Nu vi se pare ca lumea in ziua de azi s-a schimbat mult, si parca din rau mergem in mai rau? Nu stiu, chiar nu mai pot intelege ce este, in una din noptile din aceasta saptamana, nici nu am dormit, la cat m-am gandit. Nici cum nu-mi pot da seama ce si cum este. Neinteres, nepasare?! O sa ajung sa intreb, si chiar asa voi si face, ca alta solutie nu mai am,, Voua ce va place, ce va intereseaza?" sau alta intrebare,, Va pasa de mine?", miram-as sa imi raspunda cineva la una din aceste intrebari. Cred ca nu aici, voua ar trebui sa va scriu, ci lor, dar... va intreb si pe voi. Deja sincer m-am saturat de mers si la psihologi, pana acum la 2 am fost. Nu-i vorba ca nu am invatat multe, dar teoria cu practica nu se impaca deloc. Cred ca ce a fost cândva normal acum e anormal si invers.
1. Am terminat facultatea si un master, si pana acum nici un coleg nu mi-a mai scris sau sa ma sune, sa ma intrebe, vorba aia de binete. Am fost colegi 7 ani, totusi. Cum s-a terminat, parca s-a sters tot cu buretele, au facut Alzheimer. Nici macar o ultima intalnire cu colegii, nu au vrut sa facem, clasicul,, n-am timp".
2. Am invatat in urma sedintelor la psiholog, ca pentru o viata sociala, socializare mai bun, sa fiu empatic, sa vorbesc asertiv, sa fac invitatii, sa-mi gasesc ocupatii ce fac si altii, etc., dar parca n-ai cu cine. De cate ori este vreun meci fotbal, baschet sau un eveniment sau pur si simplu vreau sa ies cu cineva plimbare in oras, parc, la o poveste, ceva, parca n-ai cu cine! Pai nu stiu, ce interesele si ocupatiile soarelui, pot avea de nimic nu se conecteaza cu ale mele? Eu cred ca nu-i intereseaza nimic. Aia nu, aia nu, aia nu, aia nu si tot asa. Am ajuns pana si pe gratis sa-i invit, numai sa vina, gandindu-ma ca n-au bani poate, si nici asa. Noroc ca am doi veri, cu care mai ies cat de cat, se vede ca vor, dar vorba aceea cu neamurile nu-i ca si cu prietenii,colegii. Altele sunt povestile. Sincer nu inteleg ce se intampla. Cica sa gandesti pozitiv, sa ai stima de sine crescuta, sa bla bla bla frumoase, sa te detasezi de ce nu-ti place, sa faci ce-ti place si tot asa. Ultimul psiholog m-a zapacit cu detasarea asta. Nu am avut,,norocul" sa-l intreb,,,Dar nu mai bine ne detasam de viata, sa stim un lucru?". Cam asta e situatia asta, poate asta mi-a fost data in viata asta, sa ma inconjor de astfel de persoane vesnic ocupate, vesnic neinteresate de nimic. Asa o sa-i si intreb, ce ii intereseaza. Omenirea, lumea de azi, a ajuns intr-un hal scarbos, se ineaca in mocirla de cu greu ca isi va mai reveni. Si ne mai miram ca sunt atatea persoane care intra in depresie si ce e mai rau ca se sinucid? Cum sa nu? E si normal, la ce fel de persoane ne inconjuram unii. Cica detasare, mda! Lasa ca se detaseaza unii pana si de viata, sa stie o treaba. Si ce e si mai gretos, când mori sau te loveste vreo boala grea, curios ca toti isi amintesc de tine. Chiar ma uitam pe paginile unora care s-au sinucis, mama mia ce curgeau tristetile si mesajele de condoleante, de n-ai fi crezut asa ceva. Oricum si acelea cred ca sunt false, practic suntem niste falsi!
Vorba cuiva : multi traiesc doar pentru a respira, a manca si a castiga, iar restul sa o suga!
Deci eu chiar de persoane ciudate ma inconjor. O sa ajung sa invit strainii, sa ies cu persoane straine, ce sa zic. Stiu ca nu e prea ok, ca nu stii ce fel de persoana e cea pe care nu o cunosti, dar asta e. Nu stiu, oare sa fie chiar neinteres pentru nimic sau pur si simplu li se rupe de mine, nu le place sa iasa cu mine? Sincer o sa ajung sa ii intreb asta. Parca vad ce o sa zica ceva de genul,,Dar vai, Sergiu cum poti sa gandesti asa?",,Ne pasa de tine, esti un om minunat, etc",,Stii eu as veni, dar sunt foarte ocupat cu jobul",,Gandeste pozitiv, intelege-ne!" si cate si mai cate. Ce ziceti sa incerc?
Inca ceva, imi e rusine sa o zic, dar am ajuns de rasul curcilor,, ies in oras cu colege/prietene de ale mamei mele". Mda, asta mi-e soarta, nu-mi prea place dar ce sa fac.
Ce parere aveti despre toata aceasta situatie? Si acum fie vorba, ca sa nu fac alta intrebare,, Voi ce interese aveti?"

