Incearca sa schimbi ceva la tine, incearca sa schimbi ceva la viata ta.
Poate nu esti in locul in care ar trebui sa fii...
Daca traiesti intr-un mediu toxic, cumva, nu prea poti evolua.
Incearca sa te muti, poate chiar sa mergi si tu in Spania, sau oriunde altundeva. La munca, ca deh, dar macar te distantezi de mediul in care ai trait, si cumva, ai esuat.
Cel putin, eu asa ma gandesc, un mediu nou, un inceput nou.
Lume noua, nu te cunoaste nimeni, poti avea un inceput nou fara teama.
Simt ca mediul in care stau imi face cel mai mult rau, fac tot posibilul sa fug de aici, ma darama psihic.
Macar de stau intr-o garsoniera darapanata si tot e mai bine, stau linistit si ma axez pe treburile mele, nu ma mai incarc cu energie negativa.
Inainte de oricine altcineva, TIE trebuie sa iti pese de tine. Si de unde zici ca esti?
Exact. De multe ori avem nevoie de un nou inceput.
Avem nevoie sa lasam in spate tot ceea ce ne limiteaza, tot ceea ce ne face rau.
Pentru ca as putea sa iti recomand un psiholog, dooh! Sau eventual sa te scot la o bere sa povestim. Dau eu berea. Nu, nu sunt gay.
In primul rand, bucura-te de perioada cat locuiesti cu mama si bunica ta. O sa vina o vreme cand vei vrea sa le vizitezi si nu mei avea pe cine. In legatura cu restul, poti face schimbari. Nu zic ca e usor sa renunti la alcool, dar te-ai numit "sarac". Ai economisi multi bani daca n-ai mai bea. Job bun poti gasi si fara facultate. Iti spun din proprie experienta, mi-am inghetat facultatea in ultimul an din motive stupide si lucrez ca manager. (nu e cazul de glume cu videochat sau altele, lucrez in domeniul financiar). Ce limba straina vorbesti? Poate te pot ajuta. Din depresie nu o sa iesi niciodata stand in casa si band. Gaseste-ti un hobby. Nu-ti place nimic, impinge-te de la spate. Mergi la sala. Alearga in parc. Adopta un caine, iesi cu el la plimbare. Adopta o pisica, joaca-te cu ea. Ia-ti o chinchilla, un porc de guineea, un hamster, orice necesita putina afectiune si timp din partea ta. Multe lucruri mici pot ajuta la starea ta psihica. Succes!
Wow, la ce te bagi daca nu ajuti omul, il judeci si ai putea chiar sa-l bagi mai rau in depresie? incredibil, ce persoane lugubre exista.
Ea e o femeie de succes si foarte implinita, de aia sta non-stop pe TPU, nu o baga nici maidanezii in seama.
Ai dreptate, cand nu vor mai fi va fi naspa, eu tin mult la ele dar din cauza lui maica-mea evit cat de mult contactul cu ele, maica-mea e o persoana foarte toxica doar cu mine, si cand vreau sa o ajut gaseste ea sau inventeaza motiv sa se contreze cu mine sau sa se certe.
Am mentionat mai sus ca am facut mult sport, inca mai fac dar acasa, pe la o bara de covoare, etc.
Ma bucur pentru tine ca esti pe piciiarele tale si ca ai prins o functie, mult succes in continuare.
Intr-adevar o viata foarte frumoasa si implinita cu tot ce mi-am dorit alaturi de sot si copii, muncind cand am chef, ca am angajati care muncesc pentru mine si imi permit sa stau cat doresc. unde doresc
In ce te priveste, constat ca tu esti de fapt un misogin sadea, daca esti incapabil sa accepti pana si un sfat de la o femeie care-ti spune adevarul in fata, fiindca nu suporti sa fii criticat si nici sa iesi din puturosenia in care te complaci.
Dupa cum vad nici in armata nu esti capabil sa intri, deci ai si acolo "bube" care nu te fac un soldat adevarat.
Dar tine-o tot asa cu alcoolul si misoginismul si mai vorbim pe la 50 de ani, cand tot cu maica-ta o sa stai si probabil tot pe pensia si spinarea ei.
Dumezeule mare, tu cati anisori ai?
Dai sfaturui unuia de 30 de ani sa se bucure ca sta cu maica-sa si bunica-sa? casa ce, sa le faca piata si sa le miroasa basinile?
