In ultimul timp am probleme in familie. Eu si parintii mei nu ne intelegem deloc. Eu incerc sa fiu zambitoare, ma ofer sa ii ajut cu diverse lucruri, vorbesc pe un ton calm. Mai exista momente in care sunt nervoasa, dar fac tot posibilul ca relatiile noastre sa fie cat mai ok. La scoala invat foarte bine, dar mereu sunt stresata din cauza lor (in special din cauza tatalui). El e obsedat de notele mele si e posibil ca anul acesta sa am o medie putin mai mica decat a unei colege, pe care el o considera rivala mea. Saptamana trecuta am dat tezele. Pot sa spun ca in ultimele cateva saptamani m-am culcat foarte tarziu si m-am trezit cu noaptea in cap doar ca sa invat, asadar m-am hotarat sa am o zi de relaxare totala, in care pot citi, vorbi cu prietenele etc. Nu va zic ce s-a suparat tatal meu cand a auzit ca ieri nu am invatat deloc. Toata ziua mi-a aruncat priviri iritate, mi-a vorbit urat, si mama ii lua apararea. Pe langa aceasta intamplare, mai sunt multe altele. Mereu li se pare ca eu nu le acord respect, dar eu ii iubesc foarte mult. In fiecare zi ma critica, dar pe sora mea o ridica in slavi. Ei nu inteleg cat de mult ma doare sufletul cand ii vad asa. In ultimul timp doresc sa fiu inconjurata doar de prieteni, ei fiind singurii care ma plac. Cu mama nu mai sunt atat de apropiata, nu ii mai pot spune ce se intampla in clasa sau cum ma simt. Imi e frica sa nu ma raneasca iar. Bunica mea s-a mutat de ceva timp la noi, si mereu ma paraste mamei sau exagereaza, astfel o luam iar de la inceput. Nu ma mai simt dorita acasa si nu stiu ce sa mai fac. Va rog, imi puteti da niste sfaturi?

Ce pot sa zic... imi pare foarte rau pentru tine. Mai sunt si parinti d-astia, egoisti si putin cam (.) si nu se gandesc la ceea ce fac.
Din ceea ce citesc eu, inteleg ca doar tatal este agresiv, iar mama ta, ii ia apararea numai de teama de a nu se certa cu el. Adica uite, daca tu faci o greseala, tatal tau se supara pe tine, dar mama nu. Tatal tau te cearta, iar mama ta iti ia apararea. Iti dai seama ca dupa aia o sa fie o cearta intre ei, care la inceput o sa fie normala, dar daca tot continua, situatia se poate agrava cu folosirea unui ton exagerat de mare si poate chiar mai rau, insa nu vreau sa dau exemple. Si cam asta e motivul pentru care mama ta nu iti ia apararea. Insa poate a fi si ea mai (nu prea vrea u sa dau exemple crezand ca-ti insult parintii)

Sfatul meu ar fi sa vorbesti cu mama ta(cand tatal tau nu e acasa) si cand e libera si nu are nimic de facut si esti sigura ca nimic nu o sa va intrerupa conversatia, atunci poti incepe.
Urmeaza planul asta:
1. Pe la inceputul conversatiei pune-i intrebarea : Tu. te gandesti putin la mine? :'( sau la relatia noastra ca mama-fiica? Din punctul tau de vedere, cum este?

De preferat ar fi sa vorbesti lent, cu o voce pe jumatate suparata si cu un ton foarte incet!

Bun. urmatorii pasi. La a3-a intrebarea, daca nu stie ce raspuns sa dea, poti sa ii zici.,, Ia pune-te tu putin in locul meu ". Si dupa poti sa continui cu tot, spune-i TOT ce simti, da-i exemple de cateva intamplari si arata-i ca te-ai maturizat si ca poti sa gandesti chiar mult mai bine decat ei. Le poti da exemeple de cum ar fi trebuie sa faca in aceea situatie si le poti zice ca, cu cruzimea asta (scuze pentru cacofonie) nu rezolva NIMIC! Ba din potriva, mai rau va afecteaza relatia copil-parinti. Ii mai poti zice ca esti putin mai sensibila si ca nu mai suporti atmosfera asta si ca sunt prea multe certuri sau ai vrea sa fie mai calmi si intelegatori. Tu le oferi iubire si respect intr-o,, cantitate" foarte mare, ba chiar anormal de mare la cum sunt ei cu tine, insa ei cat iti ofera? + ca le faci toate mofturile. Ok. cand vine vorba de invatat, le poti zice ca esti om nu robot. Nu cred ca ei au avut 10 pe linie.
Ti-am dat eu un,, start" de conversatia si putin din continuare. Vezi tu cum mai continui conversatia. Deci prima data trebuie sa vorbesti cu mama ta. Daca vorbesti cu tatal, deja s-a dus totul. Si uite, daca o faci pe mama ta sa inteleaga pot sa zic ca ai trecut de partea cea mai grea. Pentru ca mama ta are o,, influenta" asupra tatalui tau mai mare decat ai tu asupra lui. Asa ca, daca reusesti sa faceti asta, va strangeti toti 3 intr-o camera, o lasi pe mama ta sa vorbeasca cu el prima data (daca mai e cazul, ii mai completezi tu niste propozitii) si dupa poti vorbi cu tatal tau si sper sa rezolvati problema.

Daca ce ti-am zis eu, da gresi (dar sper din tot sufletul sa nu), atunci ai 2 variante. Ori astepti pana devii majora si te muti singura, Sau. poti cere ajutorul unui psiholog sa vina la voi acasa, sa vorbeasca cu voi sau... (off. nu stiu cum se numeste, dar era tot un fel de psiholog dar care se ocupa cu probleme de familie) Ma rog. vezi tu ce faci. Sau te poti duce la politie, insa te sfatuiesc sa ai si cateva dovezi. Cum ar fi. poti inregistra conversatia dintre tine si mama ta. Apoi mai faci inca o inregistrare cand vorbiti voi 3. Si gata . Sper ca te-am ajutat si iti urez mult noroc!