Salut,
Pai cam asta e relitatea iar tu esti foarte negativist.
Credeai ca daca te duci la psiholog iti rezolvi probleme?
Cum ai zis si tu,nu prea se impaca bine teoria cu practica.
Eu zic ca tu esti de vina.
Personal nu mi-ar place compania unui om care e negativist,pesimist si are o stima de sine scazuta.
Daca as fi cu o persoana de genu la o bere,m-as scuza si as pleca sa nu-i zic in fata ca nu imi place compania lui.
Cui crezi ca-i plac oamenii de genu?
La asta nu te-ai gandit,e mai usor sa zici ca altii sunt de vina.
Uneori chiar nu pot iesi cand vrei tu,asta nu e un motiv sa judeci si sa fi asa negativist.
Daca ai fi un om ok, carismatic si ai avea o viata sociala activa, nu ai mai avea problemele astea.
Multi te evita si chiar le dau dreptate.
Fa-ti o prietena(daca nu ai) imbogateste-ti viata cu diverse activitati care iti plac.
Incerca sa iesi cu oameni cu care ai mai multe in comun.
Prin intermediul unei persoane poti cunoaste si altele si tot asa.
Daca esti un om ok, carismatic etc, te vor cauta altii!

Eu una te inteleg perfect sau cel putin din ce ai descris tu ma simt la fel.
Chiar lumea asta s-a stricat de cap, altfel nu am cum sa-i spun. Vad si eu ca pe nimeni nu intereseaza absolut nimic, nici macar persoana lor si daca intereseaza, intereseaza bautura, femeile, drogurile, cluburile si alte tampenii.
In generala si liceu nu m-am inteles cu colegii mei, am avut o singura colega care mi-a fost alaturi si imi e si acum, nu cum era inainte, dar macar putinul ala e ok. Am si o prietena din copilarie care mai uita de mine uneori.
Credeam ca daca ajung la facultate totul va fi altfel, oameni noi, culti si cu interese comune. Vezi de treaba! Mai rau ca in liceu! Si totusi nu e orice facultate, nu vreau sa jignesc pe nimeni, fiecare cu abilitatile sale, dar ma asteptam la ceva mai mult! O dezamagire totala, n-ai cu cine, mai!
Eu una ma consider normala fata de restul lumii, nu am fost la psiholog pana acum, dar cred ca am nevoie. Simt ca innebunesc!
Asa ca, nu esti singurul care crede ca lumea asta se duce... si se tot duce! Pentru ca exact asa e!
Vrei sa faci un bine si hop, te ia peste picior!
Rar mai gasesti oameni care sa fie cu capul pe umeri.
Ce interese am? Am nevoie de oameni care stiu ca ma plac pentru ceea ce sunt si nu profita pe urma mea, am nevoie chiar si de incredere in mine pentru ca multi m-au descurajat...

Incearca sa nu te mai gandesti la alte persoane, gandeste-te la tine si la cum poti evolua, cum poti avansa in anumite domenii, cum poti cultiva vechi si noi abilitati.Se zice ca ce vezi la oameni de fapt e reflexia interiorului tau, poate ca interiorul tau iti zice ca e vremea sa te maturizezi, sa nu mai iesi asa de mult si sa te concentrezi asupra persoanei tale, sa-ti descoperi vocatia si ce-ti face tie placere.Intareste-ti increderea in tine pana cand ai puterea sa spui ca cei ce aleg sa nu faca parte din viata ta, e pierderea lor.Si nu-i intreba daca le pasa de tine pentru ca unei persoane normale nu ar trebui sa-i pese de nimeni altcineva decat de el in primul rand, apoi familia.In rest nu poti sa spui ca esti foarte bun prieten cu cineva, ca sunteti conectati, deoarece asta inseamna sa-l pui pe el inaintea ta si nu iese nimic bun din asta.Sunteti prieteni, ok, va intelegeti bine dar atat, nu inseamna nimic mai mult decat ca faptul ca atunci cand sunteti impreuna va simtiti bine, la final va despartiti si mergeti pe drumuri separate, daca va fi sa va mai intalniti e bine daca nu va veti mai intalni niciodata foarte bine.Asa e societatea in care traim si trebuie sa ne adaptam,fiecare lupta pentru el si cine nu lupta pentru el si incearca in primul rand sa fie in preajma altor oameni,va fi considerat nebun "cate doage-ti lipsesc de vrei sa ai pe cineva langa tine,esti pe nicaeri daca nu esti intr-o relatie de prietenie/iubire cu cineva? nu te descurci,nu poti avea grija de tine". Baga-ti maciuca frate, incearca sa fi cea mai tare persoana de pe pamant in tot ce faci in respirat in vorbit in alergat in muncit in tot si vei realiza ca pentru a fi fericit ai nevoie doar de tine, ai nevoie doar ca tu sa ai incredere in tine si sa stii ca indiferent de situatie tu te descurci si dai tot ce-i mai bun din tine, atunci cand lumea va simti increderea ta si ca n-ai nevoie de ei, nu esti dependent de ei, vor aparea in viata ta fara sa-ti dai seama si fara sa acorzi prea mare atentie acestui lucru.Cine nu se adapteaza moare asta e realitatea "lasa vena-n p*m ca prin vena trece viata/sau te-ai saturat de tine si vrei sa mori odata?". Baga-ti mandibula in tot ce nu te ajuta, orice esec e mult mai productiv decat o victorie pentru ca, capeti mai multa experienta.De multumit niciodata nu ii vei multumi pe toti deci nu incerca sa faci asta niciodata, incearca sa te multumesti pe tine fara sa implici alte persoane in primul rand.

Nu faci altceva decît sa î ti plîngi de milă, ce ai vrea sa i ti face m noi, si mai zici sa ne pese de tine, păi ce esti tu rudă cu noi? Familia ta are obligatia sa se iuntereseze de tine părintii daca ai, si ei căt timp esti minor, daca ai peste 18 ani gata numai au nici ei obligatii față de tine, lumea in care traim s-a schimbat mult spre deosebire de lumea de acum 30 de ani, nimănui nu-i pasa de tine sau de altii, fiecare este pentru el egoist lui sa i fie bine, lumea merge inspre rău. Tu ce varsta ai?

