Salut, iar probleme cu tatăl meu.
Este foarte rău, cu toate ca ne mai ajuta frații lui maica-mea el tot rău e.
Dacă îi spune omu ceva îndată îi sare tandura și te înjură, îți zice să-i sugi...
Dacă îi spui să-și ia medicamentele și sa nu mai lucreze asa mult ca nu are voie ca are boala parkinson, amenință că nu-și mai ia medicamentele sau ca se omoară.
Pe maica-mea nu o ajuta deloc la curățenie, o mai ajut eu. Cu toate ca el a vrut sa ne mutam la casa. Mai mult face mizerie.
Niciodată nu a ținut cu noi, mai importanți erau alții decât familia.
Sa-l ducem la un psihiatru sau psiholog?
Ordonare:
După relevanţă
Dati-i pace omului daca este bolnav si munceste foarte mult.
Tu de ce nu pui mana zilnic sa faci curat cu maica-ta?
asta chiar este nesimtire sa asteptati de al un batran om bolnav, care munceste sa va faca si curatenie!
Răspunde
Sal ducem la un psihiatru sau psiholog?
Nu poți duce un om cu forța, chiar dacă ți-e tată, înafară de cazul că comportamentul lui pune în primejdie viața sa sau a altora. Atunci suni la urgență și ei decid.
Sanse extrem de mici. Si prin absurdul absurdului sa zicem ca ar reusi sa il convinga, mai da de un absurd, acela de a reusi sa il schimbe "psihiatrul sau psihologul". Da de "2 absurduri". Eu zic ca nici nu ar trebui sa incerce in zona asta. Mai bine sa si urmeze propriul curs al vietii, si sa incerce sa se debaraseze de zona aia, incetul cu incetul. In timpul asta, sa ii raspunda rece, sobru, scurt dar si politicos.
Răspunde
Salut.
Nu-i mai spune: aici asa,acolo trebuia asa,alea nu sunt corect asa,e timpul sa-ti iei medicamentele. Incearca: e bine asa?,aici cum sa fac?,ma doare capul,ce pastile sa iau?
Schimba din copil care-l sfatuieste pe parinte,in copil care cere sfatul parintelui (chiar daca nu-ti trebuie nici un sfat,tu fa asa ). Foloseste-te de proverbul,,zic ca tine,fac ca mine,,. (Sa-mi spui si mie daca discutiile sunt mai frumoase dupa ce incerci)
,,Dacă îi spui să-și ia medicamentele și sa nu mai lucreze asa mult ca nu are voie ca are boala parkinson, amenință că nu-și mai ea medicamentele, sau ca se omoară,, :
El e deja suficient de suparat probabil,boala,munca,stres,nervi,motivatie si cand mai apari si tu sa-i spui ce sa faca. ajunge la concluzia ca : mai am putin si-mi iau zilele,,.
Nu-i da sfaturi,verifical. Cum? Simplu :Numara pastilele pe care le are, seara pana sa se culce le numeri iar, daca le-a luat SUPER daca nu, te duci la el si-i amintesti. Sfatuieste-l si judeca-l dupa ce greseste, nu PRECAUT..ca-l enervezi
Astept sa incerci si sa-mi spui si mie daca merge cu el asa 
bafta
Cum a spus si cealalta persoana care a comentat, tatal tau nu va merge de buna voie la psiholog sau psihiatru. Avand in vedere ca nu e incapabil de a gandi, nu e incapacitat de o boala mentala grava, nu poti sa il duci cu forta la doctor. Cel mai probabil ii trebuie un psiholog, iar daca acesta considera ca e ceva mai grav in comportamentul lui, abia apoi un psihiatru. Doar ca de vreme ce omul nu pare sa vrea sa se schimbe, un psiholog va fi aproape, daca nu chiar cu totul, inutil. Daca el nu vrea sa se schimbe si sa inteleaga ce probleme are, atunci nu conteaza cati specialisti ii spun, nu se va schimba.
Imi pare rau sa spun, dar daca problemele nu pot fi rezolvate pe cale verbala si intr-o maniera matura, atunci nu vad rostul. Iti spun strict din perspectiva mea, vad ca tii la el, dar daca as fi fost in locul tau nu as fi putut accepta asa atitudine si as fi plecat. Esti o persoana puternica, sper ca vei reusi sa schimbi lucrurile in asa fel incat sa ai un viitor bun.