Lasasfaturile astea adultilor, macar pana mai cresti si intelegi ce s eintampla in viata unuia de 30 de ani
"Acum 6 ore | blackann a răspuns:
In primul rand, bucura-te de perioada cat locuiesti cu mama si bunica ta".
Si la ce ti-a ajutat 8 ani de facut sala? Ai facut muschiuleti sa prinzi muste?
Ca femei nu ai prins, asta o confirmi chiar tu sau gurita ta proasta si alcoolul a indepartat pe toata lumea?
Ai totusi 30 de ani si ar trebui sa-ti fie rusine sa comentezi ca nu le pasa oamenilor de tine, acdn stai pe spinarea a doua femei batrane, cu casa, masa si treburile toate facute.
Esti ditamai barbatul care te vezi neajutorat si vii pe un forum de copii, ca sa ceri ajutorul?
Fiindca ei ca adult cand ti-am explicat si ti-am spus adevarul in fata, te-ai transformat in misogin si ai raspuns urat.
Ai mare grija ca acest comportament misoginist, iti va aduce numai necazuri in viata.
Ia-ti de munca baiete si nu mai stai pe spinarea a doua femei batrane, plangandu-te ca esti neinteles si neajutorat, ca esti ditamai putoarea de barbat!
Si ce vrei de la site-ul asta, fa-ma sa inteleg? du-te ia-ti viata pune un streang de gat, si la ce te-a ajutat sportul pe tine, ai ajuns la 30 de ani locuind cu maicata, cum dmz mamii ei de treaba crezi tu ca mai poti face o casa cu o femeie, tu esti sanatos la cap, ca la corp spui ca esti?
Aaa ai avut sansa sa te schimbi, acum 5-10 ani si nu te-ai tinut de treaba ca era greu, iar acum jelesti pe TPU, ca viata si cartea e grea si ca numai suporti traiul cu maicata si bunicata la comun, macar multumeste-le ca nu te-a aruncat de acasa ca pe un gunoi de la 20 de ani in sus ca aveau tot dreptul prietene
Bine, dud, nu ne cunoastem, dar iti pot recomanda un psiholog in caz de esti printr-o zona in care am eu treaba sau am cunostinte. Nici asta nu vrei, dar totusi cauti ajutor? Ce cauti, totusi? Mie unul imi da cu virgula, sincer.
Și eu care credeam că eu am o viață banală pentru că nu am întâlnit în real life criminali, că există extratereștri, nu pot vedea sau nici nu există nici demoni și nu voi ajunge nicicând un super erou. Deci am intrat pe acest site cu dorința de a afla niște chestii, dar am ajuns să aflu că nu sunt singura în Univers cu probleme existențiale, frustrări și dureri ci că toată lumea pe aici suferă. Dacă ai nevoie de cineva cu care să vorbești, contactează-mă. Am zis că nu mai fac din astea, dar dorința mea de supererou și om dornic de asculta oamenii nu vrea să dispară. Deci vorbesc serios, contactează-mă dacă ai nevoie de o vorbă caldă. Sau măcar să te descarci. Dă-mi mesaj pe private pe această aplicație, eu încă mă mai chinui să învăț cum funcționează și deci nu aș vrea să-mi las nr de telefon în public, dar ți-l las în private și mă poți contacta oricând ai nevoie de un sfat sau când vrei să te descarci.
Multumesc pentru vorbele bune, apreciez. Tu cu ce probleme te confrunti?
Am crezut ca am fost destul de clar in postare, se pare ca nu...
Nu ai fost deloc clar. Declari sus si tare ca nimanui nu ii pasa. Cind iti intinde cineva o posibila mina de ajutor, strimbi din nas. CE VREI SA INTELEG DIN ASTA?
Sunt de varsta cu el, Violetta, dar asta nu-i problema ta. Daca ai familia ta nu inseamna ca nu te poti bucura de faptul ca stai cu parintii/bunicii. Doar ii spuneam sa vada partea plina a paharului. Dar ce sa inteleaga o persoana frustrata si plictisita de viata ca tine?