Am interes sa studiez natura umana si natura care a creat totul, suntem rezultatul a miliarde de ani de evolutie, nu e minunat? am interesul sa intalnesc persoane rationale, inteligente, interes sa cunosc iubirea, sa invat etc

Adevarul e ca oricata teorie ai stii, ori cat ti-ai dori un anume lucru, se poate intampla ca pur si simplu acel obiectiv sa nu se "lege" de tine.
In cazul tau prieteniile.
Si da, asa e, in general, noi oamenii suntem egoisti, si nu ne prea pasa de cel de langa noi.
Ai pus multe intrebari, ar fi multe de spus, dar de data aceasta nu voi aprofunda.
Recomandarea mea e sa cunosti noi oamenii cu care ai lucruri in comun.
Degeaba, il inviti tu pe X sau Y la un meci, sau orice altceva, va suna ciudat, mai ales daca nu ati vorbit un timp indelungat, daca nu ati avut o prietenie cat de cat adevarata.
In schimb ai putea incerca sa vizitezi locuri noi, si sa intalnesti oameni noi.
Daca ai o pasiune, cauta locuri unde poti intalni alte persoane pasionate de acelasi lucru, si incearca cat de putin sa socializezi cu ele.
De exemplu daca-ti plac fotografiile, cauta in locuri frecventate de fotografi, cauta in grupuri pe Facebook.
Bine, acum desigur, e gresit sa pleci cu un scop fix, cel mai adesea "succesul" vine ca un bonus, asa si aici, daca, cauti prietenia ai multe sanse sa esuezi, in schimb daca cauti altceva, s-ar putea sa fii surprins ca vei gasi si prieteni pe drum.

https://www.youtube.com/watch?v=b_QI94xu36s

Nu vor oamenii poate sa iasa cu tine, poate n-au chef sau au alte ocupatii. La cat ai scris aici pare ca esti cam nervos pe toti si cauti mult socializare. Incearca sa nu iti mai pese asa de mult, sa fii mai relaxat si incearca alte metode sa cunosti oameni, calatoreste de exemplu sau ce mai vrei tu.

Pai presupun ca ai prea mult timp liber, fa-ti viata man, oamenii au propriile lor necazuri, nu pot sa iasa cand ai chef. Fa-ti un job ca lumea, gaseste-ti un hobby si vei gasi si persoane cu care sa discuti.

Pai. momentan astept sa termin naibii liceul ca m-am saturat. Nu mai suport sa imi petrec zilnic 6 ore cu asemenea persoane... apoi sa ma duc la o facultate si sper ca acolo o sa intalnesc colegi mai maturi si mai inteligenti (sau cel putin asa ar trebui). Apoi. sper sa ajung ceea ce imi doresc, sa lucrezi in asa ceva, sper sa nu mor de foame cu salariul meu si la cat e, sper sa nu am nevoie si de banul altuia, sper sa ma descurc eu singur si mai departe o sa-mi traiesc viata cum doresc eu.

,, voi ce interese aveti?" Cred ca te referi la pasiuni, nu? pai... putin IT, jocuri pe pc, design, editare photo, psihologie, astronomie si cam atat.

Poate iti gaseste psihologul amici cu aceleasi inclinatii.

Mda.Ador oamenii care mereu dau vina pe ceilalti pentru esecurile/problemele din viata lor.

Lumea din ziua de azi merge pe repede inainte si fiecare pentru el.
Toti sunt munca si acasa si weekend odihna.Fiecare isi ia un loc de munca bineplatit nu pentru ca ii place ci pentru ca scot bani multi pe care oricum nu au cum sa ii cheltuie ca nu au cand.Se casatoresc sa fie in rand cu lumea sau sa nu doarma singuri in pat iar dimineata la cafea daca apuca sa o bea impreuna vorbesc despre datorii.Nu prea mai exista iubire,rabdare,timp frumos doar alergat dupa bani, interese, cearta, oboseala...
Nu ai cum sa ai incredere in nimeni, cine va avea un interes oricum te va trada, pe cine ajuti oricum te va uita etc asa ca nu are rost sa te stresezi fi tu cu tine ca este cel mai bine iar daca vei gasi pe cineva intamplator cu care vei avea ceva in comun profita de ocazie

Sau poate pur si simplu nu te suporta? Nu le place persoana, caracterul sau atitudinea ta?

