As vrea sa stau singur intr-un apartament sau intr-o garsoniera, sa ma separ de tatal meu care e violent.Astazi m-a injurat de Dumnezeu, de exemplu.O injura si pe mama foarte des.Eu nu mai vreau sa traiesc asa, desi nu stiu ce sa fac.Sunt ghinionist si ma gandesc ca poate ar trebui sa nu mai lupt si sa ii las pe toti sa isi bata joc de mine cum vor si gata.Cred ca sufar si de atacuri de panica in ultima vreme. Efectiv nu stiu cum sa reactionez, nu stiu ce sa mai fac. Tatal meu mereu are ceva de comentat la adresa mea, ca stau in pat toata ziua, acum, iar in trecut ca stateam la calculator si la televizor toata ziua.Si care e treaba lui atata timp cat imi vad de treaba mea? Efectiv nu imi da pace.Este omul care mie si mamei ne scoate pe ochi tot ce facem, dar lui sa nu ii spuna nimeni nimic ca injura ca la usa cortului.Mai am doua luni si un pic si termin anul doi de facultate si optiunile mele ar fi : sa plec in alta tara sa lucrez desi mie foarte frica, cine stie ce s-ar putea intampla, sau sa imi gasesc un loc de munca la noi in tara la vara, dar voi avea suficienti bani incat sa platesc chirie? Daca voi fi concediat candva, cu ce voi mai plati chiria? Sau o alta optiune, asa cum am zis deja...sa ma las calcat in picioare de oameni si de viata si sa nu mai lupt.Eu imi vad de treaba mea, dar tatal meu nu ma lasa in pace si e destul de violent.Si sunt si injurat in ultimul hal! Omul asta a facut militarie cu mine si cu mama pana acum si o sa mai faca cu siguranta din pacate.Am pe telefon niste inregistrari cu el cand injura.Sunt la pamant cu moralul.Ce e de facut?

P.S :Mi-e rusine sa o spun, dar le simpatizez pe Mara Banica, Simona Gherghe, oameni cu bun simt si care nu tolereaza asemenea comportamente si le simpatizez si pe Andreea Marin si Adriana Bahmuteanu fiindca daca nu au mers relatiille nu au mai stat la discutii si si-au refacut viata.As vrea sa fac si eu ceva, dar ce? Sa lupt, sau sa continui asa, sa faca viata si tatal meu ce vor din mine, tinand cont ca sunt ghinionist...Nu mai vreau violenta de niciun fel! Vreau sa fiu lasat in pace! Sa imi tihneasca viata!
Multumesc anticipat pentru ajutor!

Eu eram in anul intai de liceu cand i-am spus tatalui meu sa nu mai ridice mana la mine ca i-o usuc. N-a fost nevoie. A inteles din prima.

Mergi la primărie si cere locuinta sociala.

Vorbeste cu mama ta si luati o decizie impreuna.Nu esti ghinionist,ci asemenea lucruri se intampla, din nefericire, in multe familii.Problema este tatal, nu voi. Sper sa te ajute acest articol.
Sunt pregătit să plec de acasă?
„Mi se pare uneori că ceilalţi mă desconsideră deoarece la 19 ani încă stau cu părinţii, ca şi cum n-aş fi adultă decât dacă aş locui singură." (Katie)
„Am aproape 20 de ani şi mă deranjează enorm că nu sunt stăpână pe viaţa mea! Mă gândesc să plec de acasă." (Fiona)
DORINŢA de a fi independent poate apărea cu mult timp înainte de a fi pregătit să pleci de acasă. Acest lucru este absolut normal. Adevărul este că, aşa cum s-a arătat în capitolul 3, Dumnezeu a vrut de la bun început ca tinerii să se maturizeze şi, la un moment dat, să-şi lase tatăl şi mama pentru a-şi întemeia propria familie (Geneza 2:23, 24; Marcu 10:7, 8). Dar cum poţi şti dacă eşti cu adevărat pregătit să pleci de acasă? Iată trei întrebări la care ar fi bine să răspunzi. Prima este . . .
De ce vreau să plec de acasă?
Priveşte următoarea listă. Numerotează în ordinea importanţei motivele pentru care vrei să pleci.
․․․․․ Să scap de problemele de acasă
․․․․․ Să am mai multă libertate
․․․․․ Să câştig respectul prietenilor
․․․․․ Să ajut un prieten care are nevoie de un coleg de cameră
․․․․․ Să fac voluntariat în altă zonă
․․․․․ Să învăţ să mă descurc singur
․․․․․ Să nu fiu o povară din punct de vedere financiar pentru părinţi
․․․․․ Altele ․․․․․
Niciunul dintre motivele enumerate mai sus nu este greşit în sine, dar trebuie să te gândeşti bine de ce vrei, în realitate, să pleci de acasă. De exemplu, dacă vrei doar să scapi de restricţii, te aşteaptă o surpriză neplăcută!
Danielle, care, la 20 de ani, a plecat pentru un timp de acasă, a avut multe de învăţat din această experienţă. Ea mărturiseşte: „Toţi trebuie să ţinem cont de unele restricţii în viaţă. Când locuieşti singur, programul de muncă sau lipsa banilor îţi impune anumite restricţii". Carmen, care s-a mutat într-o altă ţară pentru şase luni, spune: „Mi-a plăcut mult, însă adesea simţeam că n-am deloc timp liber! Trebuia să mă ocup de toate treburile casei: să fac curăţenie, să repar unele lucruri, să am grijă de grădină, să spăl haine, să frec pardoseala şi câte şi mai câte".
Nu te grăbi să iei o decizie doar pentru că insistă alţii (Proverbele 29:20). Chiar dacă ai motive întemeiate să pleci de lângă părinţi, bunele intenţii nu sunt suficiente. Trebuie să cunoşti unele „tehnici de supravieţuire"! Şi aşa ajungem la următoarea întrebare . . .
Sunt pregătit?
A te muta de acasă pentru a trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie într-un ţinut necunoscut. Te-ai aventura într-o astfel de călătorie fără să ştii să montezi cortul, să aprinzi focul, să găteşti sau să te orientezi cu ajutorul unei hărţi? Puţin probabil. Cu toate acestea, mulţi tineri se mută fără să ştie cum se întreţine o casă.
Înţeleptul rege Solomon a afirmat că „cel prevăzător ia aminte la paşii lui" (Proverbele 14:15). Pentru a afla dacă eşti pregătit să fii „pe propriile picioare", marchează cu ✔ aptitudinile pe care le ai deja şi cu ✘ cele la care trebuie să mai lucrezi.
□ Administrarea banilor: „N-a trebuit să achit niciodată o factură din banii mei", mărturiseşte Serena, de 19 ani. „Mi-e frică să plec de acasă când mă gândesc că trebuie să-mi administrez singură banii." Cum poţi învăţa să-ţi cheltuieşti banii cu înţelepciune?
Un proverb biblic spune: „Înţeleptul va asculta şi va dobândi şi mai multă învăţătură" (Proverbele 1:5). Aşadar, ar fi bine să-i întrebi pe părinţi câţi bani îi trebuie în medie unei persoane ca să-şi acopere cheltuielile lunare legate de alimente, maşină, transport, chirie sau ratele pentru locuinţă. Apoi roagă-i să te înveţe să-ţi întocmeşti un buget şi să-ţi achiţi facturile.
□ Treburile casnice: Brian, care are 17 ani, recunoaşte că ceea ce-l sperie cel mai mult când se gândeşte să plece de acasă este spălatul hainelor. Cum poţi şti dacă eşti pregătit să-ţi porţi singur de grijă? Aron, un tânăr de 20 de ani, dă următorul sfat: „Încearcă să trăieşti o săptămână ca şi cum ai fi pe cont propriu. Cumpără alimente cu bani câştigaţi de tine şi găteşte-ţi singur. Spală-ţi şi calcă-ţi singur hainele. Fă singur curat în casă. Mergi unde ai nevoie fără să rogi pe cineva să te ia şi să te ducă acolo". Urmând acest sfat, vei realiza două lucruri: 1) îţi vei însuşi deprinderi valoroase şi 2) vei aprecia mai mult eforturile părinţilor.
