Draga iepurasule,
Ce spui tu aici nu pare sa fie departe de de multi poate cunosc si poate au trecut prin astfel de situatii. Eu personal nu am trecut prin asa ceva. Cand eram de varsta ta abia daca imi vedeam parintii (amandoi plecau dimineata si se intorceau destul de tarziu de la servici), dar oarecum in aceeasi masura mama se ocupa de partea cu batutul si corectatul cand faceam o boacana.
Acum sunt la 25 de ani si chiar daca am trecut prin biste batai cu maicamea, acum e cea mai buna prietena a mea.
Parerea mea personala special pentru tine:
Deocicei cand cineva se poarta urat cu noi tindem sa ne ducem la ceilalti care par sa ne inteleaga. e cel mai usor. Acum sa fiu sincera cu tine, o mama (indiferent cum se poarta ea) isi va iubi mereu un copil mai mult decat tatal, chiar daca acesta nu tipa, nu urla, nu te bate, iubirea parintilor se masoara in timpul acordat copiilor si nu in cuvintele frumoase spuse. Asta inseamna si bataia (ei spun ca bataia e rupta din Rai; cand eram mica nu credeam asta, dar acum, la varsta ce o am, incep sa o inteleg pe mama de ce ma corecta in felul in care o facea, adica si prin bataie cand faceam cate ceva nepotrivit sau nu o ascultam).
Femeile, mamele, sunt mai slabe decat barbatii si fac fata greutatilor mult mai greu, de aia si atunci cand ceva de la servici sau alte probleme le apasa, cand dau de copii lor mai scapa cate o injuratura sau mai trag in copii. Au o parte de vina, trebuie sa recunosc, dar in aceeasi masura esti destul de mare sa intelegi ca trebuie sa asculti in egala masura de amandoi parintii. Nu trebuie doar sa ii intelegi si sa le fii aproape cand e bine si frumos, dar si atunci cand sunt suparati. Invata sa spui "da mama"atunci cand te roaga ceva si sa si faci acel ceva. Nu iti vrea raul cu siguranta. Invata ce e bun de la ea si lasa la o parte vorbele urate si bataile.
Pe langa faptul ca te corecteaza cand gresesti, mama ta iti ofera un model minunat in ce te asteapta si anume ca trebuie sa fii mereu atenta la ce faci, la ce spui, la ce promiti, la ce ar trebui sa faci.
Pune binele in fata si incearca sa o vezi pe mama ta in afara acelor momente. Ajut-o sa te cunoasca, si incearca sa vorbesti cu ea cand e calma si odihnita. Cand e cazul de teme, spune-i ca ai nevoie de ajutor si o rogi frumos sa iti mai explice o data cum se face ceva.
Tatal tau este persoana care nu vrea sa se implice. Tu acum il vezi ca e cel mai dulce si cel mai extraordinar tata, dar cand vei creste mai mare poate iti vei aduce aminte de ce iti spun, poate nu, dar in cele mai multe cazuri, taticii nu se implica in ceea ce face mama, de aia si tensiunea dintre voi doua, dintre ei doi.
Foarte important, am si eu doi parinti care se cearta cand vine vorba de mine, dar niciodata, absolut niciodata sa nu te bagi intre ei doi cand se intampla asta. Ei sunt adulti si stiu cum sa-ti rezolve problemele. Daca te bagi mai rau faci, crede-ma. Mami si tati, oricat de urat sar certa, a doua zi sunt iarasi impacati, pentru ca asta fac parintii si stai fara grija, mama ta nu va incerca niciodata sa te desparta de tatal tau, orice ar spune ea la un moment dat. repet, mamele fac mai urat la stres decat taticii. Totul va fi bine iepurasule trebuie doar sa continui sa iti iubesti amandoi parintii si sa ii asculti pentru ca nu iti vor raul.
Te pup dulce! Daca mai ai nevoie de ceva intreaba-ma sau intreaba lumea. Vei fi ajutata cu siguranta ^_^
Imi amintesti de mine, si eu eram la fel dar cu tata nu ma suporta deloc ma injura dar nu il bagam in seama asa ar trebui sa faci si eu, apoi s-au despartit fiindca i-am spus mamei ce imi facea si s-au despartit spune-i si uh ce face maicata si poate se rezolva...eu asa am facut!
Daca maicata iti face asa ceva nu stiu ce ar putea face. Vorbeste cu tatal tau sa o induioseze pe maicata sa nu te mai bata, spune-i ca nu te simti bine in prezenta ei. Nu stiu e cam dificil...
E greu... stiu te inteleg poate ar trebui sa discuti cu amandoi. odata sa lamuriti lucrurile si sa i spui mamei sa nu mai fie asa rea cu tine si sa te inteleaga fiindca tie greu
E dureros, îmi pare rău.Singura soluție e să vorbești deschis despre acest subiect delicat cu tatăl tău și nu numai cu el, ci și cu rudele apropiate.E un caz destul de complicat.Probabil te simți oribil că nu poți avea parte de afecțiunea maternă, cea mai folositoare.E emoționant, dar cu toate că nu vrei tatăl tău trebuie să intervină în această poveste.eu așa aș face! Baftă!