Cum vi se pare viata trista? Cum este cand esti intr-o plictiseala cronica, cand nu ai pe nimeni, nimeni nu vorbeste cu tine, nu te cauta, nu ai prieten/prietena? Ma simt singur, sunt singur. Verile in general (paradox ca iubesc verile) sunt cele mai grele si cumplite pentru mine, 3 luni de plictiseala, singuratate fara colegi. Prieteni/prietena nu am... Colegii nu ma suna, sunt ca intr-un loc parasit de toti. Privesc la paginile de profil ale colegilor, a celor pe care ii am pe facebook,li se citeste fericirea si distractia pe chip, isi traiesc vara din plin. Cat de groaznica poate fi singuratatea? Mai este aproape o luna pana in octombrie, cand incepe iar,,nebunia" colectiva, socializarile, colegi, nebunia studentiei.
Cum e singuratatea pentru voi? Mai,, experimenteaza" careva aceasta stare de plictiseala, singuratate, de gol?

Warframe, Smite, Runes of Magic, Forsaken World, Tera, Aion, Cabal 2, Hearthstone, Rift, Archlord 2 asa alung eu singuratatea si plictiseala.

Hei! Wow! Parca eu am scris asta. Pari a fi tot la facultate. Si eu la fel. Sa-ti spun situatia mea: fiind vara, mai toata lumea a plecat acasa si am ramas singura si foarte plictisita. La inceputul verii m-am mai implicat in niste activitati extrascolare ale facultatii si asta m-a ajutat mult. Apoi am fost plecata in strainatate in vacanta si de cand am venit... numai plictiseala si ma sperie cand ma gandesc ca mai e o luna de vacanta. Mai ies cu cei ce au mai ramas prin oras, dar putin, rar.
Si ceea ce e cel mai greu e ca din cauza plictiselii am inceput sa ma gandesc la lucruri triste, si parca imi fac si mai rau (de exemplu ma gandesc la fosta relatie, la lucruri d-astea). Sunt sigura ca mai sunt multi in situatia asta, dar nici eu parca nu am impulsul sa-i chem afara. Ma uit la multe seriale, dar tot e greu. De fapt nu e greu, e oribil.

Viata in singuratate poate fi o viata frumoasa. Si acest tip de viata poate aduce fericire daca ajungi sa nu mai privesti in jur ci doar in tine. Nu te poti bucura de prezenta unor persoane, dar te poti bucura de absenta acestora. Sentimentele profunde reusesc sa intareasca sufletul. Ele ofera rezistenta si puterea necesara asteptarii sfarsitului.

Salut!
Mie imi place sa stau singura, mereu mi-a placut. Urasc sa ma deranjeze cineva, nu imi place sa fiu inconjurata de retardati. Seara imi inchid telefonul pentru ca dimineata se gaseste un destept sa sune sa intrebe "care mai e viata mea". Poate el/ea nu stie, dar mai exista oameni care la 11-12 dimineata inca dorm.
Eu vad singuratatea ca pe ceva bun si folositor, dar nu sa se ajunga la exagerare, adica sa fii singur mereu.
Stii ce fac eu cand ma plictisesc? Ies afara sa-mi intalnesc prietenii. De ce nu faci si tu asta?
Sau cand nu am chef de oameni, imi iau ochelarii de soare (depinde de vreme), iPod-ul si bicicleta. Ultimele doua imi alunga plictiseala mai bine decat o fac prietenii mei.