Salut
Am si eu o problema cu parintii... e mai de durata, dar o sa incerc sa rezum prezentul.
In vara anului trecut, imediat dupa ce am terminat facultatea, mi-am dorit sa plec in Anglia, si prin intermediul unei fundatii am obtinut un loc la studii pe 3 ani la o facultate bine cotata( in web development), cursurile fiind achitate integral de catre stat. Restituind apoi in timp din salariu.
Ai mei au fost contra de la bun inceput, scandaluri certuri discutii drumuri la fundatie. Cu greu cu vreo 3 zile inainte de plecare abia a acceptat tata. Multe reprosuri...
Am plecat acolo si am avut ce ii drept pb cu cazarea pe o perioada lunga, pentru ca am ajuns cam tarziu si erau toate ocupate, aveam nevoie de rabdare si timp. Ai mei cand au auzit astea ma sunau de 20 de ori sa imi spuna sa ma intorc acasa etc, plangand ca niste copii, desi sunt oameni mari.
In ziua plecarii din Anglia am primit cazare din partea facultatii eu si alti colegi, dar a trebuit sa refuz si sa ma reintorc in tara pentru ca lucrurile deveneau complicate. Ajung dupa 3 zile de mers cu autocarul in Bucuresti si ma int cu ei sa mergem acasa. Pe drum de la dezmosternire. nu pleci nicaieri si etc au ajuns iar la plans.De atunci nu mi-am gasit niciun loc de munca si nu am facut nimic aici desi am incercat, simt ca pierd timpul si isi bat joc de mine.
La 1 saptamana dupa ce am revenit in tara mi-am luat bilet pentru a pleca din nou in UK, ai mei au inceput sa isi dea seama de lucrul acesta, nespunandu-le ca mi-am luat bilet si etc.
Ieri seara a venit tata de la servici si dupa ce ca l-am rugat sa ma ajute cu printatul unui simplu formular, mi-a zis sa ma descurc singur ca nu ma poate ajuta etc, discutia ajungand intr-un punct nebunesc ( citez cateva replici :multumeste-te ca ai unde sta si ce manca… nici u acolo nu o sa faci nimic nici noi aici si o sa se aleaga praful de tot… ce te zbati atat sa te duci acolo sa muncesti ai familie copii probleme rate la banca…mie ca nu o sa mai nimeresti sa vii inapoi …mi-au zis si mie altii ca nu mai merge sa strica treaba e criza peste tot …mereu calculeaza costurile de acolo si spune ca nu ma poate ajuta sa platesc chiria si etc, neavand incredere ca voi gasi ceva de lucru).
Azi noapte nu am dormit app deloc, mereu au fost contra deciziilor mele, nu mau sustinut si isi cam bat joc de mine - prefer sa nu intru in detalii. din punctul meu au luat-o razna rau in ultimul timp.
Nici nu stiu ce sa va intreb la cat am scris... voi ce ati face in situatia asta? eu vreau sa plec de langa ei, din casa aceasta cat mai departe pentru ca nu mai suport.
Multumesc celor care au rabdarea sa citeasca exp mea- rezumata pe cat e posibil, pentru ca e mult mai complexa.

Ceau
Pai si ce te framanti atat? Ai dreptul sa pleci, esti major..Nu te mai tine nimic langa ei.Ia-ti viata in piept si decide fara ei.

