Salut, am 14 ani si sunt clasa a 8 a. In curand o sa fie examenul si eu as vrea sa merg pe filologie, la un liceu normal. Tatal meu este preot si ma obliga sa merg la seminar, iar eu nu suport meseria asta de preot. Eu nu sunt o pers. religioasa, adica cred ca exista Dumnezeu dar restul lucrurilor mi se par exagerate si fara sens. Stiu ca acum probabil o sa vina cateva persoane religioase si o sa comenteze dar asta este parerea mea,
Sa revenim, am incercat sa discut cu tatal meu despre unde vreau sa merg si ce vreau sa ajung de extrem de multe ori, dar cu el nu se poate discuta, de fiecare data cand aduc vorba de chestia asta ori de enerveaza ori tipa si zice ca nu merit nimic etc.
El are 45 de ani si a trait pe vremea comunismului si de aceea el nu e open minded.
Nu stiu ce sa fac ca sa il fac sa inteleaga ca nu vreau sub nicio forma sa ma fac preot...
M-ar ajuta niste sfaturi!
Ps: nu stiu daca e categoria potrivita
Ordonare:
După relevanţă
Ce nu intelegi tu este ca-l faci de rusine in fata colegilor, a episcopului si a tuturor enoriasilor, daca alegi sa mergi la un alt liceu, nu la unul religios, ca un fiu de preot ce esti.
Pentru el, faptul ca a picat sansa sa te educe in spirit religios este o mare durere, iar incapatanare ta il rusineaza si-l ingrozeste, de aceea nu se poate vorbi cu el si nu accepta sa mergi la alt liceu.
Nu amesteca comunismul cu religia, ca-s ca uleiul cu apa! Tu esti prea mica sa stii, dar preotii pe vremea comunismului erau huliti si alungati, erau marginalizati si au suferit destul, asa ca, numai comunist sa nu-l faci pe taica-tu ca un preot nu a fost niciodata comunist.
Ar cam trebuii sa-ti fie tie rusine de cum iti judeci tatal, mai ales cand nu intelegi ca educatia pe care ti-a dat-o si viitorul pe care ti-l pregateste, este pentru el ca o onoare de credinta, lui Dumnezeu.
RăspundeE alegerea lui unde vrea să facă liceul...zic din propria experienta deoarece si eu sunt la seminar de fete merg acolo obligată si plâng in fiecare zi
Răspunde
Wow, ceea ce înseamnă că ar trebui să-și clădească singur, cu propriile sale mâini nefericirea pentru că așa dorește tatăl său. De parcă meseria de preot nu implică în primul rând o evlavie, o sclipire venită din suflet, și reprezintă doar o meserie ca oricare alta. În opinia mea să știi cam așa ar fi, mai ales că am avut ocazia să stau la discuții cu un preot în timpul său liber, și chiar e o experiență deosebită după care rămâi cu întrebarea: "De ce i-ai săruta mâna unui astfel de om?".
Cât despre comunism, da, a reprezentat o perioadă foarte urâtă în istoria noastră, o parte înmormântală, atât în perioada sovietică, cât și în perioada național-comunistă. Dar află ce. Sfinții închisorilor au fost mai mult intelectualii legionari, care da, erau credincioși, dar nicidecum preoți. Îți dai seama ce mare lucru li s-a întâmplat preoților săracii? Nu-și mai primeau salarii monahale, și erau și ei nevoiți să muncească la cooperative, ca orice român de rând, pentru că nu au fost atât de curajoși ca elita intelectuală fascistă, ei doar predicau curajul, iubirea și încrederea în Dumnezeu, după care fugeau și se ascundeau în vechea biserică, actualul WC și puneau capul pe pernă, chiar dacă enoriașii lor cei mai efervescenți erau torturați în camere de 1 pe 1 de închisoare. Mă lași rece în ceea ce privește cearta pe care i-o adresezi unui copil care nu ȘI-A JIGNIT TATĂL, ci doar a căutat o explicație, bună sau mai puțin bună cu privire la mentalitatea lui.
Ia-ți inima în dinți și explică situația coordonatorului tău de acolo. Spune-i că nu ai înclinație în ceea ce privește teologia, și nu te poți concentra cu plăcere pe studiile de acest fel. Dacă te simți abuzată în vreun fel există autorități competente care să aibă grijă de asta. Nu-ți fie frică să ceri ajutor! Telefonul copilului este chiar pinned pe pagina de la categoria de "Adolescenți" (116 111) nu-ți fie teamă să-l folosești când ai nevoie de consiliere. Nu trebuie să fii obligată să faci nimic din ce nu-ți place, mai ales când acest nimic îți face ochii să lăcrimeze zilnic. Asta e problema noastră, a celor care au fost mult prea bine crescuți, ne-am supus mereu adultului, a figurii autoritare, care de cele mai multe ori reprezintă un tartor pentru noi, asta când organizarea statală figurează ca fiind democratică.
Acolo nu exista consilier...sunt doar călugărițe si surori, iar telefonul doar duminica.Ma rog de mama sa ma transfere dar nu vrea ca zice ca e scoala bună, dar și la noi in oras sunt destule școli bune...la mine e mai complicat deoarece ma vrea departe
Si eu am 43 ani si am trait in comunism dar is open mind, nu depinde de cand a trait, asa gandeste el.
Dai la ce liceu vrei, nu trebuie sa dai unde vrea tatal tau, asta e f clar, ai dreptul sa-ti alegi dupa dorinta ta.
Tu faci ce vrei tu, nu te lasi intimidata de ce vrea el, vb cu mama ta, ca daca dai unde vrea el, o sa fi nefericita si neimplinita si nu are sens.
Fi tare si tine-te pe pozitii, nu ceda, ca e viata ta in joc nu a lui.
Ai scris la categoria care trebuie.
Salut! La urma urmei e alegerea ta si viitorul tau. Daca nu iti place ceea ce vrea el sa faci, poti fie sa incerci sa ii spui ca poti urma un profil de filologie si sa te faci preot in viitor, iar la sfarsitul liceului sa faci ce facultate vrei tu, fiind deja major, sau poti pur si simplu sa treci codul liceului si profilului dorit ca si prima varianta, fara sa ii spui. Desi sunt destul de 'imorale' ambele variante, daca tu nu vrei sa te faci preot nu cred ca ar trebui sa urmezi aceasta meserie doar pentru ca asa vrea tatal tau.
Ah. Nu cred ca va functiona, insa poti sa ii propui sa incerci la seminar, iar daca nu iti place sa te transferi. Multa bafta!
Ar trebui să mergi acolo unde îți place! Dacă nu îl poți convinge pe tatăl tău atunci încearcă să convingi un adult să vorbească cu el. Poate v-a ține mai de grabă cont dacă v-a vorbi cu el o persoană adultă...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