In mare, bun raspuns. Si folositor. ( un indiciu, nu chiar o dovada, ca femeile in Romania sunt mai rationale decat barbatii; nu de alta dar am mai vazut si in alte ipostaze femei care au raspuns mai bine decat barbatii si de asta am spus. Bineinteles, am mai vazut si exceptii, zic ca fapt general). El, din punct de vedere legal, 'nu e bolnav grav" la cap, dar situatia ar putea fi alta pe teren, in realitate, din pacate. De multe ori medicii de familie, medicii care il tin in registru samd nu stiu detalii prea multe si atunci apare nepotrivirea aceasta cu realitatea.
Cel mai bine e sa plece. Dar daca nu poate, nu are unde, atunci macar sa incerce sa reziste pana poate sa o faca. Si cum sa reziste? Sa incerce sa pastreze distanta fata de el, inclusiv prin raspunsuri/vorbe. Sa ii vorbeasca rece, sobru, scurt dar si politicos. Sa evite discutiile lungi si mai ales in contradictoriu cu el ( e genul de om care nu stie ce e aia contradictoriu, o confunda cu ura, cearta, samd, deci nu merita). Cu logica nicio sansa cu acest gen de oameni. Nici cu forta fizica, poti sa intri in belele mai mari, indiferent daca "esti mai tare" ca el.
Sunt de acord. Cea mai buna decizie mi se pare, personal, sa plece. Dar desigur, asta conteaza de situatia materiala si multe altele.
Si eu am probleme cu tatal (e alcoolic), nici nu mai tin minte cand l-am vazut ultima oara complet treaz. Nu este zi in care sa nu bea. Nu e violent, nu isi permite. Pentru persoane de genul trebuie sa pui intotdeauna o bariera. Daca te lasi trantit de o parte si de alta (devii pushover), isi ia in piept faptul ca poate sa faca orice si e o mentalitate pe care nu o mai schimbi apoi. Desigur, si asta conteaza de la individ la individ.
Poate sun rigida si lipsita de emotii si imi pare rau sa spun asta de vreme ce omul chiar tine la taica-sau, dar nu as putea trai cu o astfel de persoana nici fortata. Cu prima ocazie, ma mut. Si ii dau si lui acelasi raspuns. Oamenii se schimba foarte rar. Si cu atat mai greu cu cat mentalitatea si comportamentul sunt la fel de atatia ani. Eu nu pot sa lupt cu asa ceva, daca el poate atunci bravo lui. Insa, tot consider, pentru sanatatea lui mentala, ca ar fi mai bine sa rupa legaturile.
Da, pacat ca are ghinionul parintilor de genul. Un copil se dezvolta armonios dpdv psihic cand are un parinte iubitor, protectiv samd si cuvantul cheie in relatia lor sa fie armonia. Psihicul lui o sa fie putin "macelarit" din cauza asta. "Traumele tineretii, copilariei" samd se resimt in viata.
Referitor la problema ta, da, in general trebuie sa fii ferm. Eu am reusit sa o salvez pe mama din potentialele "batai" ce le incasa NU cu forta fizica. Ci cu simpla amenintare la 112, asta e bariera ce i-am pus-o. Oricat de nervos era, isi schimba directia si lovea prin casa, arunca cu altceva, nu o lovea pe mama. Daca el devenea violent cu mama, eu chiar sunam la 112. In general trebuie sa ii arati ca "faci ceva" nu stai si plangi doar, ii arati slabiciunea si profita. Nu stiu in ce sens i-ai pus bariera, sau la ce te referi, dar conceptual, sunt de acord cu ce ai zis. Daca situatia materiala ii permite, are bani sa si intemeieze o casa, un loc, unde sa stea separat, optiunea ta este cea mai eficienta optiune.
E mare pacat ca relatiile sunt asa intre parinti si copii dar nu are ce face, nu e vina lui. e pacat pentru psihicul si dezvoltarea lui in viitor ( fara parinti cu tine, fara "dragostea" aceea parinteasca), in fine. Poate o sa mai compenseze ceva cu o consoarta care ii completeaza aceste goluri.
Sincer, atat timp cat macar un parinte il iubeste, dezvoltarea poate fi armonioasa. Chit ca nu merita. Nimeni nu merita sa isi traiasca viata cu un parinte absent sau "prezent" (dar mult mai absent decat unul mort ar putea fi). Nu voi intelege niciodata persoanele care isi fac copil ca apoi sa ii creeze fel de fel de traume. Indiferent de situatie. Daca iti faci copil e responsabilitatea ta sa il cresti pana la maturitate.
Sunt de acord, cu forta fizica/violenta nu ajungi nicaieri. Mai tare ajungi in probleme asa. Ceea ce ai facut mi se pare matur si inteligent, nu pot sa imi dau prea tare cu parerea pentru ca nu am trecut prin asta, dar pot sa zic ca esti un fiu bun. Sper ca mama ta se bucura de tine. Cat despre "bariera mea", eu nu am facut ceva in sine, nu l-am amenintat cu nimic. Ci pur si simplu i-am aratat prin comportament ce parere am despre faptul ca bea. Nu mi-a fost niciodata frica de el. Iar parerea lui nu am luat-o niciodata in considerare. Cand e partial treaz (inainte sa se imbete de tot) adica undeva pana in ora 17, pot sa vorbesc normal cu el. In momentul in care schimba comportamentul schimb si eu placa. A fost acum cativa ani cand am pus o bariera tare. El are tendinta sa injure mult si sa dea cu chestiile prin casa si sa se enerveze din orice. Cred ca eram clasa a 10-a cand s-a intamplat. Ziua urmatoare aveam teza la biologie si nu ma puteam concentra. L-am intrebat, "Ce ai?" pentru ca dadea cu toate prin casa. Si aia o fost prima oara cand m-a injurat. Am plans de nervi pentru ca nu ma puteam concentra pentru teza. A venit la mine dupa cateva minute si m-a intrebat de ce plang. I-am spus ca daca imi mai zice vreodata asa ceva nu are decat sa isi ia lucrurile si sa plece direct inapoi la maica-sa. Nu m-a mai injurat de atunci. Barierele se pun ca vrei, ca nu vrei. Altfel nu ajungi nicaieri.
Da, in cazul tau bautura e "decisiva", al meu era asa ca asa era firea lui, din pacate.
" nu mi-a fost niciodata frica de el", da, uneori frica e si instinctuala, cum ar fi sperietura, te poti speria de exemplu cand arunca cu anumite obiecte prin casa, insa trebuie sa incerci pe cat posibil sa nu te arati speriata ( cred ca procedezi bine). Personal, cred ca il amenintam cu urgentele, iar daca nu se conforma, chiar sunam. In general, cand loveste cu lucruri prin casa ii mai spun cate ceva, dar incerc sa pastrez distanta, astfel incat sa nu ma loveasca si pe mine, sau sa ma provoace sa il lovesc pe el. Incerc sa nu ma las provocat. ca, asa cum ai spus si tu, mai tare as ajunge in probleme cu violenta. Oricum imi place cum ai procedat
Mai mult decat frica, ma ia anxietatea cand il vad beat pentru ca nu vreau sa vorbesc cu el, pentru ca stiu ca ma enervez si ma doare capul dupa 
De emotii nu prea le arat pe fata, imi aud 24/7 ca am resting *** face deci e ok lmao.
Ma bucur ca ai reusit sa iti tii mania in frau
Ti-as fi dat folositor dar sunt nou aici si nu pot, chiar imi place cum ai scris...
Am reusit, nu stiu nici eu cum, cred ca am avut si "noroc" in ghinionul de a avea un asa parinte... de multe ori mi-e frica de el sa nu inventeze ceva despre mine sa ma "denunte", si ma gandesc "cum m as apara in fata legii" in asemenea situatie...
Sincer si daca te-ar denunta, nu cred ca poate face ceva daca nu are dovada, deci nu cred ca trebuie sa iti faci griji. Mai bine iti folosesti energia pentru chestii folositoare si care te ajuta, nu te obosi cu asta
Cunosc genul. Si al meu era asa. Si eu greseam ca incercam sa ii explic logic. E genul de oameni al caror logica nu exista. Al meu se enerva si cand il intrebai ceva. Referitor la " medicamentele, se omoara." asa era si al meu, si eu de nervi ii ziceam " da, du te, foarte bine" imi doream si atunci el sesiza ura pe care o aveam fata de el, dar erau doar cuvinte la nervi insa el nu facea diferenta ( nici nu voia). Nu o sa faca asta, el o zice doar ca sa va testeze nivelul vostru de ura fata de el ca apoi sa va reproseze asta. Cel putin, al meu asa era si tiparele seamana, e foarte probabil sa fie si al tau asa. Si eu ma mai puneam in gura cu el, mai tare il enervam, dar greseam mult, eu mai ascundeam anumite lucruri ca sa nu se iveasca un scandal dar avea "darul" asta de a afla, mai bine zis norocul asta. plus ca pisa omul cu nervii lui pana te scapai. Si al meu e fix asa, cu strainii se poarta exemplar, in familie isi batea joc.
"Sal ducem la un psihiatru sau un psiholog" - cum? Cu forta nu poti, el va poate face plangere penala in cazul in care il apucati cu forta. Iar dupa cum vad genul lui, nu prea cred ca il puteti indupleca la asa ceva. Cred ca v-ar raspunde cu un ton de superioritate, ca el e mai presus de ei. Daca ii spui o constatare logica ( ca vorbeste pe un ton de superioritate) cred ca se va enerva si ar incepe cu alte reprosuri, ar face orice doar ca sa pice el "sus". Si apoi ar injura si ar tranti prin casa daca nu ar merge.