Sper sa-ti ajunga rabdarea pana la sfarsitul raspunsului meu (care cred ca e cel mai lung pe care l-am dat vreodata In primul rand, vreau sa te imbarbatez si sa iti spun ca orice problema are minim trei solutii. Inclusiva a ta. 1 la mana: Din cate citesc eu, tu nu tii neaparat sa pleci la facultate in uk, tu esti disperat sa scapi de parintii tai. Bun, se intampla in jurul varstei asteia dar, nu e necesar sa te duci la mama naibii pentru asta. Tot ce iti trebuie e un job (si sa stii ca joburi in IT sunt cacalau, cel putin in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara) si un apartament cu chirie (pe care il poti inchiria impreuna cu prieteni/colegi/etc., daca sunt prea mari costurile). Ai depus 100 de C.V. uri? Eu am cu cativa ani mai mult decat tine si muncesc de pe la 16 ani, am vreo 5 in cartea de munca, o fac terminata si una in curs si tot mi-am gasit un job al naibii de greu dupa cca 400 de C.V.-uri depuse si vreo 35 de interviuri. Apoi, daca vrei cu adevarat sa pleci in UK, plecai si gata. Parintii tai au manifestat anxietatea pe care au manifestat-o si datorita posibilitatii pe care tu le-ai oferit-o. Atata timp cat tu nu esti convins, oamenii vor incerca sa te dea la intors. 2. Gandeste-te ca reactia parintilor tai este cat se poate de naturala (presupun ca esti singurul lor copil, asa-i?). Pentru ei (in special daca nu au fost plecati din tara), sa pleci in uk sau oriunde altundeva inseamna ca rupi toate legaturile cu ei si ii abandonezi. Asta inteleg ei. E adevarat, notiunea aceea cu "fac un copil sa-mi dea un pahar cu apa la batranete" e falsa, fac un copil pentru ca-l fac si gata. Dar in jurul varstei de 45-50 de ani (cat presupun ca au parintii tai) viata nu mai e asa lunga cum credeai si parca nici prietenii nu mai sunt asa importanti. Ei traverseaza acum o criza pe care tu nu ai cum sa o intelegi deocamdata, in psihologie este denumita "etapa cuibului gol", momentul cand pleaca "puii" de-acasa. Sa stii ca toti trecem prin asta, din ambele ipostaze, si cand suntem tineri si "abandonam" si cand suntem maturi si "suntem abandonati" si nu e niciodata simplu, pentru nici unul, insa cu toate astea trecem. Am folosit ghilimele pentru ca nu e vorba de un abandon propriu-zis, e vorba de cursul firesc al vietii. Rolul tau este sa intelegi aceasta problema si sa-i ajuti sa depaseasca momentul cat mai usor. Apoi trebuie sa comunici cu ei in etapa care va urma, sa le spui problemele pe care le intampini si sa le ceri sfaturi cand ai nevoie. Trebuie sa-i faci sa simta ca mai sunt parinti si dupa ce tu pleci de-acasa. Sa stii totusi ca, paradoxal, oamenii (parinti-copii) incep sa comunice cu adevarat abia dupa ce se despart fizic. si nu in cele din urma 3. Cauta-ti un job pe domeniul tau in alta localitate din Romania. Gandeste-te la o localitate care ti-ar placea, documenteaza-te un pic despre ea, si gaseste-ti un job acolo. Apoi, comunica-le parintilor tai ca ti-ai gasit un job in Timisoara (sa zicem) si ca nu l-ai cautat chiar acolo, dar acolo l-ai gasit, cere-le sfatul (dar in sinea ta tu ramai covins de varianta aleasa), fa-i sa se simta importanti, si cred ca lucrurile vor decurge excelent. Al patrulea aspect nu e neaparat o solutie dar este un aspect care trebuie mentionat. Plecarea de-acasa, ruperea dependentei copil-parinte si inceperea vietii de unul singur este unul dintre cei mai importante aspecte din viata unui barbat. Dar inca 2 aspecte ar mai fi de amintit; in primul rand, asigura-te ca iei o decizie pentru motivele reale nu pentru motive mascate (ex. nu trebuie sa pleci in londra ca sa nu mai stai la parintii tai, e suficient sa te muti la 3 blocuri distanta de ei. daca vrei sa te muti in uk ca sa inveti web development, simti ca asta iti doresti cu adevarat, ca abia astepti sa fii web developer, asta e cu totul altceva - intelegi diferenta?); in al doilea rand, ASUMA-ti decizia pe care o iei. Si ma refer aici atat la lucrurile pozitive cat si la cele negative, ti-ai dat seama. Nu astepta mereu acordul parintilor/iubitei/rudelor/prietenilor pentru ca nu ai sa le primesti de fiecare data, sunt multe momente in viata asta cand un om trebuie sa decida pentru el, fara parerea nimanui. Succes iti urez!

Nu poti sa faci ce vor ei. Faci ce vrei tu daca stii ca iti e mai bine asa.Si pentru ca nu mai suporti casa aia e vina lor.De ce plang si iti spun sa ramai acolo daca tot ei te fac sa iti doresti sa nu mai stai acolo?

Hmm. ce pot sa zic e ca treci printr-un moment f greu. Parintii tai ar trebui sa te inteleaga, sa te sprijine. Certurile nu duc la nimic bun, desi din cate am citit asta e singura solutie. Vorbeste cu ei, fa-i sa inteleaga ca totusi ai o varsta si ca trebuie la un moment dat sa te lase sa pleci, nu te pot tine langa ei cu forta. In felul asta iti fac rau tie si nu ajungeti la niciun punct comun. Mai degraba ei te vor pierde daca nu vor intelege intr-un final ca asta e ceea ce vrei tu. Chiar daca ei sunt de alta parere si cred ca nu este bine ceea ce faci, spune-le sa te lase sa "traiesti" ceea ce trebuie sa traiesti. daca dupa un timp vei ajunge sa-ti dai seama ca parintii tai au avut dreptate atunci te vei intoarce si le vei spune. Dar daca nu, atunci ei ar trebui sa fie mandri de tine.
Funda?

