Ma numesc Ana si am o problema mai delicata as putea spune. S-ar putea sa trec printr-o depresie si nu am nicio idee ce sa fac. Acasa ma cert cu bunicii mereu iar tata cand vine de la serviciu se cearta cu mine din cauza lor pentru ca imediat cum vine, bunicii mei ii spun tot felul de lucruri neadevarate. In decursul unei zile normale pentru mine totul inseamna cearta. cearta cand ma duc la scoala, cearta cand vin acasa.La scoala incerc din toate puterile sa imi stapanesc lacrimile...intotdeauna ma simt ca oaia neagra a familiei. Lucrurile astea nu as putea sa le spun niciunui prieten,nu ca as avea multi dar aici pare mai. sigur intr-un fel. My second life as numi-o,pentru ca am o lume virtuala prin care vad totul diferit de realitate si incetez sa ma mai gandesc la toate lucrurile rele care se intampla. Dar cand revin la realitate totul se transforma intr-un cosmar. Inainte era foarte greu pentru mine,insa si acum este. ma simt total diferita,ca un extraterestru. Pana si acum imi vine sa plang,in timp ce scriu. Mai am un an de liceu apoi la facultate. Sincer nu stiu cum o sa ma descurc in asemenea conditii, singura varianta ar fi sa plec de acasa dar momentan nu am nicio slujba cu care as putea plati chirie, si sincer nimeni nu primeste la 18 ani o fata introvertita, timida..Atatea insulte,atatea critici de care nu mai scap. Dar, intrebarea este cum as putea sa scap de depresia prin care trec? Nu am nicio sansa de a ma duce la psiholog, as fii si mai certata..Multumesc pentru ca ati avut timpul sa cititi rezumatul povestii mele.

Imi e mila de tine, chiar e trist... oricum incearca sa le dai dreptate bunicilor chiar daca nu au, cam alta solutie, nu stiu, oricum sa ai succes in rezolvarea acestei probleme

Mama ta ea ce spune nu ai precizat nimic de ea aici, imi pare foarte rau pentru tine ai putea vorbi cu un psiholog de la scoala ei nu trebuie sa stii daca tu nu vrei, poti suna aici http://www.telefonulcopilului.ro/ vreau doar sa stii ca atunci cand vei avea nevoie de noi cei din comunitatea TPU vom fii aici sa te sprijinim, vom fi aici pentru tine!

Un psiholog ar fi bun. Iti recomand cartea asta :Man's Search for Meaning - Viktor Frankl nu am citit-o dar am auzit ca este foarte buna eventual citeste opinii si review-uri inainte, ar trebui sa te ajute.(Daca 50% din ce zice lumea despre ea e adevarat). Alt lucru pe care poti sa il faci este sa incerci sa faci cum spun ei si sa te abtii de la remarci raspunsuri "destepte" si alte chestii de genul. Ia-ti portia zi mersi si vedeti de viata ta. Bucura-te de ce ai si gandeste-te mai putin la ce nai. Curand o sa iti permiti sa pleci de acolo fa-ti sederea placuta 3-4 ani cat mai stai cu ei. Evita cat poti conflictele. A! poate prinzi un loc la camin cand te duci la facultate si iti gasesti un part-time mecdonald's sau cvdg.

Imi pare tare rau pentru tine, nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu iti este.Cand am citit primele randuri ma gandeam ca-i vorba despre un copil 13-14 ani, dar ai 18 ani, ia-ti inima in dinti si mai spune cate ceva! Imi imaginez ca-i greu dar de ce nu le spui bunicilor tai, ce le-ai facut tu lor? N-au nici un drept sa-l minta pe tatal tau, in locul tau i-as inregistra si i-as arata tatalui tau cum stau lucrurile cu adevarat. Nu accepta cearta pe nedrept. Mda, nu stiu ce-as mai putea sa-ti spun, incearca sa nu mai plangi la scoala pentru ca nimanui nu-i face placere sa vada oameni tristi, in plus, oameni buni care sa fie dispusi sa te asculte gasesti mai rar. Cauta-l pe Dumnzeu si fa tot felul de activitati care sa-ti ia gandul, de exemplu cititul..sau nu stiu.
Fi binecuvantata!

Regret ca treci printr-o perioada grea! Insa, este o diferenta de mentalitate intre tine si, bunicii tai! Ei sunt educati dupa regimul comunist si, nu reusesc sa accepte sau sa inteleaga nevoie unui adolescent! Daca te certi zilnic, risti sa fi internata la nebuni! Incearca, pentru inceput...sa nu ripostezi, cand se ivesc discutii! Fa-ti un prieten (iubit), care sa corespunda criteriilor tale si, cu care sa impartasesti aceste lucruri! Este fff important sa ai alaturi o persoana care sa te asculte si, sa te inteleaga! Mediul virtual nu este un lucru bun! Evita treaba asta! Sper sa ai taria sa depasesti momentele astea! Retina ca, este imposibil sa multumesti pe toata lumea, dar...este maxim de usor sa-i enervezi pe toti! Tine-te bine! Bafta!

Chiar va multumes tuturor pentru ca mi-ati raspuns. Am sa incerc sa pun in practica cateva dintre sfaturile voastre. Chiar m-au ajutat. Cat despre mama nu prea am ce sa spun, m-a parasit de la varsta de 3 ani.Inca o data chiar va multumesc.

Inteleg povestea ta.dar intreabarea este: de ce te cearta? undeva acolo trebuie sa ai si tu o vina..ca degeaba nu cred ca te cearta..incearca sa le faci pe plac.

Buna,chiar imi pare rau, nu e normal ce ti se intampla.mai lasa de la tine si nu te mai lua in gura cu tatal tau si cu bunicii tai, sa treci de aceasta depresie trebuie sa iesi sa te relaxezi, sa mai uiti de aceste probleme!

Buna, Ana,

Intelegem situatia in care te afli, dar si gandurile si indoielile tale legate de viitor. Daca vrei sa discutam si sa primesti ajutorul nostru, suntem aici pentru tine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Buna
dar de mama ta nu pomenesti nimic..incearca sa te exteriorizezi cat mai mult, suntem aici sa te ajutam, daca vrei sa vorbim mult mai mult, imi poti lasa id-ul tau pe privat si vom dicuta, stiu ce inseamna sa nu ai acceptul bunicilor si sa nu fii draga lor am trecut si eu prin asta dar aveam mereu taria sa plrc de la ei si nu pot sa zic ca mi-am petrecut copilaria la bunici si nici ca am avut ceva favoruri.dar asta e.
incearca sa te gandesti la viitorul tau si sa te autosugestionezi.
O seara frumoasa sa ai si tot binele din lume putere sa poti merge mai departe