Buna! O sa te obisnuiesti cu timpul. Tine legatura cu ai tai si mergi pe acasa in weekend-urile in care ai posibilitate. Incet, incet trebuie sa te detasezi putin si sa incepi sa te maturizezi si sa iti traiesti viata. Nu o sa stai toata viata cu parintii.
Nu este cazul sa te panichezi acum, ca exista internet si telefon si poti sa-i vezi in orice moment doresti.
Toti plecam la studii, sau la munca peste hotare, ori chiar ne mutam detinitiv la 20.000 km departare de tara si parinti (asa cum am facut eu) si totusi viata merge inainte, ca suntem adulti si ne folosim creierasul sa nu mai plangem dupa mama, tata sau fratiori mai mici.
Vei fii ocupat cu scoala, cu invatatul, cu prietenii noi, cu noua locuinta si cu cnvietuirea cu tineri de varsta ta, deci nu vei avea de ce sa iti fei greu, ca alor tai nu li se intampla nimic daca tu te muti.
Am întrebat despre aceasta un medic rezident din Siria. Era de 9 ani în România la studii. Mi-a spus că atunci când îl apucă dorul de casă își amintește pentru ce este aici, de ce face acest sacrificiu. Așa reușește să reziste. Așa să faci și tu. Pentru ce mergi la studii acolo? Este cel mai important lucru din viața ta acum. Restul e la timpul trecut, a rămas în urmă.
In primele luni incearca sa revii saptamanal acasa sau la doua saptamani. Dupa, treptat, incearca sa vii cat mai rar si te vei obisnuii. Poti vorbi zilnic cu cei de acasa pana iti revii