□ Relaţiile cu alţii: Te înţelegi bine cu părinţii şi cu fraţii tăi? Dacă nu, poate crezi că va fi mai uşor când te vei muta cu un prieten. Gândeşte-te însă la ce spune Eve, în vârstă de 18 ani: „Două prietene de-ale mele s-au mutat împreună. Înainte erau cele mai bune prietene, dar după puţin timp nici nu se mai puteau suporta: una era ordonată, cealaltă exact opusul; una avea preocupări spirituale, cealaltă nu prea. Efectiv nu a mers!".
Care este soluţia? Erin, de 18 ani, spune: „În familie poţi învăţa să fii în relaţii bune cu alte persoane. Aici înveţi să rezolvi problemele care apar şi să laşi de la tine. Am observat că cei care pleacă doar ca să nu mai aibă certuri cu părinţii învaţă să fugă de probleme, nu să le rezolve".
□ Obiceiurile spirituale: Unii pleacă de acasă cu intenţia clară de a scăpa de obiceiurile religioase ale părinţilor. Alţii, deşi sunt hotărâţi să-şi păstreze un bun program de studiere a Bibliei şi de activităţi spirituale, ajung în scurtă vreme să adopte obiceiuri rele. Cum poţi evita ‘să naufragiezi în ce priveşte credinţa’? (1 Timotei 1:19)
Iehova Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să constate personal că lucrurile în care crede reprezintă adevărul (Romani 12:1, 2). Fă-ţi un bun program în ce priveşte studierea Bibliei şi activităţile spirituale şi ţine-te de el. Notează-ţi-l în calendar şi vezi dacă reuşeşti să-l respecţi timp de o lună fără ca părinţii să te împingă de la spate.
În sfârşit, a treia întrebare la care trebuie să meditezi este . . .
Ce obiectiv am?
Vrei să pleci de acasă ca să scapi de probleme? Sau ca să nu mai fii sub autoritatea părinţilor? Dacă da, înseamnă că te gândeşti mai degrabă la ce laşi în urmă decât la ce îţi stă înainte. Dacă procedezi astfel, este ca şi cum ai conduce o maşină uitându-te numai în oglinda retrovizoare. Dacă te concentrezi la ce se petrece în spate, nu mai vezi ce se întâmplă în faţă. Ce poţi învăţa de aici? Dacă vrei să ai succes, nu te concentra asupra plecării de acasă, ci asupra unui obiectiv valoros.
Unii tineri Martori ai lui Iehova se mută pentru a predica în alte zone din ţara lor sau chiar în alte ţări. Alţii se mută ca să ajute la construirea unor locuri de închinare sau ca să lucreze la o filială a Martorilor lui Iehova. Iar alţii consideră că este bine să trăiască o vreme singuri înainte de a se căsători.
Oricare ar fi obiectivul tău, gândeşte-te bine înainte de a lua o decizie. „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos, dar cel pripit ajunge la lipsă", spune un proverb biblic (Proverbele 21:5). Ascultă sfatul părinţilor (Proverbele 23:22). Roagă-te lui Dumnezeu. Şi, înainte de a lua o decizie, ţine cont de principiile biblice analizate în acest articol.
În loc să te întrebi „Sunt pregătit să plec de acasă?", ar trebui să te întrebi „Sunt pregătit să-mi administrez propria casă?". Dacă răspunsul la ultima întrebare este „Da", probabil că eşti pregătit să trăieşti pe cont propriu.
[Note de subsol]
Pentru mai multe informaţii, vezi volumul II, capitolul 19.
Pentru mai multe informaţii, vezi volumul II, capitolele 34 şi 35.
În unele culturi, copiii, mai ales fetele, locuiesc cu părinţii până se căsătoresc. Biblia nu dă sfaturi concrete în această privinţă.
VERSET-CHEIE
‘Bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa.’ (Matei 19:5)
SFAT
Pentru o vreme, dă-le părinţilor suma necesară acoperirii cheltuielilor tale legate de locuinţă, alimente etc. Dacă nu reuşeşti sau nu vrei să-ţi plăteşti partea cât timp stai acasă, înseamnă că nu prea eşti pregătit să locuieşti singur.
ŞTIAI CĂ . . . ?
După ce vei pleca de acasă, fericirea ta va depinde în mare măsură de motivul pentru care ai făcut acest lucru.
PLAN DE ACŢIUNE
Obiectivul pe care vreau să-l ating mutându-mă de acasă este ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Cum te poate ajuta faptul de a rămâne acasă pentru un timp, chiar dacă ţi-e greu să te înţelegi cu membrii familiei?
● Dacă locuieşti cu părinţii, ce poţi face pentru a-i ajuta şi, în acelaşi timp, pentru a te pregăti să-ţi administrezi propria casă?
[Text generic pe pagina 52]
„E normal să-ţi doreşti să fii independent. Dar, dacă vrei să pleci de acasă doar pentru a scăpa de reguli, înseamnă că nu eşti deloc pregătit să faci asta." (Aron)
[Legenda ilustraţiei de la paginile 50, 51]
A te muta de acasă pentru a trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie într-un ţinut necunoscut — înainte de a pleca la drum trebuie să înveţi unele „tehnici de supravieţuire"