Nu ai pentru ce. Chiar imi face placere sa pot ajuta pe cat se poate si pe altii cu raspunsurile mele

Mde ai probleme serioase,chestia asta mai mult te enerveaza,ar fi bine totusi sa-ti alegi singur viitorul si actiunile pe care vrei sa le faci,parintii nostri au mentalitati invechite,am si eu probleme de acest gen,important este sa ai incredere in tine,fa ceea ce-ti doresti acum pentru ca mai tirziu sa nu regreti ca nu ai facut-o,avem o singura viata trebuie s-o traim din plin fara a privi in urma si la parerile care ne opresc din experiente,da,intr-adevar poti face o greseala plecind la studii peste hotare, insa aceasta experienta iti va fi de ajutor in viata, fa ceea ce iti doresti tu pentru ca odata te vei pomeni in regrete ...ca de ce atunci nu ai facut ceea ce-ti doreai dar ai ascultat de parinti.Da!,parintii trebuie respectati si trebuie sa-i asculti, dar ei incearca sa te calce in picioare uneori neconstientizind asta, dar totodata crezind ca te protejeaza.Iti zic o viata avem si daca vei trai cu parerile rudelor, a prietenilor etc.atunci nu vei reusi sa-ti atingi unele scopuri in viata.Pleaca peste hotare si vezi lumea de-acolo,nu ramine acolo unde stai pe loc sau nu evoluezi deloc, vezi ceva nou, traieste-ti viata cum vrei.
!
Apropo ce virsta ai?

E cam greu de decis ce sa faci, nu e usor sa te gandesti ce sa faci cu viata ta. Daca parintii tai nu inteleg...cel mai bine e sa iti cauti un loc de munca aici, in tara, stiu ca se gasesc greu. Dar si daca accepti un loc mai prost platit cu timpul, datorita vechimii, ti se va mari salariul. Sau iti poti cauta pe langa servici, alte activitati. De exemplu, daca te pricepi la calculatoare, sa acorzi servicii reparatie-calculator, sau sa instalezi anumite programe... sau depinde la ce te pricepi. Ar trebui totusi sa te impaci cu parintii tai, sa incerci sa le arati ca viata asta nu-i chiar atat de primejdioasa si sumbra cum o cred ei. Probabil ei vor sa te stie in siguranta si de aceea nu vor sa-ti,, dea drumul''. Oricum, toate raspunsurile de pe TPU sunt orientative, insa tu trebuie sa iei o decizie finala, si de aceea ar trebui sa ai pe cineva care sa te sustina. Mult noroc in continuare si sper ca-ti vei rezolva problemele cat mai curand! Mult succes!

Păi. Ei maschează faptul că te iubesc şi că vor să fii lângă ei.Nu înţeleg. Cum îşi bat joc de tine? Aici trebuiau mai multe detalii.Prostia este a ta că ai plecat de acolo. Şi acum tot ţie îţi pare rău. Sfatul meu este să te întorci pentru că sigur o să găseşti un loc de muncă pentru că ai făcut facultatea.
Succes.

Nasol! naspa! daca nu te lasa parintii in pace! oricum nu esti singurul! cati nu sunt certati de parinti! asa e firea lor! asa cred ei ca sunt parinti! crede-ma ca nu e usor sa fii parinte! sa stii!

In primul rand daca ai posibilitatea sa pleci din tara asta nu sta mult pe ganduri pentru ca nu vei face nimic aici; oricum daca ai terminat facultatea banuiesc ca esti la o varsta la care poti sa decizi singur ce sa faci mai departe si doar sa te sfatuiesti cu parintii tai...dar trebuie sa-i intelegi si pe ei ca nu le e usor sa te stie departe de ei, venind mai rar pe acasa...asa sunt toti parintii, chiar daca unii nu iti zic; referitor la intrebarea ta eu as pleca, pentru ca(vad ca ai scris si in intrebare)nu imi voi gasi un loc de munca.

E ok toata lumea trece prin ceerturi cu parintii dar se pare ca ale tale sunt foarte complicate.Parerea mea este nu incerti sa ii eviti, pur si simplu mai incearca sa le faci si lor pe plac deoarece sunt parintii tai(singurii oameni pe care te poti baza mereu cand ai nevoie chiar daca tu nu crezi asta si evident ca nici un copil nu gandeste asa). Sunt absolut sigura ca ei iti vor binele dar trebuie sa inveti sa te porti mai frumos cu ei si sa nu te mai gandesti ca ei isi bat jos de tine.Gandeste-te ca a fost destul de greu si pentru ei sa isi vada fiul plecand din tara. Oricarui parinte e greu.Dar nu e normal sa iti pierzi parintii care te iubesc pentru o cearta care intr-adevar e de durata.Vei regreta mai tarziu.Fiecare copil se cearta cu parintii dar atunci cand ajungi sa ii pierzi regreti foarte mult.