Salut, am niste probleme in familie, taicamiu o are cu bautura, am 15 ani, si de mic am fost tinut in tipete si batai etc, si firea mea e una nu tocmai buna, sunt foarte nepasator de tot ce se intampla, in fine, am in cap gandul de al omori pe taicamiu, cumva sa pot scapa de acel gand? stiu ca nu o sa fie bine daca o fac dar la nervi nu judec si nu gandesc absolut nimic.

Raspunsuri serioase va rog frumos

Te contrazici, nu ai cum să fii nepăsător şi să-ţi doreşti să-l omori. Îţi pasă, de aia gândeşti aşa. Fii cuminte, nu fă prostii, încearcă să nu-i semeni. Anunţă poliţia când face scandal, îl pot speria de câteva ori şi poate se linişteşte. Apelează la rude, unchi, mătuşi, bunici să intervină pentru repararea situaţiei, sau la protecţia copilului. Strânge din dinţi, învaţă, fă-ţi o meserie, timpul trece repede... după ce devii major, desprinde-te de familie dacă nu se schimbă nimic şi dacă nu-ţi pasă de ce rămâne în urmă. Dar nu te mai gândi la tâmpenii, nu ai fi decât un alt ratat în puşcărie, povară pentru societate.

Nu gândi așa, oricât de mult ai suferi. Poate o soluție ar fi sa te îndepărtezi puțin, poate sa stai la un internat ceva. Așa schimbi mediul și vezi cum se mai aseaza lucrurile in familie și nu vei risca sa iei și tu din comportamentul violent al tatălui tău, așa cum se întâmpla in multe cazuri din prea multă ura...
Cu un alcoolic nu prea poți face altceva decât sa îl duci la dezalcoolizare ca sa fie ajutat, dacă poți face asta cumva te sfătuiesc sa fie cât mai repede sa nu va distrugă nici pe voi dar nici pe el. E ca o boala, nu e ușor, dar cu un alcoolic nu te poți înțelege când deja începe sa ii afecteze comportamentul.

Dacă bea, inseamna ca suferă dintr-un anumit motiv și nu spune. Cand o persoana face acest lucru, ar trebui să îți fie mila de ea si sa încerci să o ajuți. Tot ce vreti sa va facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.

Spitatul 9 scrie pe tine.

Daca nu iti convine de taica-tu mergi la protectia copilului si te plangi acolo.

Ar trebui sa iti pese si sa te gandesti sa-ti faci viata mai buna si sa iei exemplu chiar de la tatal tau. Daca iti omori tatal, nu vei avea nimic de castigat si o sa ramai cu sechele pe viata, ceea ce nu-i usor.Incearca sa-i spui la cineva din familie sa te ajute, daca nu ai mama si vezi ce poti face.E destul de greu si cu bautura si nu la toti le prieste dezalcoolizarea. Poti chiar muri, daca faci acel tratament.Trebuie sa ai pe cineva in familie sa te ajute sau incearca la protectia copilului.

E rau cu totii avem ganduri la nervi si intr o secunda putem face noua si celor din jur mult rau, daca nu reusiti sa l potoliti cu bautura e greu, singura cale e divorzul pentru a sta linistiti stiu e greu dar cunosc cazuri si e cel mai bine asa pentru voi totii, tu la ura poti gandi multe dar nu te lasa dus de ura, daca reactionezi la ura dupa nu-i de bine controleazo, cel mai sigur de a scapa de acest gand e sa te duci la un psiholog si sa nu mai stai aproape de aceea persoana care iti produce ura.

Știu perfect ce spui și te înțeleg, am trecut exact prin aceeași chestie.
Îți voi spune o mică poveste de viață, povestea mea.

Cât timp am fost foarte mic părea că familia mea era una perfectă, cel puțin din poze așa pare și acum.
Tata trebuia să plece des în străinătate să facă bani, să ridice casa, a fost în Rusia, Ucraina etc.
A ridicat încetul cu încetul casa și a terminat. Totul era bine și frumos până atunci. Deși în satul unde am crescut și în satele vecine el era într-un fel vestit la modul că îi știau toți de frică, nimeni nu avea curajul să îi comenteze fiind că era foarte violent și sigur pe el. Cu toate astea el nu avea nimic cu famlia, era iubitor și grijului și etc.
Toate astea până la un moment dat când a fost nevoie să plece în Italia, acolo erau si majoritatea fratilor lui și după cum bine știi mulți romani, îți puteai gasi si face foarte repede prieteni de orice fel. Ei bine, tocmai asta a facut si el, si-a gasit tot felul de prieteni, apoi s-au mai intalnit si multi din acelasi sat si ei au devenit o ''familie'' acolo, faceau impreuna toate prostiile, betii si etc. În felul asta el s-a prostit, a inceput sa fie un foarte mare consumator de alcool, la telefon se certa mereu cu mama, nu ii convenea nimic.
A stat acolo cativa ani pana a avut un accident in care a fost nevoit sa umble mult timp in carje, baganduise tije in picior.
Un timp a fost bine, parea ca lucrurile s-au schimbat si ca au revenit la normal. Dar dupa ce si-a revenit putin, cu ajutorul nostru, normal, a inceput iar sa bea mult, sa faca scandaluri tot mai dese, juca la jocuri tot mereu si ce castiga si pierdea si tot felul de prostii.
Chestiile astea nu erau continue, dar cand prindea o betie atunci o sptamana 2 cel putin asa o tine. Bataile in familie erau tot mai dese, nu la adresa noastra, sau foarte rar, dar mamei... Mergea mereu la bar si acolo cum se duna toti alcolistii vorbesc numai prostii si cum el credea pe toata lumea i se mai spunea ca mama e nu stiu cum ( desi ea nici la magazin nu mergea de frica sa nu se auda vorbe ) si el mereu venea si face scandaluri si batai. Mama a fugit de 3 ori de acasa noaptea prin frig, si de fiecare data se ruga de ea si se milogea sa se intoarca, si ea se intorcea, nu din iubirea pentru el sigur ca nu cred ca poti iubi un astfel de om, ci din mila pentru noi, pana odata cand a batut-ode nu mai putea, ea a gasit putere sa fuga pana la mama tatalui care statea in acelasi sat, dar cum ea era batrana nu prea avea cum sa il opreasca, la betie oricum nu judeca, si in cea noapte a batut-opana a lasat-o intr-o balta de sange in casa bunicii, vecinii au sunat ambulanta, a ajuns la spital in coma, cu ficatul si fierea zdrobite...atunci, zile urmatoare se potnise un zvom cum ca mama a fi murit la spital, eram mic in clasa 4 daca nu ma insel, simteam ca mor, ca nu mai am rost fara mama, il uram din tot sufletul pe tata. Pana matusa a sunat si a spus sa nu ne mai luam dupa toate prostiile ca mama e bine ( bine in sensul ca nu e moarta ) si ca sta cu ea mereu si o ajute si ii dau de mancare ( cu paiul logic ), a trecut timpul, tatalui i se daduse drumul din arest fiinda nu aveu plangere impotriva lui, mama a vrut sa ne fie bine si sa nu ne ia protectia copilului, a crezut ca va avea el grija de noi. si asa a fost, a avut cat de cat cand a inteles ce gresela facuse. Mama a stat mult in spital, o vizitam des, el ne ducea sa o vizitam, pana sa externat. si de data aia la iertat, tot de dragul nostru, e totusi spera ca va putea sa fie bine.
Asta a durat fix 3 ani, certuri si scandaluri si gelozii tot erau, dar nu si batai grave sau mai mult de o palma doua. Pana cand el a mai auzit nu stiu ce zvon de **** si a batut-oiar pe mama, nu apucat sa o bata prea tare ca ea a fugit, definitiv. Noi am rams cu el, eu avand pe atunci doar 13 ani, nu mai mergeam la scoala ca trebui sa stam si sa avem grija de casa si de fratii mai mici care apropo, erau 4, noi fiind 6 de toti.
Intr-o zi avea nevoie de bani si a mers sa ii ceara mamei lui, neavand de unde sa ii dea el cum era beat nu a udecat si a batut-obagando in spital, iar era o zi de cosmar. Apoi unul dintre fratii lui sătul de toate pe care le făcea, a facut o plangere la politie cu certificat medicolegal scos cu nu mai tin minte cate zile de spitalizare, dandu-l in judecata. El fusese iar arestat, dar doar pentru 24 de ore si dandu-i drumul apoi.
Vecinii nostri, vazand in ce fel suntem tratati, faceau reclamatii la politie si primarie pana a venit intr-o zi politia si eu a trebuit sa ies afara ( inainte de asta fiind amenintat ca daca zic ca el este acasa imi iau bataie ) in fata politistilor am mintit ca totul era bine si ca ai mei sunt plecati nu stiu unde, ei si-au dat seama din start ca ceva nu e ok din data ce aveau plangeri de la vecini ca mama e fugita din cauza lui. La ceva timp au facut rost de mandat pentru a putea intra in casa cu protectia copilului alaturi de ei, el nu era acasa, noi incepusem sa mergem la scoala si eram la scoala in momentul respectiv, pe cei 4 frati mici gasindui si luandui de acasa, iar pe noi de pe drum ( ne indreptam spre casa ). Atunci era intr-un fel bine ca scapasem de chinuri dar ne lipseau parintii, enorm de mult.
Am stat acolo 3 luni si ceva, apoi ne mutasera la un apartament tot in regim de plasament.
Vreau sa spun ca el, in tot acest timp ne-a vizitat o singura data, cu cateva zile inainte sa fie arestat definitiv. Avand 4 ani cu suspendare din care ii trecusera doar 2, dar cei 2 trecuti s-au anulat in momentul producerii faptei, deci acum avea cei 4 dinainte care au fost trecuti de la suspendare la executare + 4 ani si 6 luni pe care îi daduse când și-a bătut mama, in momentul ala primise sentinta ca este condamnat la 8 ani jumatate cu executare.
Mama tinea mereu legatura cu noi si inainte sa fim luati de protectie si dupa, dar fiindu-i frica sa se intoarca in fara pana el nu fusese arestat. Ne trimitea mereu pachet, haide tot ce aveam nevoie si se lupta cu statul roman pentru a-i incredinta custodia tuturor copiilor. Nu a fost usor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu a reusit in 2 sau 3 luni, dar acasa am plecat dupa cam 5 luni fiind nevoiti sa stam si sa terminam anul scolar acolo unde eram deja, fiind a 3-a scola schimbata in acel an.
De atunci totul a fost bine. Mama s-a luptat mereu sa ne tina pe toti 6 in scoala, sa ne ofere cele mai bune conditii și sa nu fim aratati cu degetul de altii. Fara prea multi bani, dar am fost fericiti. Niciodata nu a adus alt barbat in casa si mai ales sa ne ceara sa il numim tata, sa descurcat ea singura cu toate.
Mamei mereu i-a fost frica de el si cand era in inchisoare si statea cu frica in san ca poate iese si o cauta, asa ca a facut tot posibilul, a strans bani, iar cu cateva luni inainte ca el sa fie eliberat a reusit sa isi gaseasca un loc de munca bun si sa plece cu toti cei 4 frati ai mici acolo si dndui pe toti la scoala acolo. Eu cu fratele meu mai mic ramanand acasa fiind ca mie nu imi surade ideea de plecare acum si sa am grija de cel mai mic ca trebuie sa termine anul acesta clasa a 11.
El sa eliberat, ne-am vazut, am vorbit, dar ceea ce a facut el nu se poate uita si sa treci peste asa cum isi doreste el. acum si-a inceput o viata noua sa zic asa, el isi vede de ale lui si noi la fel.
Fiecare cu viata lui. Acum ii pare rau cand vede ce baieti mari ar fi putut avea langa el si alti 4 in crestere, si regreta, dar e prea tarziu. si-a pierdut de mult dreptul la o familie.
Asta ar fi cam pe scurt, povestea mea.
Îmi cer scuze pentru tote greselile de ortografie sau de orice fel ( stiu ca sunt multe), m-am grabit sa scriu.

