Nu am crezut ca o sa spun vreodata ca urasc ca m-am nascut in familia mea! Tot timpul, de cand m-am nascut am fost crescuta in puf' si nu mi-a lipsit niciodata nimic. Dar de la nasterea verisorului meu primar toate s-au schimbat.Nu e vorba de ura, pentru ca il iubesc cel mai mult pe lumea asta ci faptul ca bunicii mei si unchii mei ma exclud.Imi dau bani, imi cumpara tot ce vreau eu, dar nu sunt afectuosi ca inainte. Pur si simplu cred ca nu mai tin la mine!
Asta nu e tot... tatal meu e un strain cu mine, ma iubeste, dar are orgoliul lui! Si faza nasoala e ca toti de la mine din familie sunt destepti:profesori, ingineri, arhitecti, doctori, etc. Verisorul meu ii uimeste cat de multe stie la varsta lui si pe mine intotdeauna m-au tinut pe loc, niciodata nu m-au valorat si unii chiar spun ca am luat ce-i mai bun de la ai mei!
Daca ii dezamagesc, nu stiu ce se va intampla! E vorba despre numele nostru, dar nu am cerut eu sa-l port! Imi e groaza de momentul in care eu trebuie sa demostrez ce stiu si ei nici atunci sa nu ma bage in seama! M-au abandonat si eu trebuie sa fac totul singura! Tot ce vreau e sa plec departe de ei si sa-mi fac un viitor!
Mama e cea mai buna prietena a mea, iar tata are cea mai multa incredere-n mine, ar trebui sa-mi pese ce cred ceilalti din fam?

Tu spui, de fapt crezi ca parintii tai nu te mai iubesc?, nu mai tin la tine?, pai sa iti spun eu ceva, tu pana acum ai avut ochii inchisi, daca tu il invinuiesti pe verisorul tau pentru tot ce ti se intampla inseamna ca "doamna Viata" trebuia sa iti dea o lovitura ca sa te trezeasca din visul tau. Acum nu mai esti un copil, nu stiu cati ani ai dar oricum a venit momentul sa iti iei viata in maini si sa mai lasi deoparte dragalaseniile si stilul tau de viata roz, viata e muuuuult mai grea decat si-o poate imagina cineva vreodata, o sa stii despre ce vorbesc numai atunci cand o sa treci si tu prin niste greutati adevarate, cand o sa ai de luat decizii nasoale dar importante, nu mai gandi asa pesimist acum, ar trebui sa fi fericita si fara nici o grija ca parintii tai iti dau o gramada de bani si ca inca te asculta cand ai nevoie sa povestesti ceva cuiva. Incearca sa schimbi si tu ceva in viata ta!

Concentreaza-te pe ceea ce stii ca poti face cum nimeni nu mai poate, pe ceea ce-ti place, si fii fara grija, nimic nu e permanent, daca acum te ignora pe tine, vei vedea ca peste catva timp nu va mai fi asa. Te vei maturiza si vei intelege mai bine lucrurile. Incearca sa te implici mai mult in activitatile verisorului tau, sa ii devi prietena. Daca el este "centrul interesului", iar tu vei sta mult in preajma lui, vei recastiga atentia celor dragi. Trebuie sa ai rabdare si de ce nu, sa te bucuri de clipele pe care le poti petrece fara sa te sacaie cineva permanent sau sa te supravegheze

Te-ai invatat sa fii in centrul atentiei. Romanul are o vorba: "tot invatul are si dezvat". Incearca sa te linistesti si sa-ti iei viata in propiile maini. Sunt copii care n-au un ban, lupta si ajung pe primele locuri. Incearca sa intelegi ca nu totul este pentru tine si nu totul trebuie sa-ti vina fara munca.Ai devenit egoista si egocentrica. Ar trebui sa stai de vorba cu un psiholog.

Pur si simplu nu-mi mai pasa de ceilalti si nu invinuiesc pe nimeni mikafetizadulcica,si am destui care ma iubesc! Si am mai spus, eu pe verisorul meu il iubesc enorm, el nu are nicio vina! Pur si simplu mama si tata sunt intr-o continua cearta cu ei si mai sunt si eu la mijloc!
Dom'le sorin2tudora nu sunt nebuna sau dusa,nu-mi imagiez eu... dumneavoastra ar trebui sa mergeti la psiholog, daca nu vreti sa auzi purul adevar! Asta e!
"Cum parintii nu-si pot alege copilul, nici noi nu ne putem alege parintii!"

Nu trebuie sa iti pese ce zic altii

doar parintii conteaza!

Da.funda?

Nu...tot la ce trebuie sa te gandesti este ca mama si tata te iubesc si atat!

Nu