea ai ce face. Trebuie doar sa incerci sa accepti situatia, e greu, inteleg, dar nu poti face altfel.
Nu trebuie sa fi tot timpul suparata de acum inainte din aceasta cauza. asta e cursul vietii, copiii tai vor ramane fara parinti si tot asa. Toata lumea moare, trebuie sa ne obisnuim fii tare!
Trebuie sa nu te dai batuta.Viata merge inainte, iar tatal tau te vegheaza de acolo, de sus.Incearca sa-l faci mandru de tine, si sa nu uiti de el!
Condoleante...
Din pacate, o sa te obisnuiesti cu suferinta. Te inteleg perfect, tata a murit cand eu aveam 7 ani si el 37. Sunt 24 de ani de atunci, dar inca il mai astept in fiecare zi si mi-e sfasietor de dor de el. N-o sa ma vindec niciodata, dar stiu ca ar fi mandru de mine pentru tot ce am realizat, eu fetita fara tata, si asta ma face sa merg mai departe.
Condoleante
imi pare sincer rau
fiitare si mergi inainte tatal tau va fi mandru sa te vada ca excelezi in viata el te priveste de-acolo de unde e
Imi pare rau, stiu prin ce treci, acum trebuie sa fi cat mai apropiata de mama ta, va aveti una pe alta poate asa veti trece impreuna peste aceasta tragetie...
Nu ma pot abtine sa nu-ti raspund! Stiu suta la suta ca la varste fragede e greu sa accepti ca moartea e un fenomen natural si normal.Insa daca taticul tau a plecat la numai 50 de ani nu prea mai e normal! Eu, necunoscand imprejurarile, te sfatuiesc ca, in cazul in care a suferit de vreo boala, sa te asiguri ca nu e una transmisibila genetic. In rest iti doresc putere si incredere in viitor!
Cateva vizite la mormantul lui, ce zici? Sa-i schimbi florile, sa-i cureti mormantul. Poate asa vei rezista mai bine psihic. Si sa-i vorbesti incet despre ce faci in viata, orice.
Mersi tuturor de sustinere. va ramin la toti datoare. mersi, mi-ati ridicat un pic morala de la pamint.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