Gânduri mii. Paradoxuri și banalitate/normalitate. Și frustrare că unii au prea multe pe când alții prea puține. Nu mă înțelege greșit, știu că și săracii dețin alte chestii, cum ar fi iubirea, neteama(deoarece nu mai au ce să piardă), ba chiar o puritate aparte (nu zic că nu sunt și săraci care devin infractori, criminali, răi, duri deoarece viața te învață într-un fel sau altul să te descurci, și fiecare are libertatea lui de a alege ce vrea să facă, să stea și să-și după traiul așa, visând la zile mai bune cândva sau dând în cap ca să trăiască și ei).
Însă mă oripilează discrepanța asta prea mare în care alții au 10 case și nici nu le locuiesc, pe când alții dorm în frig sau chiar pe asfaltul din parc.
Nu mă deranjază nici ăia cu 10 case dacă le-au muncit cu sudoare frunții și apoi le închiriază, făcând un bine și altuia, însă sunt unii care au 10 case și în niciuna din ele nu există liniște, pace, fericire și iubire, există haos și depravare. Nu mă deranjază nici dacă nu ar exista prea multă iubire sau fericire, până la urmă viața nu e perfectă, e cu bune și altele mai puțin bune, însă cei cu vieți perfecte sau aproape perfecte din punct de vedere material și cu suflete depravate mă rănesc pe mine. Pe mine personal mă doare să știu că există astfel de oameni în Univers. Și până la urmă cine sunt eu să-i judec, îmi spun, și am dreptate, sunt un nimeni și ei au și ei dreptul să trăiască, însă îți mărturisesc că dacă ar exista doar ei aș fi ok, dar văzând discrepanțele astea reale și multe de la ăia bogați și meschini la ăia care vor doar să respire că altceva nu au ce să-și dorească, mă doare crunt, mă înfurie și mă face apoi să văd și mai multe și mai multe paradoxuri sucks in this real and stupid life.
Cum spuneam ăsta a fost un exemplu de paradox, eu le cam simt pe toate și mă cam înfurie toate.
Societatea capitalista este o societate consumerista, asta se promoveaza iar ca sa faci asta iti trebuie bani, de aia toti oamenii sunt innebuniti dupa bani. Poti trai decent si cu un salariu mediu pe economie dar atat timp cat se promoveaza consumerismul oamenii asta vor vrea sa cumpere en-gross prostii care nu le trebuie sau pe care le folosesc 2-3 saptamani dupa care abia le mai folosesc sau deloc, ca de exemplu iti cumperi un telefon de 6000 de lei ca sa stai pe Facebook, wpp, si sa navighezi pe net, asta poti face si cu unul de 600 de lei dar na, iar ne lovim de consumerism.
Cumparam lucruri scumpe care nu ne trebuie doar sa putem fi si noi in randul lumii.
Cu un salariu mediu pe economie poti trai decent si manca mancare ok fara sa te imbolnavesti dar daca sistemul este de asa natura ai impresia ca niciodata nu e de ajuns si mereu vrei mai mult.
Hmm, în prima parte parcă m-ai descris pe mine, nu mai am loc în casă de lucruri pe care să jur dacă am pus mâna vreodată sau mi-au trebuit :'))) Am lucruri mii, iar eu când folosesc orice din casă le folosesc doar tot pe cele două trei, cele mai cozy, confortabile și pe care simt că le cunosc cel mai bine, dar mna' casa e burdușită crunt. Și sper să nu par a fi și materialistă, pentru că nu mă aruncă totuși banii din casă, dar evident nu sunt nici la extrema sărăciei, însă uneori o simt acea sărăcie tocmai din acea cauză, pe care o descrii tu în a doua parte, parcă simțind presiunea societății că trebuie să fac aia ori aia, că de, ia uite, frate cum vecina/verișoara/prietenii mei au reușit, au dres, au făcut, oare eu de ce nu-mi permit și ajung într-o zonă în care sincer nici nu-mi place, și în care trebuie să cumpăr și mai mult și mai mult. Să obțin și mai mult (că de parcă esența, savoarea stă doar în lucruri materiale) Ba chiar recent am găsit niște informații într-o carte în care se spunea că de obicei oamenii cu încredere joasă în ei înșiși tind să poarte zorzoane (prin zorzoane descria toată această podoabă a secolului 21 : casa de fițe, mașina de fițe, haine care mai de care, bijuterii și make-up, care cel puțin autorul ăsta le includea tot la fițe și chestii compensatoare pentru încrederea lipsă, pentru a alimenta acel self rănit și nesigur), și citându-l acum "Altfel, de ce ar avea nevoie lumea de ele? Avem haine pentru a ne proteja de raze uv, de ploaie, de intemperii, de a fi normali în societate și a nu părea Adam și Eva, avem nevoie de o casă pentru a ne odihni, a avea o siguranță împotriva fițelor vremii și de a ne crește copiii, avem ba chiar și nevoie de un job pentru a supraviețui și fiecare a ajuta la prosperitatea și altruismul societății, însă tot ce depășește acest spectru oare să nu fie prea mult, prea exagerat?
