In ultima perioada am o problema. Poate ca am si eu partea mea de dreptate. Imi urasc bunicii din partea tatalui, simt revolta, furie, ura, razbunare. Ii urasc pentru o greseala pe care au facut-o in trecut. Cineva mi-a spus e dreptul tau si decizia ta daca ii ierti sau nu. Fiecare avem o poveste de viata, poate una mai ciudata/interesanta decat cealalta. Nici eu cateodata, nu-mi explic aceasta furie, revolta. Simt ca m-au nedreptatit, neglijat. Am ajuns la punctul in care-mi doresc sa nu mai fie. Ar trebui sa-i iert sau nu, pentru greseala din trecut.
Voi va urati bunicii paterni/materni, aveti vreun motiv? Ii puteti ierta vreodata?
Motivele pentru care-i urasc : certurile clasice soacra-nora, nu m-au recunoscut in primii ani de viata din cauza numelui, nu au venit niciodata sa stea cu mine cand am fost mic si bolnav, intotdeauna i-a favorizat pe ceilalti nepoti.
Nu stiu, poate ca am dreptate, poate ca nu, sunt foarte confuz...

Te-ai gandit ca poate fii vina mamei tale? te-ai gandit ca relatia ei cu socrii fiind atat de tensionata este posibil ca ea sa o fii interzis aceasta relatie?
De multe ori parintii nu ne spun adevarul, dimpotriva, il ascund ca sa ne poata manipula sau sa nu ne afecteze, spun ei.
Sfatul meu este sa-ti iubesti bunicii si sa incerci sa-i cunosti, inainte sa iei aceste decizii pripite. Esti prea mic sa urasti niste oameni care sunt bunicii tai, ca vreo ori ba, sangele apa nu se face!

Iertarea nu este optionala. Noi trebuie sa o dam indiferent de situatie, pentru ca altfel ne va face rau noua.
Sunt unii intr-adevar care poti sa-i bati si cu pisalogul in piua ca ei tot nu isi dau seama ca au gresit; si pe acestia trebuie sa ii iertam.
Altora, cum sunt si ai tai, le-au albit parul in cap si tot degeaba; sunt batrani si tot n-au capatat intelepciunea. Si pe acestia trebuie sa-i iertam. Iarta-i si uita trecutul caci altfel iti vei face singur rau. Te-au nedreptatit si nu te-au recunoscut? Nu te mira de lucrul acesta; caci si leul isi mananca puii. Oamenii tot de la animale au invatat lucrul acesta; de aceea unii au devenit ca ele.

Si eu ii urasc pe bunicii din partea mamei, dar motivele sunt nenumarate, nu pot spune aici de ce, prefer sa o tin pentru mine.

Fa ca mine - ignora-i pe cei care iti fac rau gratis. Daca iti fac vreun rau. Se pare ca tie nu ti-a facut nimeni un rau voluntar, cu buna stiinta. La ce te ajuta sa urasti? E o investitie paguboasa, in loc sa-ti folosesti fortele, energia, pentru lucruri constructive spre binele tau risipesti ceva valoros. Eu chiar nu pot sa urasc, ma felicit pentru asta, desi in 52 de ani mi s-a facut destul rau. Stiu, cand esti tanar nedreptatile te ard pe suflet mai tare, nu ti se pare drept, ai o ideologie despre viata etc. Fii demn si ai onoare, nu te cobora la nivelul oamenilor marunti ca ajungi ca ei.

Bunicii din partea mamei au murit cand eram destul de mica, deci nu i-am cunoscut foarte bine, iar pe bunicii din partea tatalui, pe bunic nu l-am cunoscut niciodata, iar bunica este o femeie dificila.

Ura si revolta mi se par niste sentimente inutile care mai mult te ranesc pe tine decat pe persoanele asupra carora le sunt indreptate. Insa bunica mea nu este cea mai placuta femeie din lume. Desigur a avut grija de mine cat eram mica, insa mereu vedea chestia asta drept un favor si isi cerea partea inzecit, cand stateam la ea ma lasa aproape toata ziua singura intr-o camera, de frica sa nu fac dezordine, nu ma lasa sa ma joc cu alti copii, nu mi-a dat niciodata ceva, nici macar vreun cadou sau vreun ban, la nicio ocazie. Ai mei imi dadeau bani sau imi cumparau chestii de ziua mea si spuneau ca sunt din partea ei, dar mai tarziu am aflat ca nu era adevarat. Plus multe alte chestii, inclusiv favoritisme care ii includ pe ceilalti copii ai ei, desi eu sunt singura nepoata, primeste multe favoruri de la ai mei si nu da niciodata nimic in schimb. Este o femeie extrem de egoista si zgarcita. Da, o displac, dar nu pot spune ca o urasc. O vizitez la ocazii si cam atat. Da, se plange ca nu vorbesc cu ea mai des si ca nu merg mai des la ea, dar stii cum se spune, primesti ceea ce cresti.

Si eu ii uram pe cei din partea tatalui pentru ca pe frate-meu il tot pupau in c*r si il ridicau in slavi si pe mine pauza.

Dar sincer nu merita sa te incarci tu cu energie negativa si ura pentru ei, iti faci rau tie si ce rost are? Oricum mai au putin si mor.

Sincer, Raul, nu le dau dreptate bunicilor tăi. Eu nu am trecut prin situația ta, dar am o prietenă care a pățit ceva asemănător, mama ei cumva a plecat de acasă pe la 20 și ceva de ani ca să se mărite și părinții ei nu au mai vrut să audă de ea timp de 9 ani, adică practic nici de nepoată, nici de fiică, nici de ginere, de nimeni. Așa că te înțeleg cumva, nu știu dacă în totalitate, dar te înțeleg. Eu una am fost mai rău, mi-am urât părinții. Atât de mult încât mi-aș fi dorit să mă fi născut în altă familie, să fiu orfană, sau să scap cumva de ei.
Dar știi ceva? Toate astea o să treacă. Acum îi urăști, dar ura n-o să țină o veșnicie. Poate o să vă aducă împreună vreun necaz, că de obicei așa se întâmplă...eu îți spun sincer că oamenii cu cât se apropie mai mult de moarte, cu atât își doresc să fie în relații bune cu cei din jurul lor, să se împace cu toți, să moară fără,, o piatră pe inimă" dacă știi ce zic. Așa că nu-ți face inima grea din cauza asta. E adevărat, îi urăști, dar cumva nu e vina ta, pentru că ei ți-au dat motiv să o faci. Când va veni momentul, îi vei ierta, chiar dacă nu le-o vei spune lor în față, măcar vei știi în inima ta asta.
Multă baftă, Raul!

E dreptul tau sa simți ce vrei asta cu "iarta-i"...E ușor din exterior când cel ce spune asta nu a avut de suferit în mod direct.Tu stii mai bine și nimeni nu e in masura sa iti judece deciziile în aceasta privința.

Iarta-i, pana ii mai ai.
Poate ar fi bine si v-ar ajuta pe toti daca ai vorbi deschis cu ei. Nu ai ce sa pierzi.

Iarta-i. În viața toti greșim. Nu judeca oamenii, pentru ca nu știi în ce împrejurări au făcut anumite lucruri.

Uite, trebuie sa ii iubesti. Iarta-i! Crede-ma si pe mine ma cheama Raul si sunt in aproape aceeasi situatie ca tine doar ca am alte probleme. Asa am fost si eu vara asta. Dar iarta-i. Iubeste-i. Vei vedea ca te vei simti TU mai bine. Sanatate!