Eu zic sa iti gasesti un servici si sa te muti in chirie! Asemenea comportamente ale persoanelor de langa tine te innebunesc si te fac sa iti scada respectul de sine. Va fi greu, dar trebuie sa incerci! Deocamdata nu recomand partea cu plecatul in strainatate pentru ca nu vei mai putea termina facultatea. Dupa ce termini studiile, pleaca in strainatate, asta pot sa iti recomand cu caldura!

Bun!
Nu esti singurul in situatia asta si eu o sa iti dau cateva optiuni dpmdv...tu ne-ai spus starea ta, dar sunt si detalii.
In primul rand depinde de orasul in care te afli, ca sansele tale sa creasca sau nu, iar mama ta sa iti fie alaturi sau cel putin sa impartaseasca aceleasi idei cu tine, si sa fie independenta de tatal tau.
Daca spui ca sunteti maltratati emotional amandoi, atunci si mama ta are motive sa se separe, si prima optiune ar fi un divort in care locuinta sa fie impartita la un partaj, iar ulterior in functie de valoarea ei tu si mama ta sa luati un apartament mai mic(asta depinde si de valoarea casei in care locuiti acum), si mama ta sa fie independenta, sa aiba salariul ei ca sa poata intretina singura o alta casa.
Poti sa renunti si la scoala, si la Romania, dar te sfatuiesc eu, ca am o gramada de ani de emigratie in diferite tari... daca pleci sa fie intr-un loc unde ai pe cineva foarte apropiat si iti garanteaza un loc de munca, si sa fi pregatit de munci necalificate(deoarece nu cred ca stii sa faci multe meserii), dat fiind varsta ta, si ca te-ai tinut de scoala pana acum. Spun asta deoarece strainatatea poate fi mai amara decat traiul ce il duci acum.

Apoi, cunosc un caz in concret in care un baiat apropiat de varsta ta s-a separat de ai lui, odata ca nu se prea intelegeau(dar nu era atat de grav incat sa plece), si erau si cam inghesuiti, 6 in 2 camere, nici prietena nu putea sa o aduca in casa.

Nu ii este usor dar are vointa si s-a descurcat, si ai lui chiar daca mai aveau neintelegeri l-au sustinut.Si da, chiar merge si la facultate, a facut un curs de agenti de paza, are ture de 24 cu 48 ore, efectiv prinde 2 zile lucratoare pe saptamana, in care nu merge la scoala si isi ia cursurile de la alti colegi.
Castiga aproximativ 1100 de lei pe luna, si s-a mutat intr-un apartament in chirie pe care il imparte cu alti doi stundenti(fiecare cu camera lui), ce l-a dus pe lunile de iarna cam la 500 lei, mai merge la sf de saptamana la mama-sa mai mananca o 'ciorbita' calda.Restul de bani, putini cum sunt si calculeaza sa ii ajunga(nu fumeaza, nu face excese).
Nu este usor dar se descurca, are si iubita, nu il bate nimeni la cap, isi face singur programul, etc.
Mai mult de atat ce sa iti spun, vointa sa ai, depinde si de cat de hotarat si increzator esti in tine.
Toate cele bune!