Am 21 de ani si nu stiu cum sa incep sa-mi spun problemele:nu am niciun prieten si nici prietena, nu am suport familial deloc pentru ca nu imi inteleg problemele.La job am un sef care ma jigneste tot timpul fara motiv desi eu incerc sa fac tot ce spune el iar in timpul liber nu fac altceva decat sa stau ca tristul in casa pentru ca repet desi am familie decat sa ma cert cu ei mai bine stau in camera mea.In rest ce pot sa spun in copilarie in scoala am fost abuzat fizic de mai multe ori probabil din cauza ca eram timid.Iar cu scoala am avut problema ca n-am putut lua bacul din cauza matematicii, asta este nu o pot intelege, am avut probleme din totdeauna la materia asta.Cred ca trec printr-un fel de depresie pentru ca nici la locul de munca nu am cu cine comunica, sunt oameni mai maturi decat mine de 45+ asa ca nu stiu.....Imi este foarte greu simt ca este singurul mediu (online)in care ma pot exprima liber pentru ca problemele mele nu sunt ascultate de nimeni, pur si simplu nu sunt ascultat de nimeni. Cateodata incerc sa ma uit la seriale sau sa ma joc dar degeaba simt uneori o tristete prea apasatoare in orasul de unde sunt eu afara nu am ce face, este foarte mic, nu este decat un parc si o biserica (no offense) nu sunt un tip religios adica nu genul ala care merge duminica si se roaga in schimb prefer sa stau la pc si sa citesc chestii legate de orice sau documentare.In plan sentimental sunt varza neavand anturaj nu prea cunosti nici fete sau cel putin asa zic eu.Am crescut de mic copil fara tata si poate asta ar fi una dintre probleme vedeti voi tata nu a vrut sa tina legatura cu mine deloc nici macar de un ce mai faci...mai am o sora dar cu care nu prea vorbesc, este plecata in strainatate si nu are timp.Multumesc ca v-ati pierdut timpul ascultand niste lucruri din viata mea de zi cu zi.

Iti versi of-ul pe "ciberdependentul" George?!
Fa un prim pas pentru a scapa de dependenta ---- inlocuieste timpul pierdut in fata calculatorului cu orele de meditatii la matematica! Orice om cu mintea-ntreaga finalizeaza ceea ce a inceput!
Un profesor care se ocupa cu meditatii stie "cum" si "cata" matematica sa faca cu tine pentru un sase la examen.

p.s.Viata online sau ciberdependenta " este expresia unei patologii, care apare in mod evident mai ales la persoanele mai fragile psihic sau care traiesc intr-un mediu familial mai complicat si are urmari asupra creierului", spunea un psihiatru.

Draga George, de situatia in care esti acum, esti singurul raspunzator! Parintii nu au nici o vina, pentru faptul ca esti singur sau ca preferi sa stai singur in casa.
Alegerea este a ta, ca doar nu te-au legat parintii de calorifer la varsta asta.
Invata sa-ti ia raspunderi si sa accepti ce decizii iei, fara sa acuzi pe altii, pentru deciziile tale.
Poti schimba situatia in care esti, foarte usor si foarte repede! Iesi din caza zilnic, intalneste-te cu colegi de servici, cu prieteni, cu rude, cu vecini. daca nu ai prieteni, fa-ti!
Saluta oamenii, fii politicos, vorbeste-le frumos si vei ramane placut surpins, sa vezi ca oamenii iti raspund inapoi frumos.
Lasa mediul online si serialele, ca nu-ti adc nimic bun intr-un viitor realistic. cel putin, nu te mai plange nimanui pentru ceea ce refuzi sa accepti si sa faci, pentru ca, esti singurl responsabil de situatia in care esti!
Ma repet, nu cred nici o secunda ca familia ta este vinovata de singuratatea ta!
Esti singur, pentru ca ai ales singur asta, preferand sa te inchizi in casa si sa te izolezi de lume.
Ei bine, daca nu schimbi situatia asta, nu te astepta ca sa fii cautat de fete la tine in casa.
Mai lasa naibii mediul online, ca nu te ajuta cu nimic, dimpotriva, te baga in depresii si vei ajunge singur si virgin, la 40 de ani.

Mie imi pare a fi doar depresie.
Daca prin abuz fizic te referi la "bullying" in curtea scolii, cred ca peste jumatate din noi am patit asta. Poate fi considerata o etapa a copilariei
Iar din ce am vazut eu, "smecherii" din generala si liceu, nu prea ajung oameni de nici un fel, rateaza tot ce tine de maturitate.
Cresterea fara tata sigur are efecte asupra ta, insa nu ai de ce sa te simti inferior, dimpotriva.
Ratarea bacului chiar nu inseamna nimic, decat daca ti-ai fi dorit mult o facultate.
Cauta-ti niste hobby-uri, creaza-ti ceva al tau (masina, camera, casa, drona, motocicleta, ATV), gaseste o metoda de a te bucura de banii pe care ii castigi.
Daca seful tau e nesimtit, cauta-ti din timp un alt loc de munca; e criza de angajati peste tot in tara.

De unde venim și încotro ne ducem? Care este rostul nostru pe pământ?
Dacă nu ne-am pus astfel de întrebări, atunci acum este timpul. Iar dacă trăim cu astfel de întrebări, atunci suntem în situația să și găsim răspunsuri. Și dacă vom găsi răspunsul corect, atunci ne vom simți și împliniți. Și vom găsi răspunsul corect dacă îl vom căuta unde trebuie; dacă îl vom căuta cu toată inima.
Mă regăsesc în descrierea vieții tale. De la 14 ani am inceput să îmi pun astfel de întrebări. La școală și acasă, pe stradă chiar, erau oameni care prin comportamentul lor făceau de râs rasa umană. Nu-mi plăcea viața aceasta, nimic din tot ce vedeam și auzeam. Nu aveam gândul sinuciderii; ci îmi spuneam că trebuie să existe o viață mai bună decât aceasta de care eram înconjurat; și această viață bună și frumoasă trebuie să fie chiar aici pe pământ. Pentru că eu gândeam așa: deci dacă eu sunt bun, atunci și ceilalți oameni puteau să fie buni; dacă eu eram un băiat cuminte, atunci și ceilalți oameni puteau să fie așa.
La vârsta de 20 de ani am ajuns să cunosc viața aceasta pe care o căutam, atunci când am ajuns să cunosc pe Dumnezeu. Sau mai bine spus când am fost cunoscut de El; atunci când mi S-a descoperit.
În natura lor, oamenii sunt răi; rareori în situații prielnice, conduși de sentimente, ei își arată compasiune și bunătate. Dar acestea nu sunt principii, ci impulsuri de moment. Pentru că și dacă li s-ar oferi ocazia și contextul, ei ar face răul în aceeași măsură în care și-au manifestat binele.
Dragostea este un principiu, și nu un sentiment sau impuls de moment. Și aceasta se găsește numai la Dumnezeu și la toți aceia care și-au însușit caracterul Său.
Oamenii nu ne pot oferi decat dragoste din impuls, din sentimente, și o viață limitată. Numai că noi am fost creați cu nevoi mult mai mari decât ni le pot oferi oamenii, lumea. Pentru că noi suntem de neam din Dumnezeu, pentru că suntem copii Lui, așteptările noastre, nevoile și dorințele noastre sunt legate de Dumnezeu. Avem nevoie de pacea Lui, de dragostea Lui, și de o viață cât viața Lui! Noi nu trebuie să ne mulțumim cu mai puțin. De fapt, nici nu putem să fim mulțumiți cu mai puțin. Chiar dacă murim, noi putem să fim invitați tot la fel cum a înviat și Domnul Hristos. El a murit în locul nostru tocmai pentru ca Dumnezeu să ne poată oferi iarăși viața veșnică pe care am pierdut-o în grădina Edenului.
Cei cu bani, într-adevăr se pot bucura într-o anumită măsură de anumite privilegii aici pe pământ, privilegii care pot dispărea peste noapte; dar numai omul mântuit de Dumnezeu poate fi pe deplin fericit, împlinit. Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului; nu contează nici banii oamenilor, nici că au relații sau nu au. Ci Dumnezeu se uită la inima omului, la sinceritatea și disponibilitatea și dorința inimii de a căuta pe Dumnezeu. Și nimic altceva de pe pământ nu poate înnobila mintea și inima; nimic altceva nu poate sfinți caracterul.
Ce vreau să spun, este că a sosit timpul să cauți să cunoști pe Dumnezeu, chiar dacă El nu Se găsește departe de noi. Că noi oamenii ne naștem cu vrăjmășie față de Dumnezeu, acesta este un lucru cât se poate de normal. Se întâmplă lucrul acesta nu pentru că noi am avea dreptate și Dumnezeu ar fi nedrept; ci pentru că vrajmasul omului și al lui Dumnezeu a reușit să își pună amprenta asupra naturii omenești.
Caută dar să cunoști adevărul și îl vei găsi. Noi trebuie să credem că Dumnezeu ne iubește și caută binele nostru mai mult decât ni-l dorim noi. Lasă această credință să pună stăpânire pe mintea și inima ta, decât să lași ca necredinta și îndoielile să stăpânească peste tine. Acestea de pe urmă îți vor face rău. Caută pacea Lui Dumnezeu și o vei găsi.

E poza ta la profil?

Cauta-ți o fată pocăită de obicei ele ar trebui sa fie cam asa cum zici tu în întrebare.

Am citit, am ascultat. Dar mai departe? Ce ai de gand?
Compatimirea nu ajuta pe nimeni. Daca-ti lingem noi "ranile" sufletesti nu te ajuta sa devii mai bun, ci doar sa te accepti asa cum esti acum (esti sigur ca de asta ai nevoie?)

Uite care e treaba. In viata nu dai numai peste lapte si miere. Vor fi tot timpul si oameni mai rai/jignitori, mai ales ca vor profita de tine, vazandu-te mai vulnerabil.
Nu stiu unde lucrezi, la ce te pricepi, incepe mai intai sa schimbi locul de munca.
Apoi fa un sport sau gaseste un hobby, unul care presupune sa iesi afara din casa, asa mai cunosti lume. La fel si pe net, poate gasesti un grup de interes (poate gasesti pe cineva care iti seamana in gandire/comportament/pasiuni/interese, poate asa te mai imprietenesti un pic cu cineva).
Solutii sunt, dar trebuie sa ai niste ambitie si niste incredere in tine. Altfel nu iesi din starea asta.
Esti inca tanar, ai un viitor inainte. N-a trecut inca timpul pe langa tine asa rau, ai ratat doar niste sanse mai bune (pentru educatie, joburi), dar nu e inca totul pierdut.

Ma aflu in acelasi situatie, 0 prieteni, -0, 0 prietene
am colegi de lucru dar majoritatea is trecuti de 40, cu cei de varsta mea cu majoritatea nu am ce vorbi, iar cu aia cativa cu care as avea ceva de conversat nu stiu cum sa ma adresez, adica practic nu ne cunoastem

Stiu ce vrei sa zici. Am fost in aceeasi situatie, din cauza scandalurilor din familie si alte criterii, eram la fel, aproape ca m-am izolat in casa mult timp, stateam la pc toata ziua, coboram afara doar cand trebuia sa iau ceva de la magazin. Dami in pm un nr de whatsapp sau pagina de Facebook, stiu de ce ai nevoie, te pot ajuta sa te ridici, nu mi-a intins nimeni mana cand am fost in depresie, si mi-a fost tare greu pana am iesit singur din ea, dar am invatat multe, de asta, daca vad pe cineva care sta singur in intuneric, intru in acel intuneric si il trag afara, pentru ca stiu cum e sa stai acolo ani de zile cu spiritul frant, astept sa imi raspunzi.

Din pacate asa este la noi in orasele mici,asa este si in cazul meu, Situatia ta este trista dar nu este totul pierdut, ai avantajul ca esti inca f tanar si poti sa repari multe, Sfatul meu este sa lucrezi acolo ceva si nu te lasa ani de zile sa nu faci nimic, asta daca nu vrei sa pleci pe cont propriu in alta localitate cu perpective mai mari.
Nu trebuie sa te afecteze ca nu ai prietena esti inca tanar, eu am 30 si nu am avut gandeste te. Problema ta cu serviciul si colegii mai in varsta o inteleg f bine, nu am si eu cu cine sa ies o data la o terasa sa bem ceva. Secretul la reusite este curajul, si cei care au avut curaj sa paraseasca locul natal au ajuns bine chiar daca la inceput parea ca nu fac nimic cu timpul s-a dovedit contrariul.

Apucă-te de un sport, serios, aşa ai un motiv să ieşi din casă şi să cunoşti alți oameni cu preocupări comune cu ale tale.
Sau măcat apucă-te de sală, dacă eşti mai puternic, puțin mai bibe făcut vei prinde încredere în tine, vai fi mai atrăgător şi chiat nu ai nimic de pierdut. Ai 21 de ani, nu 40, nu ai pierdut cine ştie ce.
... nu trebuie să renunți neapărat la mediul online, de ce să nu profiți de acest lucru? Ce îți place să faci? Poate îți place să te plimbi cu bicicleta. Poți să cauți pe Facebook grupuri despre biciclete şi să programați o ieşire cu bicicletele în parc sau la o cursă. Adică foloseşte mediul online ca să descoperi persoane noi şi după întâlneşte-te cu ele în realitate. Aşa deja o să aveți ceva în comun, o să vă cunoaşteți deja.

Că altfel ar fi cam ciudat să abordezi oameni străini pe stradă, cel puțin ciudat pentru tine.

Ar trebui să-mi urmez şi eu sfaturile. Nu am o situație prea diferită de a ta.
Şi aproape aceeaşi vârstă.

Încă ceva, pentru fete mai timide, sau mai cuminți, cu capul pe umeri etc. poți sa mergi la bibliotecă sau în parc.
Dacă zici că locuieşti intr-un oraş chiar aşa de mic poți să te muți.

Frate daca vrei putem sa vorbim sunt sigur ca o sa te fac sa te simnti mai bine

Salut. Situatia ta este una extrem de comuna la baietii crescuti in familii dezbinate. Motivul principal este ca nu ai avut un model masculin, iar o femeie nu poate creste un baiat singura din motive evidente.

Comportamentul feminin pentru rezolvarea problemei este razboiul psihologic, sa te faca sa te opresti din actiuni ca sa fie ea linistita, sa te faca sa te simti rusinat de tine ca sa te franezi singur, etc. Cel mai probabil simti mereu un conflict intre pornirile tale si niste senzatii de rusine/jena care te tin pe loc.

Ce iti sugerez:

1) Elimina din viata ta viciile - tigari, jocuri video, pornografie, seriale. Cand faci astea doar te vei simti vinovat ca pierzi timpul si nu faci nimic bun pentru tine, accentuandu-ti depresia

2) Apuca-te de sport -ridicat greutati

3) Apuca-te de o arta martiala, sau un sport de contact - Iti recomand box pentru inceput. Nu te duce la BJJ sau MMA pentru ca alea te invata sa te intinzi pe jos.

4) Citeste carti care te vor face sa intelegi ce ti-a lipsit.

Daca vrei o lista de carti da-mi mesaj pe privat.

Daca esti timid nu prea ai ce face. Cu timiditatea nu atragi femei. Ori te schimbi ori ramai asa. Si eu sunt timid si am ales sa raman asa si sunt constient ca n-o sa atrag vreodata o femeie. Mai insuportabila decat asta este batjocura familiei care rade de mine si imi reproseaza ca de ce nu am prietena. Cand le aud gura chiar ca imi vine sa nu mai ies din camera. Din cate se pare, cel mai usor mod de a iesi in societate si a intra in contact cu lumea este sa mergi la sala pentru ca acolo o sa gasesti oameni cu interese comune cu ale tale. Eu cat am fost in Romania mereu m-am inteles bine cu cei din salile de pe unde am fost. S-ar putea sa-ti faci astfel prieteni dar iti zic cu certitudine ca n-o sa-ti faci o prietena acolo pentru ca acolo nicio femeie nu da doi bani pe tine. Mai toate stau doar cu telefonul in mana si castile in urechi si nu mai exista nimeni in jurul lor.
Eu cred ca cel mai usor mod sa-ti faci o prietena este sa-ti gasesti un job unde lucreaza si femei. Acolo interactionezi cu ele ore intregi pe zi, mai mergi cu ele in pauze, le mai dai o cafea, le mai ajuti la ce lucreaza ele si asa le dovedesti ca-ti pasa de ele. In rest nu prea vad unde, la sala nu prea ai cum, in cluburi gasesti poate 90% numai femei care vor aventuri de o noapte, poate mai ai o sansa si la facultate daca scapi de timiditate desi am auzit ca nici acolo nu da nimeni doi bani pe tine.

"sunt oameni mai maturi decat mine de 45+ asa ca nu stiu"
Si ce? Eu cred ca intotdeauna m-am inteles mai bine cu cei de peste 30-35 de ani (doar ei m-au tratat ca pe un adult) pentru ca in general am fost luat de sus de cei de varsta mea (am 20 de ani) pentru ca arat ca un copil de 13-14 ani. Maturitatea se reflecta in gandire, caracter si comportament, si abia apoi in varsta si aspect fizic.

