Hei! Eu zic că ar fi o mare greșeală dacă ai reacționa din impuls și ai pleca dintr-o dată de-acasă. Nu ai face decât să înrăutățești situația! Oricât de greu ți-ar fi, încercă să nu mai pui la suflet tot ce îți spune mama ta vitregă, încercă să o ignori. Tu știi că nu ești așa cum ea te descrie, deci nu te mai consuma! Îți spun pentru că și eu am trecut într-o oare care măsură prin asta... Crede-mă, e doar o etapă mai grea peste care tu trebuie să treci. Dacă acum e așa, asta nu înseamnă că toată viața o să fie la fel.
Cel mai bun lucru pe care tu îl poți face e să înveți. Să iei bacul, să intri la o facultate bună, eventul în alt oraș, ca să înveți să te descurci singur și să scapi astfel de toate jignirele zilnice venite din partea mamei tale vitrege.
Tu nu trebuie să cedezi în fața tensiunilor.
Mult noroc!
Sfatul meu, în primul rând, este să nu-ți pierzi busola. Ești matur în gândire, poate și ca un rezultat al greutăților prin care ai trecut. Nu-i ușor pentru un copil să facă față atâtor lovituri ale vieții. Și nici nu prea aveai ce face în privința asta.
Din păcate viața a fost aspră cu tine, dar de multe ori o copilărie grea naște un caracter puternic. De câte ori ești lovit ai de ales - stai și-ți plângi de milă sau te ridici, te scuturi de praf și mergi mai departe. Tu alegi, nimeni altul.
Eu zic să mergi mai departe pe drumul tău, învață, urmează o facultate și lasă în urmă trecutul. Mai ai câțiva ani și ești major și stăpân pe viața ta. Nu este o idee bună să fugi, foarte ușor poți intra într-un anturaj nepotrivit, mai ales că vârsta adolescenței este foarte vulnerabilă. Suportă și ține capul sus până vei putea să iei decizii pentru tine însuți.
Succes!
Încercă să nu dai importanță vorbelor.
Fă tot posibilul să îți ocupi timpul cu diferite activități, dacă vine și începe să te certe încearcă să te gândești "Oare ce să fac azi" te gândești cu totul și cu totul la alte lucruri.
Oricum timpul trece repede și privește partea bună, o să poți să pleci, să îți faci viața ta în altă parte.