Salut, am 23 de ani si intrebarea ce urmeaza sa fie pusa este adresata barbatilor (in adevaratul sens al cuvantului) de peste 30 de ani.
Vreau sa-mi intemeiez o familie (cel putin am de gand sa fac asta) dar nu ma simt pregatit (nu ma refer financiar, ci psihic si mai mult, nu stiu cum sa abordez anumite probleme, ce anume ar trebui sa stiu cand ma mut cu viitoarea sotie de exemplu)
Ce sfaturi importante ati putea sa-mi oferiti in contextul asta si ce sfaturi v-ar fi fost utile la inceput de drum dar nu le-ati auzit la nimeni?
Multumesc anticipat!

La 23 ani probabil nici nu e cazul de familie inca mai ales ca nu simti asta.

Sunt femeie, dar îți spun atat din perspectiva mea cât și a soțului niște lucuri.

În general când te îndrăgostești și iubești nu mai ți cont de atâtea chestii, ci pur și simplu simți ca vrei sa fi cu persoana aia, ca vrei sa stai cu ea și atât.
Ideea e ca pana sa ajungi sa te îndrăgostești și sa iubești trebuie sa ști ca e foarte importanta stabilitatea ta financiara, emoțională și psihica.Asta inseamna sa fi independent, sa ai planuri maleabila ce pot coorela si cu altcineva (adică sa nu fi individualist.mai pe scurt sa poți sa ii acorzi importanta și atentie persoanei de lângă tine,nu sa ai activități sau planuri ce nu au cum sa o implice sau chiar din contra,ce sa o tina pe dinafara),sa fi vindecat de alte relatii,sa nu suferi după fosta, sa fi un om ce își canalizează emoțiile în mod constructiv nu sa fi mereu deprimat, depresiv, nehotărât, pierdut.
O data ce te aduni un pic ca om și ai teluri în viata bine împământenite, rămâne doar sa îți găsești persoana ce sa fie pe aceias lungime de unde cu tine.

Traieste-ti viață la maxim, ești tânăr, ești la varsta când ieși în club cu prietenii, te chefuiesti și străbați cearsafuriile căminelor universitare. Prețuiește tinerețea pentru ca povara responsabilitatiilor unei familia este pe viață, vei deveni sclavul casei și sluga familiei

Fii fara grija, nu te simti pregatit nici dupa ce te casatoresti. Dupaa ce faci pasul va exista un timp de acomodare pentru amandoi.

Trebuie să ai când te însori casă și salariu cât să puteți trăi 2 persoane normal.

În primul rand ca sa te căsătorești cu cineva trebuie mai întâi foarte mult timp sa cunoști persoana, chiar ani. Nu te grăbești la căsătorie pentru ca de acolo vine și vorba "graba strica treaba". Iar un certificat de căsătorie nu te leagă cu nimic de cineva, mai exista și traiul în concubinaj. Am văzut cazuri când s-au căsătorit la 80 ani după ce au trăit doar în concubinaj, au făcut și copii, aveau și nepoți, apoi ziceau ca nu vor sa plece pe lumea cealaltă fără sa își "unească destinele". Asta la americani, in fine.

In rest dacă tu nu te simți pregătit, nu te căsătorești și gata. De multe ori se întâmplă ca doua persoane sa se căsătorească pe fuga mai mult fiind împinși de împrejurări : familia/ prietenii care își dau coate, își pun întrebări, etc. Mulți se căsătoresc cu primul/prima găsită pentru a fi și ei în rand cu ceilalți. Sau pentru a nu își face de râs familia. Însă nu alții iau deciziile în viata ta, ci tu o faci. Trebuie sa te gândești ca familia înseamnă multă responsabilitate, greutăți, nu ai timp pentru tine, soția care îți tine cont unde ai fost, la ce oră ajungi acasă, la ce ora pleci, te suna și dacă nu răspunzi încep scenariile în capul ei "ca o înșeli". Dacă mai e și sisi la cap, sa vezi scandal când ajungi acasă.

Ce sa vezi? Nu sunt căsătorit, am 32 ani. Însă povestesc și eu din ce îmi spun alții care s-au căsătorit si parcă ma simt mai fericit când aleg sa trăiesc așa. Unii simțim nevoia de a trăi liberi, nu ținuți sub papuc de nu știu care femeie.

Apoi mai sunt și acele prințese care vor numai sa fie întreținute, tu sa muncești iar ea sa stea acasă, sa umble la coafor, la mall, la unghii cu gel, poate mai umbla și pe la alții prin pat. Iar când se plictisește de tine îți dă cu flit, fuge la altul, te poate lăsa și cu datorii pe cap sau mai rău : cu datorii și copii pe cap! De asta trebuie sa gândești bine înainte de căsătorie, de a face și copii. Si nu accepta niciodată ca ea sa stea acasă iar tu sa muncești. Munciți în pararel, clădiți împreună o casa și o susțineți, dacă nu ușa pentru ea.

Cred ca de asta sunt si singur în prezent. Ca nu prea accept sa țin cu bani toate prințesele.

Nu cred că există o rețetă a succesului, iar fiecare familie are nucleul său. Cel mai important este ca soții să se iubească, respecte și înțeleagă unul pe celălalt și restul se va întâmpla oricum. Ca și aspecte generale trebuie să fii conștient că orice decizie urmează să iei trebuie să o discuți cu soția și să fiți amândoi în acord cu privire la acea decizie; familia este mai presus de interesele tale individuale în ansamblu, adică nu mai poți face lucrurile care-ți aduc doar ție bucurie atât de des sau la aceeași intensitate (ex. ieșiri doar cu prietenii tăi, mers la pește cu zilele, etc.). Succes.