Uite, de exemplu, al meu cand voia sa o bata pe mama il amenintam cu 112, ca sun la 112. Functiona, chiar daca zicea ca "suna la 112, nu mi pasa", si atunci se limita doar la trantiri de obiecte prin casa ( unde nu mai aveam ce sa ii fac).
Daca incerci sa te impui cu forta, agravezi situatia. O agravezi cu mult. Si eu voiam sa il bat ( uneori si mai rau voiam sa ii fac) dar stiam ca as putea agrava mai mult situatia asa ca incercam sa evit zona unde se afla el, si sa ii mai raspund "de la distanta". Nu e o solutie. La cat de nervos eram ca era paralel cu logica, ma mir ca nu l-am batut intr-o zi. Evident ca daca as vrea, as avea mai mare forta ca el, nici nu se pune problema, dar cu asta pici mai rau. Sa zicem ca te-ai pune in fata lui si ar incerca sa te loveasca, bata. Atunci, tu, daca ai forta mai mare, fiind langa el, automat ti-ai depasi bariera legitimei aparari, si ai ajunge sa fii un infractor. Cam asa e intr-o bataie, unul infractor, altul la spital, nu ajuta la nimic. Deci daca te-ai gandit pe acest domeniu/palier, renunta. Iti va agrava mai mult situatia. Eu recunosc ca pastram distanta fata de el, insa ma mai scapa gura si i le mai intorceam ( vorbele) si nu era prea bine, ca de multe ori se intetea scandalul. Ma enerva ca nu incerca sa inteleaga logic nimic, dar acum, in momentul asta, nu cred ca as mai repeta greselile din trecut. In general, e bine sa il eviti. Nu rezolvi nimic cu logica, degeaba esti om logic, daca el nu e, nu rezolvi nimic. Cu bataia, la fel nu rezolvi nimic. Nu te ajuta la nimic, mai mult te incurca. Daca ai ceva de castigat de pe urma lui, ai putea si sa cedezi ( mai ales daca, legal, nu poti beneficia de anumite drepturi pe care ti le-ar oferi el) cu toate ca am mai comis si eu greseala asta, dar m-am ales cu dreptul taiat. Nu aveam ce sa fac, ca orice faceam, era ilegal si ma putea denunta. Sunt unii oameni cu care un dialog constructiv e foarte greu de realizat spre imposibil. Cu unii chiar cred ca e imposibil. Oricat ai fi de logic, rational, nu ai ce face, efectiv. Logica, ratiunea conteaza in relatiile inter-umane cu persoane care poseda asa ceva, nu cu persoane "rupte de realitate".
Sfatul meu e sa eviti anturajul cu el in general, ii vorbesti rece, ii raspunzi rece si scurt, eviti discutiile contradictorii ( ca nu e genul de persoana cu care sa le porti, el nici nu intelege notiunea de "contradictoriu" - pentru el asta e sinonim cu ura, marsavie, ticalosie, cearta samd. Asa sunt unii si degeaba le explici situatia in fapt, ca ei "tot pe a lor o tin") asa ca nu are rost. Esti scurt, rece, distant dar politicos cu el si incerci pe cat posibil sa eviti lungile interactiuni cu el. Daca te loveste ( pe tine, sau pe vreun frate, mama sau ce mai aveti) ameninti ca suni la 112. Nu se conformeaza, suni. Incerci sa iei distanta de el si suni la 112. IMPORTANT: NU TE BAGA daca vezi ca da in fratele tau, sora ta, mama ta, samd. Stiu ca emotia s-ar putea sa iti spuna sa intervii, dar nu o face. Daca e viclean si perfid, s-ar putea sa te bage in belele ( unii "se fac" ca lovesc ca sa asteapta interventia ta, ca apoi sa te bage in belele) CUNOSC SI GENUL. deci procedeaza cum zic eu daca vrei sa iti fie bine. Cand tranteste cu obiecte prin casa, poti sa ii mai spui un scurt " nu e bine ce faci" dar incearca sa ii eviti zona, pentru ca daca intri in "cercul" lui sunt doar doua optiuni, si din ambele ai iesi prost : ori o dai, ori o incasezi. Mai buna e a treia, fugi/pastreaza distanta.
Cat despre posibilitatea schimbarii lui, e cam greu spre imposibil. Nu ar trebui sa te concentrezi pe asta, tu fa-ti viata si lasa-l pe el. Urmeaza ti propriul fir al vietii si incearca sa iesi din zona aceea in timp. Parerea mea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