Funny, când am început, nu să urăsc umanitatea, ba chiar să-mi devină indiferentă, după mii și mii de conflicte cu umanii, de aici și dorința de refugiu în propria lume și trăind doar eu pentru mine și doar eu cu mine, apare viața să-mi spună că totuși conversațiile deep chiar cu niște necunoscuți sunt divine. Pe lângă faptul că opiniile și informațiile sunt confruntate și descoperi noi perspective, noi analize și noi informații, pe care uneori le-ai descoperi și singur, dar e mult mai revelator cu mai multe minți și spirite, e mult mai fain prin conversații deep.
Dacă mai sunteți dăștia, umani deep cu discuții deep și subiecte deep, scrieți. M-aș lansa pe eternitate în conversații de genul. Conversații care să te lase mereu cu un semn de întrebare dar și cu o clarificare, sunt divine.
In loc sa copiem mentalitatea din tarile de nord unde oamenii bogati au case simple, haine simple, masini ieftine, mananca normal, nu au basini si freze si cum ai zis tu, zorzoane. Sunt inteligenti, fac sport, merg mult cu bicicleta, la noi daca mergi cu bicicleta esti luat in bascalie.
Copiem mentalitatea din vest care a devenit mai comunista decat in Rusia, femei masculine, barbati efeminati, smecherii, bemveuri, lanturi la gat, tupeu de meltean, prostie multa, si alte propagande comuniste de care sunt pline filmele si serialele de pe Netflix.
Aia cu bicicleta e reală, mai ales dacă ai kg în plus, nici nu ai îndrăzni să te urci pe una, cât de partea cu femei masculine și bărbați femei nu am o problemă, și poate unii o fac tot din compensații, bine, nu zic acum extremele, dar unii sunt ba chiar forțați să fie așa, adică nu știu eu una mă dau pe mine exemplu și dacă aș vrea să fiu feminină corpul nu-mi permite, trăiesc doar cu încălțăminte sport de la bărbați și nu pot purta rochii, la kg mele aș arăta nașpa și atunci mă conformez cu ceea ce găsesc, în copilărie aveam niște frustrări dar am trăit toată viața așa încât mi-a devenit obișnuință și nu m-aș vedea vreodată prea feminină, am vrut ba chiar să mă rad și-n cap dar totuși am zis că le-ar sta bine fetelor și femeilor slabe și cumva acest stil plus lipsa figurii paterne, plus kg extra care au venit cumva cu prejudecățile "ia uite, ăla e gras, deci are forță" m-a făcut cumva să-mi doresc să fiu mai masculină și ba chiar să mă descurc singură, să fac și unele chestii pe care alte femei poate nu le făceau, acum nu zic nici că pun gresie sau instalez țevi
La fel și cu bărbații femei, poate ăia care se machiază sau cine știe ce mai fac sunt exagerați, dar sunt și bărbați care au crescut fără mamă poate și atunci cumva vor să compenseze toată viața acea lipsă prin a se purta ei mai femeiesc, ori alții poate au fost chiar judecați în copilărie cine știe, poate un tip era mai jucăuș și se dădea de mic la fete și poate familia lui a interpretat totul prea exagerat și l-a agresat sau constant l-a judecat atunci și-a eliminat masculinitatea și a început să fie o femeie, sau poate un alt bărbat l-a agresat și din acea zi a urât toată viața bărbații așa că pentru el era important să devină el femeie.
Cand vorbesc de femei masculine si barbati efeminati nu ma refer la orintarea lor sexuala, ma refer la cuplurile moderne, ea puternica masculina si dicteaza tot, el epilat pensat, ingrijit ca muierile si gateste pentru ea.
anonim_4396 întreabă: