Am sa vorbesc despre un punct slab de-al meu. Sunt de fel o persoana foarte violenta, mai ales verbal. Acolo dau lovitura cel mai rau. Un pic sa ma enervez si injur de toti mortii. Mi-au facut observatie mai multi ca sunt prea turbata, dar adevarul e ca am trait de cand sunt eu intr-o asemenea atmosfera. De mica ii auzeam pe aia din casa cum urlau, ba injurau (cel mai rau taica-miu si bunica-mea cand se enerveaza dar nici chiar ca el), maica-mea nu injura dar urla ca toti dracii si pe moment, copil fiind, m-a afectat. Acum peste ani si ani am ajuns si eu in halul asta, poate chiar mai rau. Hai sa fim seriosi, oameni buni, ca nu sunt eu singurul exemplar rau de gura! M-a auzit maica-mea de multe ori, mi-a spus ca nu e bine, cica "nu imi aduce cinste deloc", i-am explicat frumos de n ori ca doar la nervi o fac. Ea ma intreaba ca de ce nu pot sa o iau exemplu pe ea? Parintii ei nu erau deloc violenti, cu totul si cu totul alt mediu.
Na sa vedeti ca azi taica-miu iar ma aude ca injur, urla din camera cealalalta suficient de tare pe cat sa ma auda ea, ca el ii expert in a parî pe cineva si a-i dori raul. Eu i-am spus ca doar la nervi bag verzi si uscate, la care imi vine cu victimizari gen "eu is barbat, pana la 30 de ani nu injuram deloc ca imi spargeau gura" HAI NU ZAU?! CU CE-s barbatii mai cu mot decat femeile? Ca au o p.a? Astea nu is decat niste vrajeli ieftine ca sa scape cu basmaua curata! Suntem 1 la 1 si tot el se gaseste sa comenteze! Chiar o zis maica-mea toata is numai taica-miu, din pacate cu el seman si la fizic si la caracter, numai ca eu nu ascult pe la usi ca el si nu ma iau la bataie asa usor. Numai eu stiu cate nu am patit cu ala. TPU, voi ce ziceti? Daca ma mai aude odata si sare pe mine imediat, eu cum sa mai reactionez? Omul ala e in stare sa bata de sa te bage in coma, e crescut in munti fara educatie. Are un talent extraordinar de a judeca omul, de a vedea numai defectele altuia, dar ale lui niciodata. Pe soacra-sa o uraste de parca i-ar fi dat in cap. Asta a confirmat si maica-mea, sufera, a plans mult din cauza lui. Cum il infrunt?

Oamenii cu inteligenta limitata ajung violenti atat verbal cat si fizic.
Daca in loc sa deschizi gura si sa versi venin, te fortezi sa tii maxilarul strans si sa-ti cuplezi creierul, vei vedea ca nu mai ies rautati pe gura!
Ma rog, vei invatat tu asta peste ani, dupa ce te vor parasii prietenii, vei fii data afara de la munca si vei ramane singura in viata, fiindca oamenii te suporta, dar numai pana la un anumit punct, cand se debaraseaza de tine, fiindca se satura sa tolereze rautatea vorbelor tale.

Dar Annastassia, NU SUNT EU SINGURA! Partea aia urata mi se vede numai in "situatii de urgenta" cand am nervi. Depinde de situatie. Prima data e iertata, dup'aia imi e foarte greu sa ma abtin. Si daca ma enervez eu, nu e de bine. Dar vedeti, traind 18 ani langa parintele de acest gen, a fost o influenta majora pentru mine.

Un om cu bun simt si educat, nu va fi niciodata violent, nici verbal si nici fizic!
Cand te enervezi te opresti, tragi aer in piept, numeri in gand pana te calmezi si apoi deschizi gura, evitand sa scoti rautati sau sa ataci.

"Cum îl înfrunt?"

Crezi că înjurând, afectezi emoțional o persoană? Poate pe scurtă durată, dar negru sub unghie. Poate că ai deprins chestia asta din familie, dar e ceva ce poți modela, doar dacă vrei. Și crede-mă, ar fi bine să vrei.

Astepti pana vei fi pe picioarele tale ca sa pleci de acolo sau incerci sa ii convertesti la crestinism cu adevarat, in rest te-as mai sfatui sa iti cumperi niste antifoane si cand se cearta sa le folosesti, ori sa iesi afara din casa daca este posibil, asta ca sa nu te mai aprinda. Te inteleg, reactiile tale nu sunt anormale, pun pariu ca si altii daca erau in locul tau ar fi reactionat la fel sau chiar mai rau.

Dar in rest, sunt o persoana de treaba. Tot comunicand cu maica'mea, s'a prins ce caracter am si a spus ca eu nu sunt o persoana rea, daca stii cum sa ma iei. Uite, de exemplu daca cineva urla la mine normal ca ma enervez, adica cu ce drept sa urle la mine, ce sunt eu, bataie de joc?! Si reactionez. Asta e in capul meu atunci. Nu ma prea pot controla, cand am nervi nu prea imi dau cu seama ce fac pentru ca am mintea tulbure.
Ma enerveaza ideea ca de ce sa fiu mielusica blanda, si cineva sa isi bata joc la infinit? Dar ce sunt eu, para-traznetul lor? Nu dom'le, pana aici!

Nu te aprinde ca nu-ti face bine!
Cand se ridica tonul sau te jigneste cineva, pleaca din incapere, dar nu sarii la bataie. Incearac sa-ti impui un temperament calm, ca sa poti fii cerebrala si sa judeci, ca violenta nu duce nicaieri, iar in anumite cazuri poate durea tata de rau, ca rupe relatii pe viata.
In casa parintilor mei nu s-a ridicat niciodata tonul, nu s-a injurat si nici jignit.
Totdaeuna cand ai mei erau iritati, se lua o pauza, pana se calmau si apoi discutau normal si calm, gasind solutii convenabile pentru amandoi.
Ceea ce am vazut in casa parintilor mei, am aplicat in casa si familia mea, desii sotul provine dintr-o familie mai libertina. Ei bine, nici dupa 35 de ani de casnicie nu ne-am jignit sau tipat unul la altul, pentru simplu fapt ca, atunci acnd sunettm suoparati unul pe altul, luam pauze si discutam dupa ce ne calmam.

Ai probleme psihice? Esti mult mai rea deact violenta.M-am speriat cand am citit intrebarea ta ce limbaj de ultimul vagabond ai si aia pari a fi. Tu daca nu iei atitudine o sa ajungi sa ucizi si vei ajunge la inchisoare.

BA ce prostii tot debitezi acolo si tu? Ma cunosti personal de ma faci cu "probleme psihice"? Chiar nu sti sa faci o diferenta intre problemele de familie si ale cu capul? Tatu cu mata is ingeri de ii totul roz, sau nu ai asa ceva si te trezesti vorbind? Citeste mai bine intrebarea, te provoc! Sunt buna, dar pot sa fiu chiar dracul pe pamant daca primesc ocazia.

Zici că ești o persoană de treabă? Totul ok până calcă omul pe bec și începi a-l înjura și a-l face în toate felurile crezând că așa pari mai superioară în fața cuiva. Crezi că intimidezi pe cineva vorbind, vorba aceea, ca la ușa cortului. În viață trebuie să fii cumpătat, să înveți să vorbești cu oamenii, să îi respecți. Gen caractere ca tine am vecinii în bloc. Se ceartă ca țiganii, se înjură, se scuipă, alții își dau pantalonii jos arătându-și fundul. Dar la poliție unul nu are curaj să meargă pentru că ghici ce : poliția amendează pe fiecare în parte deoarece cum nici unul nu știe a vorbi decât "tare, răstit" crezând că așa par ei superiori, poliția amendează ambele tabere. fără să vreau am auzit discuție că vecinul x a fost la poliție și l-a amendat și pe el spunându-i de la poliție că nu știe să vorbească. Și tu exact același gen de caracter. Poți să te superi pe mine, dar unde nu ti-ai primit cei 7 ani de acasă poți să te lauzi tu mult și bine că "ești persoană de treabă" dacă totul rămâne valabil până în momentul în care calcă omul pe bec și te enervează.

Printr-o despărțire de un băiat cum treci? Tot așa, înjurându-l? Hai, mă lași... Eu sunt trăit pe stradă 7 ani. În copilărie fugeam de acasă, am stat pe străzi, case de copii, mâncat bătaie, etc., etc. Și eu înjur, însă am limite. Și mai mult mă înjur cu prietenii, în glumă. Prietenii ăia putini pe care îi am. La poliție nu am primit niciodată amenzi pentru că nu știu să mă comport. Nu mă compar eu cu băștinașii.

Vrei să schimbi ceva la tine? Vorba aceea "lupul își schimba parul, dar năravul, ba". Unde nu a fost educație, nu va fi niciodată.
Și acum cred că ai vrea să mă injuri și pe mine, să mă trimiți în toate cele după cele scrise. Însă nu o vei face pentru că vrei să arăți membrilor "ce persoană de treabă ești tu ". Insă dacă eram față în față deja eram și scuipat. Scuză-mă, dar cunosc destule persoane cu același caracter și știu ce apucături aveți. Asa ca, lasă vrăjeala.

EDIT : Și uite mai sus cum te-ai adresat persoanei care a îndrăznit să îți zică cum stă treaba. Așa educație, așa comportament.

Nu e totalmente adevărat. Unii pot fi inteligenți dar se pot comporta așa datorită traumelor din copilărie. Ori au fost abuzați psihic ori fizic, ori au trăit într-un mediu abuziv.

Asta este.Trebuie sa supravietuiesti cu problema asta incercand sa scapi progresiv de ea.

Serios.
Asta te-a speriat?
Atunci cine mai are probleme psihice?

Se spune ca oamenii inteligenti injura mai mult, dar exista mai multe tipuri de injuraturi si anume:
1.Cand injuri cu prietenii in gluma ( ex: "Ba sa-mi bag... sa vezi ce-am facut aseara", " )
2. Cand injuri singur ( ex: Lucrezi la ceva nu-ti iese, esti doar tu cu tine si injuri chestia la care lucrezi, etc " Mama ei de prajitura c-am scapat blatul pe jos" etc )
3. Cand te injuri cu persoanele cunoscute in gluma si te injura inapoi dar fara sa va suparati unul pe celalalt si fara s-o faceti cu rautate.
4. Cand injuri cu rautate, de obicei cand te enerveaza cineva, asa cum ai zis si tu, si aici e mai mult abuz verbal.

Cu punctul 4. e ceva in neregula, injuraturile alea nu au ce cauta. Daca cineva te enerveaza injurandu-l nu rezolvi nimic. Daca sunteti intr-un argument si se incing lucrurile injurandu-l nu castigi teren, etc. E ca si cand cineva te-ar supara si i-ai da o palma -> abuz fizic. Injuratura -> abuz verbal.

Si eu injur toata ziua dar nu mi-a atras nimeni atentia, nu am suparat pe nimeni cu injuraturile mele si mai ales nu injur alte persoane la nervi, ci mai degraba cum am descris la punctele 1, 2 si 3.

Acum despre cum iti infrunti tatal... Ei bine, n-o faci. Tu gresesti ca injuri. Nu cred c-am injurat in viata mea in fata parintilor si n-o s-o fac niciodata. Nu de frica, ci de rusine si din respect.

Personal n-am nimic cu injuraturile, dupa cum am zis injur toata ziua, dar daca cineva injura si observ ca o face cu rautate, devine enervant si suparator pentru ca dupa cum am zis e ca si cand cineva i-ar da o palma altcuiva.

Sa îl înfrunți sa te cerți cu el și în final sa nu câștige nimeni. Mai rezista puțin și pleacă de acolo.
Trăind în mediu asta e normal sa te influențeze sa fii asa la nervi. Dacă erau niște părinți model. Nu ar fi fost asa.

Si eu am crescut intr-o familie cu certuri si tipete zilnice, ce-i drept nu se injura. Pana in momentul de fata nu am injurat niciodata si nici nu ridic vocea. Mediul te afecteaza, dar atat cat il lasi. Trebui tu sa faci schimbarea, cum ar fi ca copiii tai sa ajunga in punctul in care esti tu acum, sa spuna ca sunt vulcanici ca asa a fost mama lor? Nu cred ca suna prea frumos. Si faptul ca "nu esti singura" este un argument fara valoare. Ce, daca toti suntem dependenti de internet inseamna ca e ok fiindca nu esti singura? Daca toti barfim si mintim inseamna ca e ok ca asa face toata lumea? Nu. Este o diferenta intre normal si corect. De multe ori sunt cam opuse. Tu nu ai cum sa ii schimbi pe ei, indiferent de insistente. Cea mai mare sansa o ai prin exemplul personal, dar de multe ori si ala este ignorat. Schimba-te pentru tine. Mie de exemplu o persoana care se enerveaza din orice imi da impresie ca nu stie sa se exprime, nu are un vocabular dezvoltat, nu are prea multa educatie, seriozitate etc. Si stiu ca crezi ca nu e cazul tau, dar asta crede lumea din jur cand te aude. Injuratul si urlatul sunt niste lucruri copilaresti, vorbitul calm, cu argumente e o caracteristica a maturitatii. Daca te intereseaza chestiile astea, schimba-te pentru tine. Daca principiile tale sunt altele, ceva normal, atunci nu o face. Tu decizi, mintea ta e(sau ar trebui sa fie) in control.

Cum au zis si ceilalti, nu este o solutie sa injuri cu rautate. Nu e chiar bine sa scoti afara toate frustrarile prin injuraturi. Poti sa le expui si prin vorba buna. Injuraturile sunt utilizate uneori fara sa vrei, ca pe un automatism. Daca i-ai prinde in toane bune pe parintii tai, ai putea sa le explici/descrii sentimentele tale. E nevoie de autocontrol. Daca iti sare repede mustarul ce vei face cand te vei certa cu o alta persoana mai agresiva? O sa recurgi la violenta? Eu cred ca te poti autodisciplina.
Si eu cand ma lovesc mai zic cate una. Recunosc, a intrat in vocabular fiindca am multi in jurul meu care mai vorbesc asa. Sa zicem ca in timpul unei discutii aprinse iti jignesti parinti, iar ei te jignesc pe tine. Atunci cand vreti sa adormiti cuvintele raman si apar regretele, reprosurile ("de ce merit asta?", "unde am gresit?",...).
Pentru inceput, inlocuieste injuraturile obisnuite cu alte cuvinte. Pana la urma injuraturile sunt tot cuvinte. De exemplu:
~ naiba, da-o incolo de treaba, papuci, puii mei ~ nu suna atat de rau/urat.
Oricum ar fi parintii tai, tu invata sa ai respect. O sa ajungi sa jignesti pe oricine indiferent de functie/statut/varsta. Te enerveaza un politist. Il injuri. Stii ca e mare amenda, nu?
Citeste niste romane frumoase, beletristice. Te pot ajuta pentru dezvoltarea simtului estetic. Vizioneaza niste clipuri utile pe yt.
Uite, tu stii ca vorbesti asa din cauza traumelor. Nu esti o cauza pierduta. Cu ambitie, vointa o sa reusesti sa inlaturi injuraturile.
Nu il mai provoca pe tatal tau ca nu o scoti la capat. Tu stii ca e adevarul. Il asculti, ii dai argumente dar fara un ton ridicat. Oamenii tind sa isi justifice doar furia lor intr-o cearta.
Nu trebuie sa te gandesti ca tatii sunt mai cu mot. Pe vremea lor nu se injura in fata parintilor. Atunci chiar erai batut daca aveai tupeu sa comentezi (depinde de familie). Adultii au tot felul de griji, nu prea mai au rabdare. Tu esti tanara. Nu se cade sa lasi impresie de mahalagioaica.
Pe scurt, vorbeste-i frumos. Tatal tau nu pare genul care sa se teama de un copil agresiv. Nu vei rezolva nimic prin agresivitate.

