Am o problema, acum aproximativ 2 luni eram la calculator si am auzit ca tata vitreg tot tura maxina la maxim, nu am bat de seama, dupa a venit mama in casa si a zis sa sting calculatorul ca e beat, asa am facut, l-am stins si m-am pus in pat, intre timp tot auzeam cum zbiara si se cearta cu mama, am iesit la usa (ei erau afara) dupa nu mai puteam sa aud ca zibiara la mama si crezand ca poate da si in ea am iesit afara si i-am dat un pumn in cap eu a cazut jos si dupa i-am mai dat un picior in cap eu zicand " tu nu dai in mama ma " iar dupa a zis mama ca nu dadea in ea atunci mam panicat, si eu tot ca eu dau in el si dinalea, eu a zis ca nu am vrut iar el sa dea in mine, am tot fugit prin curte si el dupa mine si dupa m-am oprit si el a venit catre mine sa dea cu pumnul si eu atunci inaintea lui i-am dat eu cat am putut si a cazut jos, dupa am vazut ca era tot sange deasupra de ochi si ochiul era plin de sange, el zicea ca nu mai vede cu ochiu iar dupa mama mi-a zis sa ma duc in casa. A doua zi m-am trezit si am mers la scoala, dupa in timpul zileai i-am zis la mama ca dorm la prietena mea si ia a zis ca bine, nu voiam sa dau ochii cu el. Dupa 2 zile am venit acasa dar el era deja plecat in strainatate, scapasem un moment sa dau fata cu el, dar acum de 1 aprilia se intoarce acasa si nu stiu ce sa fac, la mama i-am explicat ca am vrut sa o apar sa nu ii faca rau, eu stiu ca a mai dat in ea si nu tolerez asta, mai ales cand eram mic am vazut multe certuri si asteptam sa mai cres sa pot face ceva. El zice mama ca e suparat pe mine eu intr-un fel il inteleg stiu ca in primul rand e vorba de respect dar nu puteam sa stau asa, si cu mine a vorbit de mai multe ori urat si de multe ori nu avea rost sa vorbeasca asa ca el era de vina, Ce mati sfatui sa fac ?

Daca o lovea pe mama ta, cred ca ai facut bine(probabil asa as face si eu), daca nu dadea, e putin cam aiurea situatia, dar daca o iubeste pe mama ta si tu ii explici ca ai vrut sa o protejezi, va intelege si poate ca va si aprecia.

Buna. suna la www.telefonulcopilului.ro ca acolo gasesti persoane cu experienta in cazuri asemanatoare care sa te ajute.

Eu zic ca ai exagerat putin cu picioru in ochi.Incearca sa i explici de ce l-ai lovit poate te va intelege.Ca nu te-o lua la bataie cand vine.

Cand o sa cresti, vei intelege.

Nu ai procedat deloc bine. Prima mea impresie: O familie de nebuni. Nimeni nu o pune pe mama ta să rămână lângă el, deci ea probabil nu are nevoie de "protecția" ta. Nu ar trebui să te bagi. Nici ce ai făcut tu, nu este deloc normal și este chiar condamnabil.

E vina tuturor si ei, ca pers adulte ar fi trebuit sa inteleaga asta!

Mama ta ar trebui sa faca ceva in privinta asta, stabilind niste reguli clare cu el legat de faptul de a nu mai face scandal. Sper sa te ajute si acest articol.

