Discutam cu cineva zilele acestea despre intelegerea si pacea din cadrul unei familii extinse (parinti, copii, frati, surori, bunici, neamuri). Sa nu existe dusmanie si ura intre rude, doar intelegere, ajutor si bunavoie. Mi-a spus ca modul in care gândesc si ce-mi doresc eu este utopie, fantezie si sa ma detasez de aceste lucruri. Este adevarat?

Eu sincer m-am saturat de aceste lucruri, lumea asta rea plina de ura si dusmanie, in care toti se ataca pe la spate sau in fata. Daca stiam ca asa o sa fie, poate nici nu-mi mai doream sa ma nasc. De ce? De ce trebuie sa fim asa? Chiar e greu sa fie intelegere si sa lasam ura si dusmania? Voi aveti in familie rude care nu se inteleg intre ele?

Nu stiu, viata, Pamantul cat ne mai suporta. De ce m-am saturat asa? Am doar 25 ani, oare ce ma fac pana la 70-80 ani? Cred ca ma stric de cap, de-a dreptul. Deja tot mai mult incep sa cred ca majoritatea problemelor de ordin psihic se datoreaza din vina altora. Oamenii imbolnavesc, înnebunesc oamenii. De fiecare data când parintii mei critica, ataca pe altii (matusi, unchi, etc) ma doare sufletul. Nu mai spun de atacurile si dusmania de la TV. Dusmania si ura sunt la cote alarmante.

Asa e.Din nefericire, lumea este rea.Dar sunt și oameni care sunt buni și in familiile lor exista pace și armonie.Pe situl jw.org,poți găsi mai multe despre ce te poate ajuta sa găsești acea pace.Sunt articole cu multe subiecte interesante.

Atat timp cat vei da vina pe altii pentru problemele tale, nu vei reusi sa te simti mai bine.

Problema este la tine ca te consumi atat. Da, toata lumea vrea o astfel de lume, insa o astfel de lume nu exista si nici nu va exista vreodata, asa ca ce rost are sa te consumi tu pentru ea? O lume de genul asta ar fi posibila numai daca toti ar avea aceleasi concepte despre viata si despre moralitate si daca absolut toti vor pune binele altora in fata binelui lor. Insa, chiar si atunci cel mai probabil nu va merge. Pentru ca x va spune ca y este mai bine pentru z, insa z va spune ca de fapt w este mai bine pentru el decat y. Suntem prea multi si prea diferiti incat sa putem sa fim cu totii multumiti si sa nu ranim pe absolut nimeni prin actiunile noastre.

In loc sa te interesezi atat de mult de ce x nu este mai bun si de ce y nu a facut cum credeai tu de cuviinta ca este mai bine, incearca tu sa fii o persoana mai buna pentru tine si pentru starea ta psihica, fara sa iti pese de ce fac ceilalti.

Trebuie să te înveți sa apreciezi lumea în care trăim asa cum e ea. Spre binele tău.
Pentru ca in ciuda necazurilor, e totuși o lume minunata.
La fel - o sa te uimesc - nu-ți face un ideal din părinții tăi. Ei sunt doar niște oameni. Ar fi putut fi mai buni, da. Dar îți garantez că dacă nu sunt, nu au nici habar cum ar trebui să fie. Dar nu v-ați ales unii pe alții, așa că poate fiecare să și urmeze viața lui așa cum îi place.
Și au îndeplinit funcția atunci cand nu puteai să ai grijă de tine. Acum așează te tu la butoane.
Păstrează o relație bună cu ei la nivelul puterii lor. În rest, dacă crezi că poți proceda mai bine, fa.

Ce doresti tu, e absolut normal. Asa era cindva, demult... Din pacate, devine utopie si prin felul in care sintem educati. Nu numaidecit de parinti ci de societate, de mass-media, etc.