Nu pot sa ma impac cu faptul ca intr-o zi parintii mei vor muri. Nu sunt bolnavi sau altceva, nu sunt inca batrani dar eu nu pot sa ma gandesc ca ii voi pierde ( candva ). Sunt singur la parinti si faptul ca ei nu vor mai fi, ma face mereu sa plang. Cum pot sa fac ceva ca sa nu mai imi fie frica? Multumesc mult.

Mai cresti si te mentalizezi cu ideea ca e normal sa moara

Trebuie sa te maturizezi putin si sa intelegi ca pentru toti, moartea face parte din viata.

Disparitia parintilor e cel mai rau lucru care i se poate intampla unui copil.
Chiar daca acest lucru se va intampla acum sau peste 30 de ani trebuie sa fii constint/a ca cineva va avea grija de tine.
Deocamdata iti poti vedea de copilaria/adolescenta ta!

Nu te mai gândi la asta.
Cu toţii ne ducem odată şi odată, e firesc şi nu e de plâns.
Dacă totuşi vrei să scapi de această "fobie" gândeşte-te că ei vor muri când tu vei avea 40-50 de ani şi vei avea deja propria ta familie. (Acum depinde şi de ce vârstă ai)

Bravo inseamna ca tii mult la ei.
Dar tine minte ca si tu vei muri si eu voi muri, moartea e inevitabila.
Depinde acum cum vom muri.
Oricum lasa viitorul in treaba lui tu axeaza-te pe prezent si pretuiestei acum ca sa nu regreti mai tarziu.

Salutare!

Intr-o anumita masura, pot sa inteleg prin ce treci. In cazul meu, nu m-a ajutat niciodata sa ma gandesc ca toata lumea moare. In fapt, cred ca am inteles foarte tarziu, doar dupa ce mi-am inteles radacinile propriei frici ca parintii mei vor muri.

Doar la nivel teoretic, asemenea ganduri pot indica un atasament extrem de ridicat fata de parinti, teama de a ramane singur, lipsa unui sentiment ca te vei putea descurca si fara ei.

Punctez faptul ca, desi exista o radacina comuna, teoria uneori nu se aplica tuturor celor care au ganduri din aceasta categoria. Conteaza foarte mult ce ai auzit tu de la parintii tai, cum au fost crescuti, daca (si mai ales cum) ai vorbit vreodata cu ei despre moarte, prin ce evenimente de asemenea natura trista ati trecut impreuna ca familie si multe altele.

Cred ca situatia se agraveaza atunci cand apar replici din categoria "Tu esti copilul meu, vei avea grija de mine la batranete" sau exista indicatii ca, intr-un mod mai mult sau mai putin natural, copilul trebuie sa fie pregatit foarte din timp pentru o viata fara parinti: "Invata sa faci asta de acum, eu n-o sa fiu mereu cu tine sa te ajut".

Ce pot sa iti recomand e sa citesti mai multe despre asta in zona de psihologie. Uite aici un articol: http://www.theguardian.com/......ents-dying si ceva mai multe discutii pe un forum: http://www.medhelp.org/posts/Anxiety/Fear-of-Parents-Dying/show/391143
Google te poate ajuta sa te documentezi mai aprofundat.

In cazul in care exista deschidere din partea ta pentru a investiga acest aspect al vietii tale in detaliu si pentru a gasi o maniera sanatoasa pentru a gestiona situatia, ai putea apela la terapie cu un psihoterapeut. E ceva ce intra in aria lor si ai putea sa primesti uneltele psihice necesare pentru a te elibera.

Mult succes!

Mie nu-mi este frica doar de asta, imi e frica si ca o sa mor.
Oricum nu poti scapa de frica asta decat daca gasesti alta(ex:frica de intruneric; de spirite)si o infrangi pe aceea.
P.S.arintii tai vor fi mereu cu tine chiar daca vor muri.

Odata si odata, toti, dar toti vom muri. Nu sti cand va sosi clipa. NU trebuie sa te gandesti ca parinti tai vor muri. Bucurate de ei, fi fericit. Sunt alti care nu si-au vazut parinti niciodata, care au murit inaitne ca iei sa-i poate cunoasca si totusi traiesc cu asta. Viata merge mai departe. De ce sa stai sa te gandesti ca intr-o zi ii vei pierde. Acea zi nu a sosit, mai e mult pana atunci. Fi fericit ca sunt alaturi de tine acum, ca tu esti alaturi de ei. Care o sa fie amintirile tale atunci cand ei nu o sa mai fie. Nu o sa ai asa ceva. Nu o sa ai amintiri frumoase cu ei. Ce ai sa-ti aduci aminte cand ei nu o sa mai fie? Ca ai pans in toti ani aia ca ai sa-i pierzi? Toti murim, mai devreme sua mai tarziu. Nu te gandi la trecut, nu te gandi nici la viitor, pentru ca gandindute la viitor tu nu mai traiesti prezentul. Traieste prezentul, el este cel care conteaza. Bafta

Nu te mai gandi la asta fii alaturi de ei si traieste fiecare clipa alaturi de ei.