Aiiii, ai dreptate.
Lumea este mai rea, mai nepasatoare, mai lacoma, mai invidioasa, mai nesimtiti, total falsa, oricum, mergem din rau in mai rau.
Totusi, la varsta ta ma mir ca ai ajuns asa.
Ce dracu iti veni sa mergi la psiholog? De fapt, ce ma mir?! Nici eu nu ma potrivesc cu nimeni nici la pas, nici la interese, nici la gusturi, nici la... timp.
Asa ca m-am incapatanat sa raman cu mintea intreaga si sa traiesc dupa "interesele" mele. La singular! Nu mi-e bine, nu e bine deloc. Dar nu am de ales.
Iar cand vreau sa ma cert cu cineva, ca sa ma descarc, intru pe TPU
Apropo, cum "sunt ocupati cu job-ul"? Lucreaza zi-lumina si fara weekend-uri? Nici in comunism nu era asa. Astea sunt pretexte. A, dar faci si tu o fapta buna, scotind in oras batranele doamne. Gandeste-te ca nici la ele nu vine nimeni, nu au cu cine iesi.

In ultimul timp am ajuns sa fiu pasionat de tehnologia virtuala,cu toate ca uneori parca simt ca traim intr-o astfel de realitate,un Matrix.Ce spui tu,mi se pare normal si de inteles pentru mine,asa vad si eu, lumea din pacate este intr-o permanenta miscare, o miscare negativa, ne indreptam cu pasi rapizi spre autodistrugere.Din pacate in afara de parinti, in alte persoane nu mai cred si nu o sa cred.Lumea este foarte falsa,cat avem contact, lucram, studiem, ne salutam. Dupa ce toate acestea inceteaza, nu ne mai cunoastem.Ne invidiem pentru bani, pozitie sociala samd.Religia ne invata sa credem in Dumnezeu,sa fim buni,dar oare cum sa credem in ceva ce nu a fost demonstrat,cum sa credem in religie cand ei sunt hotii cei mai mari,cand ei isi construiesc catedrale de milioane de euro in timp ce poporul moare de foame; mortii nu se mai ingroapa daca nu au cotizat la biserica; moaste,prostime samd. Femeile din ziua de astazi alearga dupa bani,iubirea din filme care ni se indeasa pe gat,se pare ca a devenit mecanica, asta dupa ce introduci fisa in aparat iar apoi ai parte de placere; o lume de super eroi, filme de Hollywood, ne inchinam la ei, credem in ei in timp ce ii ignoram pe altii care se zbat in spitale pe un pat insalubru si apoi mor...tragedii,nimic nou, nimic nu se schimba.Am devenit sclavii brandurilor, nimic nu ma mai atrage in viata asta!