Deci, sfatul meu ar fi unul simplu, scoate-ti din cap ideea cu crima, nu ajungi nicaieri. Incearca sa il faci sa inteleaga ce are de facut chiar daca ii esti copil si ai doar 15 ani. Daca nu se poate, lasa-l sa fac ce vrea si apoi sa regrete. Vorbeste cu mama ta si explica-i ca nu merita sa stea langa un om ca el si impreuna ve-ti reusi sa va faceti o viata mai frumoasa fara el.
Nu asteptati sa se ajunga Doamne fereste la o tragedie.
Și pe lângă toate astea, cel mai important sfat este sa inveti din greselile lui si sa ii dovedesti ca nu esti ca el. Dovedeste-ti tie ca esti un o bun. Eu unul nu suport dobitocii care isi rup nevestele cu bataia sau copii. Le-as scoate dintii si multe altele.
Deci tu nu fi ca el, fii un exemplu chiar si pentru el, in viitor vei vedea ca nu vei regreta. Violenta in familie nu duce la ceva bun ci din contra duce la distrugerea acelei familii oricum ai incerca sa privesti situatia.

Fi calm invata din greselile lui incearca sa discuti cu el cand e treaz apleaza la o ruda suna la politie spune-le situatia totusi iti dau un avertisment poate politia nu-i face nimic si tot in casa cu el ramai si iti ei bataie orcu. vb cu protectia copilului cel mai sigur sau o ruda

Cum poate sa te trateze cineva serios daca tu vrei sa omori pe cineva?

Esti mai prost decat tactu'