Ai sa inveti sa continui. Asa am patit si eu cu bunica acum cativa ani. Era in staredoarte proasta si ea, la spital s-a facut un pic mai bine, dar nu a rezistat. O iubeam mai mult decat pe oricine si nu o sa te mint, inca mai plang cand vorbesc despre ea, si probabil asa va mai fi mult timp.
Dar asta nu inseamna ca o sa stam de acum incolo intr-un colt si nevom plange de mila, ok? Nu uita ce te-a invatat si continua-ti drumul de unde ai ramas. Bucura-te ca a fost langa tine cat a fost si nu uita ca nu o sa dispara niciodata. Nu sunt o persoana credincioasa, dar cred ca sufletul ramane dupa moarte, iar daca tu vei crede la fel, va deveni real si pentru tine. Eu ii simt prezenta bunicii uneori si sincer, ma simt prost fiindca nu am continuat sa merg pe drumul pe care m-a dus. Am luat-o pe aratura si regret. Asa ca te rog, nu face greseala mea. Orice s-ar intampla, continua sa zambesti si urmeaza ce te-a invatat de-a lungul vietii. Egreu, dar stiu ca poti.
Multumesc foarte mult! Chiar m-ai motivat
Mi-au dat lacrimile când am citit, pentru că mi-am amintit de bunicul meu.
E foarte greu, te cred, dar trebuie să mergi mai departe. Bucură-te că l-ai cunoscut şi că l-ai avut alături. Gândeşte-te că mereu îl vei avea acolo, în sufletul tău.
Nu dispare.Isi abandoneaza corpul deteriorat si o sa isi ia altul cat de curand.
O sa va reintalniti daca ati fost apropiati. Poate o sa se nasca la tine in familie si o sa-ti dai seama de asta cand se va intampla.
Este dureros, te inteleg. Dar gandeste-te ca trebuie sa fi independent, puternic si cu incredere in tine Capul sus. Poate o sa simti ca cerul pica pe tine... ca ai pierdut pe cineva dar asta-i viata :'( Nu avem ce-i face.
Numai bine!