Si în societate ce să facă? La cum răspunde de agresiv pe TPU, în societate nu prea va avea mare succes. Cum i s-a zis mai sus, lumea se va distanța de ea și munca nu va găsi. Eventual să iși găsească vreun bărbat cu care toată ziua să se certe. El ii rupe o mână, ea ii sparge capul; el ii rupe un picior, ea ii sparge nasul. Apoi a doua zi, când se trezesc din beție, uită tot și se iau în brațe. Mai toarnă și 6 copii, apoi la o adică femeia Xena și bărbatul Thor se plictisesc unul de celalalt. Divorțează sau nici atât pentru că majoritatea acestor "familii tradiționale" trăiesc în concubinaj. Copii chinuiți pentru că o astfel de mamă, prin comportamentul pe care dovedește că îl are, nu cred că va fi în stare să dea educația corespunzătoare. Apoi când ea și el se despart, copiii ajung in grija statului. Apoi găsește alt bărbat, din nou alți copii, altă fericire de moment. Și tot asa face copii cu fiecare bărbat cu care este în relație. Mai bine și-ar pune sterilet de pe acum. Sper să nu se înmulțească.

Nu are, am provocat o eu odată și mi o răspuns cat se poate de frumos, nu mai judeca tu că nu ești tu psihiatru acreditat, și mai treci pe la școală și învață să scrii corect gramatical. Tu cred că ești genul care se sperie și de propria umbra, nu ești în măsură să judeci.

Suferă de superficialism ioneasca, nu e vina fetei că are așa părinți, părinții nu noi ni alegem.am provocat o eu odată și aceasta fata e cat se poate de ok.

Mult mai rău, erau deja închiși...ea știe să își controleze cat de cat accesele de furie fata de alții.

Nu are rost sa infrunti pe cineva care incepe sa urle, sa injure si sa fie violent de cate ori nu ii convine ceva. Iti faci rau singura. Persoanele de genul trebuie evitate, nu intaratate. Astfel de persoane nu merita nimic, cel mai bine te prefaci ca nu exista si gata. Cand te certi cu un om lipsit de educatie nu ajungi nicaieri, pentru ca omul prost nu stie ca e prost si nu suporta sa fie contrazis.

Locuind cu astfel de oameni, e normal ca ai imprumutat din comportamentul lor, insa nu e prea tarziu sa te schimbi. Nici copiilor, nici femeilor, nici barbatilor nu le sta bine injurand. Nimanui.

Ai dreptate, de-ăștia ca tine sunt mulți, până îi liniștește careva cu un buzunar pe obraz pentru înjurături proaste aduse cui nu trebuia.
Sper ca aceeași soartă s-o ai și tu, cu toate că nu pari să ai curajul să înjuri "pe cine nu trebuie", decât pe cei apropiați, care te suportă.

Mai omule, eu nu injur numai de dragul de a injura, daca nu imi dai ocazia! Buna, dar pana la o limita. De parca taica'miu ii mai sfant. Chiar crezi ca ma sperii cu buzunare peste fata si din astea? Halal de baietii care lovesc fetele. Va mai si mirati dup'aia ca nu va mai iubesc.

Dar cu el nu se poate vorbi DELOC pentru ca e un om literalmente dificil! Lui nu ii pasa decat parerea lui si atat.

Man. Aia numai in situatii de urgenta. Maica'mea a incercat ea de mica sa imi dea partile ei bune pe care le are, unele chiar s'or prins. Tu la nervi ce faci, sa nu zici ca esti calm? Stiu ca mai mult sunt taica'miu, imi pare rau ca sunt asa, dar eu pur si simplu ma apar. Nu sunt cu probleme mintale asa cum a spus o desteapta de aicea, am fost acum 2 ani si mi'or iesot perfect bune. Mai iau din cand in cand un calmant ceva, sau bunica'mea ma mai calmeaza dandu'mi una-alta, ori bani, ori un pahar de suc, bere( nu exagerat) Aia ma mai scoate pe mine din coma

Da Cristina, eu de mica am trait in asemenea mediu cu certuri, de mica ma bateau si multe altele. In trecut m'or marcat, acum uite ce am ajuns.

Ii e frica de injuraturi saraca. De parca nu o auzit asa ceva niciodata, aia o trait in puf. La scoala nu sunt, sau pe strada? Numai eu?

Mna eu mai injur si in gluma, am cam toate punctele alea, dar la nervi ii mai cu scantei.

Daca n-am auzit la injuraturi...
De la tata si de la scoala stiu atatea injuraturi ca as baga-o in pamant
Nu ma enervez aproape niciodata si cand o fac nu injur, asta e norocul celor din jur