E un copil neliniștit. Poate că de acolo de unde vine i-a fost greu. Poate să aibă mici etape de săptămâni în care face urît după care trece în altă etapă. În general se potolesc de pe la un an (nu ne spui ce vîrstă are).
Prietena ta ar putea incerca sa nu meargă pe ideea că acest copil e rău incorigibil. Să încerce să devină prietena lui. Să îi obișnuiască să fie independent jucindu-se singur într un loc din cameră unde poate fi supravegheat doar. Să nu ia urletele ca pe ceva personal și să nu sară arsă. Să acționeze cu calm. E greu asta pentru un tînăr ca så. Dacă ar putea lua vreo rudă mai în vârstă care să mai ajute și de la care să se mai inspire.
Atît ea cît și copilul sunt puși laolaltă de soartă intr-un clinci. Dacă prietenei tale îi lipsește experienta, pentru cel mic e și mai rău. Poate că percepe viața ca pe o junglă, e vulnerabil în fața adulților în general, și-a pierdut părinții și nici măcar nu poate să întrebe pe TPU. Bineînțeles, nu e vina prietenei tale, nu ea l-a dorit.
E greu să faci pedagogie în cateva rinduri și de la distanță.
Sper să mai primești sfaturi mai bune și de la alții. Poate ar trebui ca și mama ei să știe de situație. Și chiar diriginta la școală, ca prietena ta să beneficieze de puțină înțelegere. Poate și tu le poți ușura puțin viața.
Să sperăm că și copilul va intra într-o perioada mai liniștită.
Știu pe o femeie care cand era la liceu a stat ea la niște rude cu doi copii mici de care ea avea grijă în totalitate. Acum sunt toți trei mari, sunt buni prieteni și se adoră.
Succes!
De ajutor ar fi si sa-i reduca/elimine dulciurile, sucuri, bomboane, ciocolata...care-i dau o extra energie si trebuie consumata. Un pahar de lapte caldut seara inainte de culcare ii mai linisteste somnul.
Si daca are timp sau posibilitatea sa-l duca la joaca, sunt spatii de copii pe la hypermarketuri sau in parcuri sau sa se joace ea sau cineva cu el, o activitate fizica care sa-l oboseasca.
Poate trebuie sa meargă la un doctor sau la psiholog, sau îi este dor de cineva, dar oricum trebuie sa mergeți la psiholog
WhatheWow întreabă: