Salut. Am 20 de ani, iar mama mea nu mă lasă să ies din casă pentru că are atacuri de panică. Totul a început de la vârsta de 14 ani, pe timpul acela eu nu eram așa dornică să ies din casă, mă afecta doar faptul că lipseam foarte mult de la liceu, cu toate că aveam absențele motivate, lucrul ăsta îmi afecta notele, plus că simțeam nevoia să interacționez. Prin clasa a9a tremuram cum interacționam cu cineva, făceam atacuri de panică din cauza că nu eram obișnuită să vorbesc cei din jurul meu. În a11a a mai stat cu cineva(eu nu am tată) si am început să merg mai des, așa mi-a trecut și anxietatea. După iar a rămas singură și nu am mai avut cum să merg (eu cred că eram singurul adolescent care era fericit să meargă la liceu) îmi este foarte milă de ea, nu o consider vinovată pentru nimic, vreau doar să se vindece pentru că știu că mă iubește foarte mult. Nu am încercat niciodată să fug de acasă sau să merg la liceu fără să îi răspund la telefon și să nu îmi pese dacă îi este rău, mereu m-am întors din drum și știu că este o greșeală, dar nu am putut. Ea și refuza să meargă la psihiatru oricât aș ruga-o, la psiholog/psihoterapeut nu, pentru că nu vrea să iasă din casă. M-am săturat, mi-aș fi dorit să fi avut și eu o adolescență normală cum au alții sau măcar să pot visa la viitor. Sunt din ce în ce mai rău acum că am terminat liceul și stau doar acasă, am încercat să mă sinucid și nu mai am curaj, simt doar tristețe continuă. Vă rog frumos, ajutați-mă cu o idee, ce pot să fac?
Rabdare. Intamplarea face sa ai o mama abuziva, care te manipuleaza printr-o boala psihosomatica, o boala pe care psihicul ei bolnav ii ordona corpului sa o produca. Trebuie sa te te angajezi iar apoi, cand poti, sa pleci de acasa, sau, invers, sa pleci de acasa si apoi sa te angajezi. Pregateste momentul, cu rabdare, si o sa fie bine. Rabdare. Succes.
RăspundeMulțumesc frumos! O să încerc să mă gândesc la asta.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Alta cu sinuciderea. Bai oameni buni voi aveti idee cat e de scump sa mori?
Fa-ti hobiuri, alearga zilnic, invata orice e util pentru ceilalti si angajeaza-te, fa bani, ajuta-ti mama, discuta cu ea si explica-i faptul ca trebuie sa evoluezi ca sa nu repeti greselile ei.
Explicai ca vei sa devi un adult responsabil si ai nevoie de ajutorul ei.
Socializeaza, fa orice dar rupe cercul vicios in care ai intrat, si mai ales foarte important NU ITI MAI PLANGE DE MILA. Tu esti singura responsabila pentru deciziile luate. Fi optimista si o sa vezi ca lucrurile se vor schimba in bine.
RăspundeChiar nu vreau să îmi plâng de milă, simțeam nevoia să mă descarc undeva. nu am cum să mă angajez, să îmi fac hobiuri, să fac nimic, nu mă lasă... asta mi-aș fi dorit și eu să fac, în casă decât mă cert cu ea să facă ceva în legătură cu asta sau mă uit la filme, încerc să fiu mereu optimistă concentrandu mă pe telefon sau învățat. am tot auzit sfatul cu ieși afară dar la mine nu se aplica
O sa incerc sa iti zic cat mai dragut posibil.
BAI FEMEIE, AI 20 DE ANI. Comunica cu mama ta, si explica-i clar ca pentru a deveni un adult responsabil, trebuie sa iti asiguri un venit pentru a avea grija de tine si de ea mai tarziu. Stand in casa nu ai cum. E imposibil sa evoluezi.
Nu înțelege deloc, după ea ar vrea să mă mărit acum (unde să îl găsesc) și să îi aduc ginerele acasă să stăm toți...
Încearcă să te angajezi undeva! Poate te ajută să te simți mai bine să intri într-o rutină, să socializezi cu diferite caractere de oameni.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