Nu sunt psiholog dar pot da cateva idei. Nu asa ti-a fost data viata, asa ai ales sa o traiesti. Stiu ca suntem ca niste roboti, fiecare alergam dupa propriile vise; si eu am fost in cazul asta si mi-am dat seama ca problema nu era la mine ci la faptul ca nu exploram lumea, dupa ce am iesit un pic in lume am inceput sa cunosc oameni de tot felul si sa creez noi legaturi. Iti vine sa crezi sau nu dar sunt persoane mai de treaba decat iti sunt rudele. Faptul ca iesi cu prietenele mamei e un lucru normal, faci acest lucru deoarece te-ai maturizat foarte repede si nu vezi nimic atragator in a iesi cu toti copilasii nematurizati care sunt duri numai din vorbe.
Nu pot spune ca mergem in mai rau, deocamdata stagnam, intr-adevar avem multi prosti, avem multi lenesi, avem multi pupatori de moaste, avem multi hoti dar incet mentalitatea se schimba cum mi s-a schimbat si mie. Eu la 18 ani am plecat rapid la lucru in strainatate pentru ca nu voiam sa stau in tara asta de rahat fara viitor, dupa cativa ani am realizat cateva lucruri, noi ne meritam soarta pe deplin si am avut si eu partea de vina si anume ca toti fugim din tara... apoi am stiut ca daca vrei sa schimbi ceva atunci mai bine te pui si inveti ajungi sus si schimbi mentalitati sau reguli ( sau ma rog, ce vrei tu). Oricum asta e partea de politica...
In alta ordine de idei, nu ai nevoie de 100 de prieteni ci de 3 sau 4 care sunt de incredere, nu va fi usor sa ii gasesti dar merita. Oricum, se vede ca multi avem mai mult noroc decat altii sau mai mult ghinion decat altii. Mie sincer nu prea imi pasa cati ma cauta si cati nu, eu imi vad de drum iar cei care sunt importanti imi vor iesi in cale.
Eu zic sa cauti in tine ce iubesti sa faci, fa din asta o pasiune, un loc de munca si astfel oamenii potriviti ti se vor arata.
In legatura cu depresia, asta e o chestiune prin care multi trec dar putini trec peste...am fost si eu depresiv, am avut atacuri de panica de care nu stie nimeni, am gasit in mine destula forta sa trec peste si odata ce am trecut peste acela a fost momentul in care am stiu ca trebuie sa schimb sistemul de gandire altfel daca mai dau inca odata peste o situatie de asta, nu o sa fie prea bine.
Ce pot sa te sfatuiesc este sa te apuci de sala. Acolo vei fii inconjurat de lume, te vei schimba, vei avea mai mult respect de sine dar si increde in propria persoana. Acolo dupa o perioada incepi sa cunosti persoane. Pentru mine chestia asta a functionat.
Interesele mele sunt prea mari pentru majoritate asa ca prefer sa le pastrez pentru mine.

Te înțeleg man.
Și eu am avut prieteni care de fiecare data când voiam sa ies cu ei in oraș incepeau cu chestii ca "suntem Ocupați" Ok, am zis pe data viitoare.
Și data viitoare făceau la fel.
După un timp am realizat ca de fapt le era rusine cu mine, nu știu de ce poate pentru felul meu mai nebun de a fi sau prin stilul vestimentar port haine chiar foarte largi. Mă rog, oricum nu-mi pasă de ei că sunt mai rău ca niște pizd3.
Oricum am reușit sa mă împrietenesc cu oamenii cu care am multe lucruri in comun, cu care mă simt in largul meu, cu care pot sa-mi arat partea aia tâmpită din mine fără sa mă privească ca pe un ciudat.
Trebuie doar sa dai peste oamenii potriviți.

E simplu, sentimenul de dominata si putere apare asupra tuturor, nimeni nu isi permite sa piarda si daca nimeni nu isi permite sa piarda atunci apara rautatea si de la rautate pornesc celalalte... si de aia, e mai bine cateodata sa fii singur decat cu 1000 de oameni carora nu le pasa de tine

Si cum, tu esti mai diferit de ceilalti? Daca eu iti dau un msj acum si-ti mai dau unul si maine imi rasounzi? Daca iti mai dau un msj peste inca 3 zile mai raspunzi? Suntem straini, de ce ai face-o? Poate doar daca ar fi acea placere sa vorbesti cu cineva nou.
Cat despre fostii tai colegi, eu zic ca nu va puteti numi prieteni.Probabil nici amici, pana si aia ies in oras.Simple cunostinte mai mult.Si mhm si eu m-am simti aiurea in locul tau.

Eu am un interes despre galaxie dar imi fine chiar e adevarat ca lumea din ziua de azi e mai geloasa uite de exemplu eu cand mi am cumparat o bluza noua si am mers cu ea la scoala nimeni nu a zis ca e frumoasa ba din contra se uitau cu invidie.