Ce să fac dacă părinţii mei se ceartă?
Se ceartă părinţii tăi de faţă cu tine? Care este subiectul de ceartă preponderent?
□ Banii
□ Treburile casnice
□ Rudele
□ Tu
Ce-ai vrea să le spui părinţilor referitor la modul în care te afectează certurile lor?
․․․․․
ÎŢI este, probabil, greu să rămâi indiferent la disputele părinţilor. Şi asta pentru că îi iubeşti şi te bizui pe sprijinul lor. Prin urmare, când îi auzi certându-se, suferi. Poate că şi tu gândeşti asemenea unei tinere pe nume Marie. Ea zice: „Mi-e greu să-mi respect părinţii când văd că ei nu se respectă".
Văzându-ţi părinţii certându-se, îţi dai seama de un adevăr crud: Nu sunt nici pe departe perfecţi, aşa cum probabil credeai. Această dură deşteptare la realitate poate naşte în tine tot felul de temeri. Iar dacă certurile lor sunt dese şi aprinse, probabil că ajungi să te întrebi dacă nu cumva căsnicia lor e pe punctul de a se destrăma. „Când îi aud certându-se, mă şi gândesc că vor divorţa şi că va trebui să aleg cu care părinte să stau. Mi-e teamă şi că va trebui să mă despart de fraţii mei", spune Marie.
De ce se ceartă părinţii şi ce poţi face dacă izbucneşte o ceartă între ei?
De ce se ceartă părinţii
În mod normal, părinţii ar trebui ‘să se suporte unul pe altul în iubire’ (Efeseni 4:2). Biblia spune însă: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Părinţii tăi nu sunt perfecţi. Aşadar, nu trebuie să fii surprins că, uneori, nu se înţeleg şi că relaţiile dintre ei sunt tensionate.
Nu uita nici că trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Lupta pentru a-şi câştiga existenţa, plata facturilor şi atmosfera de la serviciu generează enorm de mult stres în căsnicie. Iar dacă ambii lucrează, ar putea apărea neînţelegeri şi în privinţa împărţirii sarcinilor casnice.
De un lucru însă poţi fi sigur: neînţelegerile dintre părinţi nu duc în mod automat la destrămarea căsniciei. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi nu sunt întotdeauna de acord în anumite chestiuni.
Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi să-ţi dai seama că opinia ta era diferită de a lor? Probabil că da. Chiar şi prietenii apropiaţi pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni. La fel pot sta lucrurile şi cu părinţii tăi. Probabil, amândoi sunt preocupaţi de starea financiară a familiei, dar au opinii diferite cu privire la administrarea bugetului. Sau amândoi vor să planifice o vacanţă cu familia, dar au concepţii diferite cu privire la ce înseamnă relaxarea. Ori poate că amândoi îşi doresc ca tu să ai succes la şcoală, dar au metode diferite de a te impulsiona.
Ideea este că unitatea nu înseamnă uniformitate. Doi oameni care se iubesc pot vedea uneori diferit lucrurile. Cu toate acestea, e neplăcut să-i auzi pe părinţi certându-se. Ce poţi face sau spune ca să depăşeşti astfel de situaţii?
Ce poţi face
Fii respectuos. E foarte uşor să te enervezi când vezi că părinţii se ceartă întruna. La urma urmei, ei ar trebui să fie un exemplu pentru tine, nu tu pentru ei. Purtându-te însă dispreţuitor cu ei, nu vei face decât să alimentezi tensiunile din familie. Mai mult decât atât, Iehova Dumnezeu îţi porunceşte să-ţi respecţi părinţii şi să asculţi de ei, chiar dacă nu ţi-e întotdeauna uşor (Exodul 20:12; Proverbele 30:17).
Dar ce ai putea face dacă părinţii se ceartă din cauza unui lucru care te priveşte în mod direct? Să zicem că numai unul din ei este Martor al lui Iehova. Când apar probleme ce privesc închinarea, va trebui să iei poziţie de partea părintelui tău Martor pentru a susţine adevărul (Matei 10:34–37). Vorbeşte întotdeauna „cu blândeţe şi respect profund". Prin exemplul tău, îl vei putea câştiga într-o bună zi pe celălalt părinte (1 Petru 3:15).
Fii neutru. Ce-ai putea face dacă părinţii ţi-ar cere să te implici în chestiuni care nu te privesc în mod direct? Străduieşte-te să fii neutru. Te-ai putea scuza frumos, spunând ceva de genul: „Mamă, tată, vă iubesc mult pe amândoi. Vă rog, nu-mi cereţi să ţin partea unuia din voi. Chestiunea asta trebuie să o rezolvaţi voi, nu altcineva".
Exprimă-te. Spune-le părinţilor cum te afectează certurile lor. Găseşte un moment când amândoi sunt mai receptivi la ce vrei să le zici şi, apoi, plin de respect, spune-le cât de tare te supără, te enervează sau chiar te sperie certurile lor (Proverbele 15:23; Coloseni 4:6).
Ce nu trebuie să faci
Nu încerca să fii consilierul lor matrimonial. Fiind tânăr, pur şi simplu nu eşti în măsură să rezolvi disputele dintre părinţi. Imaginează-ţi, de pildă, că te afli într-un avion mic şi că îi auzi pe pilot şi pe copilot certându-se. Evident că ai fi îngrijorat. Dar ce-ar fi dacă ţi-ai asuma un rol care te depăşeşte şi le-ai spune cum să piloteze avionul sau chiar ai prelua controlul asupra aeronavei?
În mod asemănător, dacă ai încerca să preiei controlul în familie, implicându-te în problemele părinţilor, ai putea înrăutăţi situaţia. Biblia spune: „Înfumurarea duce doar la ceartă, dar înţelepciunea este cu cei ce se sfătuiesc" (Proverbele 13:10). Părinţii îşi pot rezolva mai bine problemele dacă discută între patru ochi (Proverbele 25:9).
Stai deoparte. E destul de dureros când doi se ceartă. Atunci la ce bun să se alăture şi un al treilea? Deşi poate că ţi-e greu să stai deoparte, realitatea este că nu tu trebuie să rezolvi problemele părinţilor, ci ei trebuie să şi le rezolve. Străduieşte-te, aşadar, să urmezi sfatul Bibliei şi ‘să-ţi vezi de treburile tale’ (1 Tesaloniceni 4:11). Nu te implica în certurile lor!
Nu-i întărâta pe părinţi unul împotriva celuilalt. Întărâtându-l pe un părinte împotriva celuilalt, unii tineri nu fac altceva decât să încurajeze cearta. Când mama spune „nu", ei încearcă să atingă coarda sensibilă a tatălui şi să smulgă un „da" de la el. Astfel de tactici meşteşugite îţi pot aduce pe moment un strop de libertate, dar, în timp, generează mai multe certuri în familie.
Nu te lăsa influenţat de modul lor de a se purta. Un tânăr pe nume Peter şi-a dat la un moment dat seama că, pentru a se răzbuna pe tatăl său care avea un comportament abuziv, adoptase şi el o conduită necreştină. „Voiam să-l fac să sufere. Îl uram din cauza modului în care se purta cu mama, cu mine şi cu sora mea", spune el. Nu după mult timp, Peter a suferit consecinţele faptelor sale. Lecţia? Un comportament necreştin agravează problemele din familie (Galateni 6:7).
Scrie la ce aspect menţionat în acest capitol trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․
E clar, nu poţi pune capăt certurilor dintre părinţi. Fii însă sigur că Iehova te va ajuta să faci faţă sentimentelor de nelinişte pe care certurile lor le-ar putea naşte în tine (Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7).
Străduieşte-te să aplici aceste sugestii. Cu timpul, părinţii probabil că se vor strădui să-şi rezolve problemele. Şi, cine ştie, poate că nu se vor mai certa deloc.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dacă ai crescut într-o familie monoparentală, cum poţi face faţă problemelor?
VERSETE-CHEIE
„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută." (Coloseni 4:6)
SFAT
Dacă certurile părinţilor sunt dese şi aprinse, sugerează-le cu respect să ceară ajutor.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Cei ce se iubesc mai au şi neînţelegeri uneori.
PLAN DE ACŢIUNE
Dacă părinţii încep să se certe, am să ․․․․․
Dacă părinţii îmi cer să iau partea unuia din ei, am să spun: ․․․․․
Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce se ceartă unii părinţi?
● De ce nu trebuie să te învinovăţeşti pentru problemele părinţilor tăi?
● Ce poţi învăţa din modul în care se poartă părinţii tăi?
[Text generic pe pagina 201]
Când am înţeles că părinţii mei nu sunt perfecţi şi că se confruntă şi ei cu greutăţi, mi-a fost mai uşor să depăşesc certurile lor.‘‘ — Kathy
[Chenarul de la paginile 206, 207]
ce să fac dacă părinţii mei se separă?
Dacă părinţii tăi se separă, cum ai putea acţiona în mod înţelept, ţinându-ţi totodată sub control durerea? Ia în considerare următoarele idei.
● Nu-ţi fă iluzii. Probabil că primul impuls ar fi să încerci să-i împaci. Anne îşi aminteşte: „După ce s-au separat, părinţii ne mai scoteau din când în când în oraş. Eu şi sora mea ne spuneam în şoaptă: «Hai s-o luăm înainte şi să-i lăsăm singuri». Dar n-a mers. Nu s-au împăcat niciodată".
În Proverbele 13:12 scrie: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima". Pentru a nu suferi prea mult, gândeşte-te că nu poţi avea control asupra acţiunilor părinţilor. Nu uita că nu tu eşti motivul separării lor, că nu poţi interveni între ei şi că nu le poţi reface tu căsnicia (Proverbele 26:17).
● Nu te umple de ură. Mânia sau ura faţă de unul sau faţă de ambii părinţi poate avea consecinţe neplăcute şi de durată. Tom îşi aminteşte ce simţea la 12 ani: „Eram de-a dreptul furios pe tata. Nu vreau să folosesc cuvântul «ură», dar aveam resentimente puternice faţă de el. Nu înţelegeam cum putea pretinde că-i pasă de noi, când el ne părăsise".
Când părinţii se separă, nu poţi simplifica lucrurile spunând că doar unul a greşit şi că celălalt e total nevinovat. Probabil că părinţii nu ţi-au spus chiar totul despre căsnicia lor şi nici despre motivele separării lor. Poate că nici ei nu înţeleg prea bine ce s-a întâmplat. Aşadar, nu judeca o situaţie când nu cunoşti toate detaliile (Proverbele 18:13). E drept că ţi-e greu să nu te mânii. Şi e normal ca o vreme să fii foarte supărat. Dar, nutrind sentimente de ură şi având un spirit răzbunător, îţi poţi „otrăvi" încetul cu încetul personalitatea. Nu degeaba Biblia ne spune: „Lasă mânia şi părăseşte furia" (Psalmul 37:8).
● Fii realist. Unii tineri nu-şi urăsc părintele care i-a părăsit, ci, dimpotrivă, cad în cealaltă extremă: îl idolatrizează. De pildă, un tânăr avea un tată alcoolic şi imoral care i-a părăsit de mai multe ori. Până la urmă, părinţii acestui tânăr au divorţat. Cu toate astea, el îşi aminteşte că, dintr-un motiv sau altul, aproape că începuse să-şi idolatrizeze tatăl!
Mulţi copii adoptă o asemenea atitudine, greşită de altfel. Într-o ţară, 90% dintre copiii ai căror părinţi au divorţat locuiesc cu mama lor, iar la tatăl lor merg doar în vizită. Mama deci le poartă zilnic de grijă şi tot ea îi disciplinează. Chiar dacă primeşte pensie alimentară, standardul ei de viaţă scade foarte mult după divorţ. Pe de altă parte, cel al tatălui ar putea chiar să crească. Rezultatul? O vizită la tata înseamnă cadouri şi distracţie, pe când viaţa cu mama înseamnă a strânge cureaua şi a asculta de ea. Din nefericire, unii tineri au plecat de lângă părintele lor Martor pentru a duce o viaţă mai îmbelşugată şi mai libertină lângă părintele lor necredincios (Proverbele 19:4).
Dacă te simţi tentat să faci aceeaşi alegere, analizează-ţi priorităţile. Adu-ţi aminte că ai nevoie de îndrumare morală şi de disciplinare. Nimic din ce-ţi oferă un părinte nu-şi poate lăsa mai adânc amprenta asupra personalităţii tale şi a calităţii vieţii tale decât îndrumarea morală şi disciplinarea! (Proverbele 4:13)
[Legenda ilustraţiei de la paginile 202, 203]
Un tânăr care le spune părinţilor cum să-şi rezolve neînţelegerile se poartă asemenea unui pasager care le spune piloţilor cum să piloteze avionul