Nu contează vârstă sa discuți cu cineva cred ca te ai inchis în tine si nu vezi decât ca nu esti vazut bine. Bacu poți să-l mai dai o data, stai si învață la matematică, cu sefu ai două variate una să-l confrunți sau sa nu-l bagi în seamă. Cât cu familia de nu le esti alaturi si nu spui problema ta ei nnau cum să ți fie alaturi. Iar cu tatăl tau tu nai nici o vină ca el e iresponsabil si nu-l interesează si da măcar din buni simt putea întreba ce faci dar na alți le lipsesc inima.

Salut,
Mă alătur și eu celor care încearcă să se dea măcar cu părerea.
Mesajul tău nu pare a fi o întrebare, ci mai degrabă nevoia de a vorbi, de a spune fără a fi rănit efectiv...

Situația nu este una ușoară, dar poate rămâne una dificilă dacă te complaci în această situație. Situația ta, frământările tale te fac capabil să ajuți pe alții (văd că te-ai implicat, dând răspunsuri pe acest site), și acesta poate fi un plus, însă e bine să ne folosim de astfel de experiențe să ne ajutăm și pe noi înșine.
Multe lucruri bune s-au spus deja și nu am să mai repet, ci voi încerca să fac un rezumat al lucrurilor pe care le-aș avea de spus.

Va fi necesar un efort de voință din partea ta pentru a face o schimbare. Din moment ce ne-ai scris, simți că ceva nu e cum ar trebui să fie.
Nu știu de unde ești, însă în ziua de azi există tot felul de grupuri care te pot ajuta să socializezi. De exemplu, unde locuiesc eu există „bresle" care se întâlnesc să facă trasee cu bicicleta sau se întâlnesc să alerge împreună sau se adună să meargă să ajute pe vreo bătrână sau merg la munte sau chiar PokemonGo în cea mai disperată situație. În astfel de contexte se formează relații. Bineînțeles că nu-ți vei faci prieteni imediat și mulți (oamenii azi sunt individualiști și egoiști), însă din 1 000 de oameni vei întâlni unul cu care să poți lega mai multe (dintre care poate fi și o fată).

Soluții există, insă nu există o cale ușoară. Sigur nu e pentru leneși. Pune-te pe treabă! Ambiționează-te! Cunoaște-te pe tine însuți! Vezi cine ești nu în raport cu ceilalți, ci în raport cu tine însuți, pentru că dacă fericirea ta depinde de alții, nu vei fi niciodată fericit. Și chiar și din online se poate să îți faci prieteni. La mine s-a întâmplat! Funcționează!

Și... ține-ne la curent, pentru că îți dorim numai bine!

Nu da vina pe faptul ca ai crescut fara tata, e doar un pretext ca sa nu te invinovatesti pe tine. Si eu am crescut fara tata, dar pentru aia am prieteni si stiu sa socializez. Ca sa te indrepti, prima data trebuie sa realizezi ca e doar vina ta.

Buna!
Ma regasesc in unele chestii spuse de tine.
Faza cu prietenii/prietenele... suntem identici. Lumea e atat de rea si barfitoare in ziua de azi! Ma uit la seriale, filme si imi place, mai ies pe afara si de cate ori ies raman socata de oameni.
La faza cu tatal... sunt cam la fel, am tata dar nu a locuit cu mine si toata adolescenta m-a facut sa ma simt ca un rahat, in copilarie avea mereu treaba cand voiam sa il vad (macar de era adevarata treaba ca are multa treaba. nu avea, era prin baruri).
Nu am frati sau surori...
Eu am ajuns la concluzia ca trebuie sa fim happy asa cum suntem momentan, pentru ca altii sunt cu o gramada de probleme grave si ar da orice sa fie ca si noi.
Un psiholog te poate ajuta, eu nu imi permit sa merg mereu pentru ca o sedinta costa si 100 de lei si na... este greu! Daca tu iti permiti, du-te la un psiholog pentru ca, mai mult ca sigur te vei simti mult mai bine.
Nu ma asteptam sa ne asemanam asa de mult in unele chestii!
Sa ai o zi buna, George!

Mergi la psiholog. Incearca sa-i explici mamei tale ce ti se întâmplă si poate te înțelege. Mai ieși din casa si fa ti prieteni... macar incearca. Multa sănătate!