Salut, ce părere aveți voi de cei ce au borderline? Cum sunt ca oameni în perspectiva voastră, cei care poate ați cunoscut pe cineva cu această tulburare și ce sfaturi le-ați da?
Ok, acum inteleg ca te confrunti chiar tu cu un astfel de diagnostic.
Imi pare rau ca familia ta te trateaza astfel. Sunt de parere ca societatea noastra nu poate accepta inca ca cineva sa aiba o problema, cu atat mai putin una psihica sau emotionala. Judecam fara incetare, punem etichete. Judecam copiii orfani, femeile divortate (si cu copil!), mamele cu depresie postnatala, bolnavii de orice fel etc etc.
Ca societate, nu suntem prea evoluati. Pentru a evita ostracizarea, poate e mai bine sa pastrezi diagnosticul pentru tine.
Ca sfat, vreau sa-ti spun ca nimeni nu e perfect.
TOTI, dar absolut toti oamenii au triggere, ceva ce le declanseaza reactii.
E posibil ca multi dintre oamenii pe care ii intalnim, care ne-au ranit vreodata, sa aiba o tulburare de personalitate, fara a fi diagnosticati.
Am inteles (dar asta a venit cu varsta) ca unii oameni agresivi au ei o problema, nu neaparat eu. Ca atunci cand nu imi place ceva la cineva, e posibil sa am eu o problema. Asta inseamna constientizare.
Cred ca abordarea mai sensibila ar fi sa iti identifici ranile (triggerele) si sa incerci sa le vindeci. Unele vin din copilarie, altele vin din credinte, unele sunt programe din alte vieti.
RăspundeÎți mulțumesc mult, m-ai făcut să mă simt mai bine și chiar nu o sa mai spun nimănui ce am ca am observat ca imediat lumea își schimba percepția despre mine și am și auzit vorbe cum ca "as fi cu capul" sau ca sunt periculoasa, chiar în stare sa omor pe cineva. Plus ca etichetele le am din adolescenta când nu ma puteam integra niciunde. Am multe traume căci am trăit într-o familie cu un tată care pare și el să fi avut dar nu sunt foarte sigură pentru că el nu ar merge niciodată la un psihiatru deși are mare nevoie. Și chiar cred ca rănile noastre provin și din alte vieți. Îți mulțumesc, suflet bun încă o dată. M-ați ajutat mult.
Răspunde Programe, nu răni. Scuze
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeAm întrebat doar pe cei care au o astfel de persoana în viata lor. Sunt vreo câțiva care au. Unii nici nu știu, sunt vreo noua simptome. Dacă ai cel puțin 5 ești acolo.
Un astfel de diagnostic il pune un specialist: psiholog sau psihiatru.
Iar oamenii nu isi pun in frunte diagnosticul de tulburare de personalitate.
Asadar, doar ei stiu.
In general nu se dau sfaturi decat cerute si in astfel de cazuri chiar este indicat sa fie lasat omul in pace.
Nu de sfaturi are nevoie ci de intelegere si ajutor si asta o poate face doar cineva care tine intr adevar la persoana respectiva pentru este greu de gestionat o astfel de situatie.
Eu am borderline și de aia ma interesează sa știu ce sfaturi s-ar da la astfel de persoane. Bineînțeles ca nu le poți spune sa nu se mai enerveze ca pur și simplu nu pot. Însă ca să le meargă și lor bine ca altora, sa nu mai sufere atât de mult cred ca mi-ai dat răspunsul ca e nevoie de înțelegere mai ales din partea celor dragi. Dar când cei din familie nu sunt cooperanti și se comporta cu tine ca și cu un gunoi, ma refer la cazul meu atunci ce e de făcut? În afara de terapie. Ce sfat i-ai da unui bun prieten ca să nu mai între în belele și sa ducă o viata liniștită și în pace? Poate sa se apropie de Dumnezeu sau sa-și limiteze cercul de prieteni care nu-i fac bine și sunt viciosi..Nu știu, ceva ce poate cei care nu au vreo boala psihica pot sa ii învețe pe cei care au ca să poată face față emoțiilor intense. Exista vreo ceva oare? Sau sfaturile chiar sunt inutile? Cei care nu au cum fac fata stărilor de iritare și nervi?
Cei din familie nu au rabdare sa inteleaga si considera ca cel cu probleme este o eroare care nu le face onoare. Din pacate in tara noastra este un sistem social ultratampit bazat pe superficialitate unde iubirea in familie nu este cultivata deloc.
Este foarte greu de unul singur si cu pietre legate de picior de către cei care ar trebui sa te protejeze si sa te iubească indiferent de situație.
In cazul acesta ramane doar o singura solutie. Sa iti acorzi singura atentie si sa incerci sa elimini actiunile care nu te ajuta. Starile sunt una,actiunile sunt alta.
Poti incerca sa descifrezi singura cauzele care au determinat ca sufletul tau sa ajunga la stari fluctuante,care te impiedică sa existi intr- un oarecare echilibru.
Nu iti va folosi la nimic faptul ca apesi pe dureri din trecut sau prezent dar te vei linisti stiind ca nu au apărut asa stari din senin.
Apoi,odata aflata cauza, accepti ceea ce nu poti schimba si mergi umar la umar cu tine de atunci,cu tine de acum.
Poti sa consolezi singura copilul sau tanara care a trecut prin momente nu tocmai favorabile.
Exista vreo ceva, aceea esti tu.
Personal cred in puterea rugăciunii, este un algoritm bun de aducere la punct de echilibru.
Cu starile de iritare si nervi, pe langa ceva medicatie,mai ales vitamine si minerale, se rezolva cu exercitiu.
In primul rand trebuie sa te detasezi si sa fii observator, ca la o piesa de teatru,ca oricum cam asa este totul in jur din pacate.
Nu este vorba despre tine ci despre problemele fiecaruia.
Putin,cate putin, pastrezi calmul in orice situatie. Uneori poate nu iti iese,dar tocmai atunci te autoanalizezi si vezi unde cedezi. Cu timpul vei reusi sa iti mentii echilibrul in diverse situatii,pana reusesti sa il tii in orice situație.
Meloterapia este folositoare pentru echilibrarea creierului.
Ideea este ca tu sa iti gasesti propriul loc,propria identitate, coordonatele tale care sunt unice si sa te simti bine fix acolo unde esti indiferent de cine, cum se invarte prin jur.
Emotiile nu le poti schimba, gandurile de asemenea, insa felul cum te raportezi tu la ele poti controla.
Mai pe scurt, controlul propriului interior este doar la tine.
Seara linistita ❤️
P.S. Sfat: niciodata sa nu asculti de sfaturi.
Dacă puteam, mai dădeam o fundița. Îți mulțumesc și nu o sa uit.
Lasteauacarearasarit a dat un raspuns semnificativ si merita funda.
Important sa fii tu bine.
Zi liniștită,
De unde o căruță de bani? Îmi caut job de o luna și nu găsesc nimic. Nu am cine știe ce studii, un an de facultate și nu mi as permite sa plătesc și chirie și sa merg și la psiholog. Probabil o sa fac un sacrificiu dar cică măcar 2 ani sa fac și apoi doar se ameliorează, niciodată nu scapi cu adevărat. Vreau sa nu mai fiu asa sensibila, e obositor. Ma doare totul și orice și viata mea e numai suferință. Parca merg pe ace, nu îmi place nimic la mine, ma mint câteodată ca as fi speciala dar nu sunt nimic. Am o părere de fapt foarte urata despre mine și îmi vine sa sparg oglinda de fiecare data când ma uit în ea și știu ca nu arat chiar aiurea dar nu ma suport de multe ori. Cred ca am nevoie urgenta de un terapeut dar câți nu sunt în situația mea?
O singura ședința, aici în Iași la o doamna psiholog foarte bună e 180 lei, puțin față de alții dar gândește te ca trebuie sa fac macar o ședință pe săptămână și asta m-ar costa pe luna undeva la 800 de lei, nu? Chiria și utilitățile 1500 lei. Mâncarea destul. Rezulta ca as trai doar sa fac terapie ca un salariu de 2300 cât e minimul nu te duce nicăieri.
Am făcut în trecut ca m-a mai susținut mama. 300 lei doua ședințe dar nu era pe borderline și nu m-a ajutat cu nimic. Și ce era pe borderline DBT parca cred ca e în engleza, psihoterapie dialectic comportamentala nu am reușit sa duc la bun sfârșit pentru ca nu am înțeles exercițiile de mindfulness pe care mi le-a dat, cică să îmi imaginez că sunt o piatră... Etc. Sau un norișor. Și m-am supărat și nu am mai făcut. Nici nu ma mai duc acolo. Vreau hipnoza dacă fac ceva și cred ca pe asta o sa ma axez cel mai mult.
Cu trimitere de la medicul de familie, poti beneficia de 10 sedinte decontate de CNAS pe an.
Este foarte important sa iti gasesti un terapeut cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. Poate cineva care "simte" mai mult.
Bine, mulțumesc!
Să-ți imaginezi ca ești o piatră? Sau un norișor? Doamne Dumnezeule ferește!
Nici cu copii nu ai putea face o astfel de ce o fi încercat,.
Mindfulness
Nu-ți imagina nimic ne Adevărat despre tine.
fi însuți cu Adevărat. Și cu Dumnezeul în inima și sufletul tău cu Adevărat.
Am o persoană apropiată care are și la care țin extrem de mult. Nu ai ce să faci, decât să încerci să înțelegi. Am avut multe momente când poate mă enerva felul în care se comporta, dar trebuie să înțelegi că, până la urmă, nu o face din rea intenție. Doar să fii înțelegător și calm. De altceva nu ai nevoie. Sfaturile nesolicitate mai tare tulbură. Sfaturile ar trebui date de psiholog, nu de prieteni/familie. Asta cel puțin în contextul tulburării, că mă gândesc că la asta te referi prin 'sfaturi'.
Voiam sa vad în general ce sfaturi s-ar da, pentru ca aceste persoane ca mine, pentru ca și eu am nu au un comportament corespunzător sau normal ca și ceilalți. Asa este?
Este o carte speciala pentru cei care au în viata lor o persoana borderline și care ii învață pe cei din jurul acestor persoane cum să se comporte cu ei dar bănuiesc că puțini sunt doritori să citească și să învețe așa ceva. Altfel se cauta. Bineînțeles de către cei care sunt cititori ca poate unii chiar nu au timp sau nu le place sa o facă. Exista terapie și pentru cei care trăiesc cu o astfel de persoana pentru ca nu e simplu. Sunt autodistructivi dar știu și sa rănească mult pe cei din jurul lor, cred ca ei știu cel mai bine unde sa dea ca să rănească. Oamenii răniți, rănesc la rândul lor. Sfaturile se pot da și de către familie, eu le-am primit și undeva lucrează. De exemplu sa încerc sa nu mai depind de alții asa mult, sa fiu eu pe picioarele mele.
Mai exact mama, în loc sa îmi fie aproape a zis ca vrea măcar doi ani sa nu mai vorbească cu mine. Ma da deoparte ca pe un gunoi, cică pentru liniștea ei. E normal asa ceva? Sa ma pun eu pe picioare și altele. Eu i-am spus ca e mama mea, eu nu pot avea inima asta, sa nu mai vorbesc cu ea. Tata crede ca am păcălit doctorii și zice ca nu sunt bolnava și el m-a renegat. Mi-a zis ca nu mai sunt fiica lui. Sora mai vorbește și îmi mai da câteva sfaturi dar ea crede ca e o boala în care te poți autocontrola singur. Nu e asa, cred ca fara terapie și oameni care sa îți ofere iubire și înțelegere nu poți face fata. Ori cel puțin, cred ca o sa îmi iau lumea în cap și nu o sa mai bag în seama pe nimeni. Asa de supărată sunt.
Îmi pare extrem de rău să aud asta. Prietena mea care are, într-adevăr are și ea caracter distructiv. Totusi acest caracter distructiv se afiseaza mai mult față de iubitul ei. Dar au o relație chiar sănătoasă și atunci tulburarea asta nu le oprește fericirea. Pe mine m-a înlăturat ca prietenă mai demult (cu toate că eram cele mai bune prietene) din cauza acestei tulburări (pe care eu la momentul respectiv nu știam ca o are, și nici ea) dar și-a cerut scuze după luni de stat fără a vorbi și am decis să îi mai dau o șansă. Au trecut mai bine de 3 ani de atunci și suntem încă cele mai bune prietene. Nu prea am ce sfat să dau, până la urmă nu aș ști nici ei să îi dau din păcate. Trebuie să te înconjori de oameni care țin la tine și îți fac viața mai ușoară/frumoasă. Nu zic că ești cu mult mai diferită față de restul oamenilor. Doar că simți lucrurile mai mult, cu mai multă putere, mai intens și asta îți provoacă mai multă durere. Meriți tot la fel de multă iubire ca și restul, Paula. Dacă nu ai cu cine vorbi, poți oricând să-mi trimiți un mesaj. Și mi-ar place să știu și cartea despre care vorbeai
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
