Parintii m-au incurajat mereu si mereu mi-au vrut binele. Nu pot vorbi mereu orice cu ei dar ne intelegem bine. Inainte ii minteam mult dar in timp am invatat ca nu e bine si nu imi place sa mint. Acum spun aproape mereu adevarul. Desi nu vorbim mereu despre orice sunt momente in care punem cartile pe fata si e bine.
Da am niste parinti foarte de treaba cu care chiar poti discuta. Dar mai mult vorbesc cu mama cand am o problema
Ei intotdeauna ma sustin indifeent de ceea ce vreau sa fac
de mintit nu i-am mintit mai degraba le-am ascuns unele lucruri
1. In marea majoritate, da;
2. Nu chiar;
3. Da;
4. Da;
5. Da;
6. Daca consider ca greseala poate fi reparata, nu spun, daca sunt bagata in ea pana peste cap, spun adevarul si imediat.
7. Le spun daca au gresit, normal;
8. Da, pentru ca sunt un om;
9. Nu, daca minciuna n-a fost asa mare si n-a cauzat probleme nimanui.
Merci si eu.
Da, categoric sunt cei mai buni.prietenii pot avea si motive ascunse cand iti dau un sfat.pe cand parintii nu.
cand gresesc, normal ca le zic. iar de mintit, am mintit ca oricine, cateodata esti nevoit
Salut!
Nu. Prietenii sunt prieteni parintii sunt parinti.
Nu
Nu in toate, dar in majoritatea deciziilor pe care le-am facut da.
Da, insa am judecat apoi si cu propriul meu cap, tocmai pentru ca ma consider responsabila pentru ceea ce fac, si nu o sa dau vina niciodata pe nimeni pentru actiunile mele. Un sfat chiar si bine intentionat se poate dovedi in timp nu tocmai potrivit.
Am copii si nu fac asa cum au facut parintii mei. Nici ei in locul meu probabil nu ar face la fel. Acum sunt o groaza de carti scrise din care poti sa inveti numai sa vrei sa inveti.
Spun imediat si de multe ori asta e un mare defect.
De cele mai multe ori o las asa, insa mai si spun.
da
da, pentru ca era necesar pentru binele lor. Uneori prea multa sinceritate aduce eliberare pentru tine dar impovarare pentru cei din jurul tau.
Nu intodeauna,(vezi mai sus de ce)
Mai vreau sa spun ca-mi respect parintii si am avut si inca am multe de invatat de la ei.
Da! Am mintit pentru ca asta era solutia cea mai optima in acel moment! ii spun intai unde am crezut ca am greshit eu si apoi ii spun unde a greshit el/ea! De multe ori ii spun adevarul! este mai bine asa!
Eu mereu am fost foarte apropiata de mama mea, care mereu ma intelege si ma incurajeaza in ceea ce fac. Ea mereu va fi cea care va avea prioritate in fata mea, adica orice decizie o consult cu ea, pentru ca niciodata nu da gres.mereu ma inteles.si mi-a fost alaturi in momentele grele. cu ea pot discuta orice chiar si despre baieti, ea mereu are grija sa ma intrebe, insa nu pentru a ma controla, ci pentru a ma ajuta si a-mi fi alaturi!
P.S.Am o mama de nota 10++++++++Si o iubesc cel mai mult!
LA mine de exemplu nu eu daca incep sa-i spun ceva mamei ea incepe sa imi spuna ei... nu ai facut corect de ce n-ai facut asa? si de aici incepe cearta mai bine nu le zic nimic despre baietii cu care ma intilnesc sau de sex pentru ca daca incep s-o intreb c
LA mine de exemplu nu eu daca incep sa-i spun ceva mamei ea incepe sa imi spuna ei... nu ai facut corect de ce n-ai facut asa? si de aici incepe cearta mai bine nu le zic nimic despre baietii cu care ma intilnesc sau de sex pentru ca daca incep s-o intreb ceva ea incepe cu teoria ei sh ma enerveaza asa ca mai bine nu ii spun nimic
Cu mama nici n-am discutat despre sex, relaţii de cuplu etc. Că îmi fi dăduse şi cu ceva în cap.
Nu prea, eu locuiesc cu bunicii dar nici ei nu prea. Mă rog.
Da. Nu de foarte multe ori.
Păi Nu. Dacă propriul copil m-ar întreba despre sex, relaţii de cuplu şi d-astea nu mi-ar fi ruşine să discut cu el
De obicei, nu.
Nu le spun, nu mă bag.
Da, câteodată. Uneori nu le spun adevărul.
Mă descurc şi singură. Învăţ singură, temele mi le fac singură. Şi am 13 ani
Să mai pui întrebări d-astea
Daria întreabă:
MihaiAndrei666 întreabă:
anonim_4396 întreabă: